12.05.2014
„Ce roluri mai joci, Cala...?" a întrebat-o o prietenă, prin anii '70. „Ce să joc, iar o nevastă de ilegalist... Tot gătesc, tot calc..." Li se acrise şi lor, actorilor, de clişeele acelei perioade - dar adevărul este că erau atât de solicitaţi fiindcă erau buni, chiar şi în cele mai banale sau chiar inepte roluri. Reuşeau să le dea viaţa care lipsea din scriitură, să le confere un farmec care să acopere chiar şi cele mai nesuferite falsităţi şi tezisme - cum se întâmpla şi cu Cala Pogonat, pe care atât căldura şi sensibilitatea interpretării, cât şi tipologia, o îndreptau frecvent spre personaje conforme cu descrierea de mai sus.
Născută pe data de 6 martie, 1933, la Iaşi, Margareta Pogonat s-a stins din viaţă duminică, 11 mai.
Era fiica jurist...Taguri: Nicolae Mărgineanu, Binecuvântată fii închisoare, Cornelia Alexoi-Columbeanu, Eusebiu Ştefănescu, Liviu Rebreanu, Carol Corfanta, Geo Costiniu, Mihai Constantinescu, Mircea Mureşan, Andrei Blaier
25.10.2011
Mulţi dintre marii actori, şi în special din cei mai populari, ajung la un moment dat să se identifice cu un anumit personaj - hai, două... cel mult trei. Amza Pellea a devenit, simultan (începând din 1971), "Mihai Viteazul" şi "Nea Mărin". Puiu Călinescu era "Spirache". Dem Rădulescu devenise "Bibanul" nu numai ca poreclă primită încă din liceu, ci şi prin identificarea cu tipul de personaj comic pe care-l juca întotdeauna. Ştefan Mihăilescu-Brăila era pentru mulţi spectatori "Ciripoi", după rolul din serialul TV "Urmărirea" (1971), iar Coca Andronescu şi Octavian Cotescu erau identificaţi fără greş cu "Tanţa şi Costel" - şi aşa mai departe... Alţii, însă, au jucat roluri atât de diverse, şi erau la fel de buni în toate, încât acest gen de etichete (fără nimic rău în sine) i-au ocolit. D...Taguri: actor, Nicolae Mărgineanu, Faimosul Paparazzo, Tamara Buciuceanu, Ion Cojar, Comoara din deal (TV), Horea Popescu, Tudor Muşatescu, Cucoana Chiriţa, Mircea Moldovan
22.09.2011
"'Opa...! A dat drumu' la regizori!" remarca cu sfinţenie Bibu, în 1983-84, când îl aşteptam aşezat pe treapta scăriţei din culisele Sălii Mici a Naţionalului Bucureştean, lângă fotoliul unde se instala de fiecare dată înainte de actul II al spectacolului "Ploşniţa", de Vladimir Maiakovski, în regia marelyi regretat Horea Popescu... El juca (evident!) rolul titular, Vanea Prisîpkin arivistul, secondat de alţi uriaşi ajunşi de-acum la Dumnezeu (Coca Andronescu, Gheorghe Dinică), iar eu eram un student care începuse prin a face figuraţie (mai mult de drag decât pentru cei treizeci de lei pe spectacol care nu se ştia niciodată când aveau să vină), pentru ca treptat să primească şi rolişoare - inclusiv pe cel al lui Osip, chelnerul de la nuntă, pe care Draga Olteanu Matei îl trăgea de barbă câ...Taguri: actor, Cristina Deleanu, Aurel Baranga, Cornel Garbea, Stelian Cremenciuc, Walter Matthau, Jack Lemmon, The Front Page, Billy Wilder, Charles MacArthur
03.09.2011
Noi, cei care am trăit acele vremuri, n-am uitat-o, dar din păcate tinerilor de azi numele ei nu le mai spune mare lucru, de vreme ce rolurile sale importante au făcut parte din filme care nu se prea reiau - şi e cu atât mai păcat, cu cât Anna Széles era, în anii '60-70, o imagine arhetipală a tinereţii şi frumuseţii: blondă, delicată, cu ochi mari şi languroşi şi un stil de joc pe cât de discret, pe atât de personal.
N-am de ce să ascund că m-am îndrăgostit de ea văzând-o prima oară, la zece ani, în rolul Prinţesei din "Tinereţe fără bătrâneţe" (1970, Elisabeta Bostan) - când talentata actriţă, care la douăzeci şi opt de ani încă mai arăta ca o ilustraţie din cărţile cu poveşti, avea deja alte zece roluri la activ. Născută în ziua de 24 august, 1942, la Oradea, şi-a dorit încă din copi...Taguri: actor, Sacra Corona, Franco Nero, Gabor Koltay, Peter Bacso, Sztálin menyasszonya, Gheorghe Naghi, Elixirul tinereţii, Eu tu şi Ovidiu, Mircea Drăgan
30.08.2010
Unul dintre cei mai siniştri demoni ai copilăriei tuturor este Fagin, starostele micilor hoţi de buzunare din "Aventurile lui Oliver Twist". După ce-l văzusem sub măştile lui Sir Alec Guinness (în viziunea lui David Lean, 1948) şi Max Adrian (în serialul TV al lui Eric Tayler, 1962), am fost iniţial şocat să-l descopăr cântând şi dansând plin de farmec, în musicalul "Oliver!" de Carol Reed (1968), film care în primă instanţă m-a dezamăgit. Mult mai târziu, luminându-mă la cap, aveam să înţeleg resorturile acestui tip de compoziţie, pe care Ron Moody a făcut-o nemuritoare: seducător şi magnetic, cu un haz sclipitor şi o ipocrizie ce-o prelungea perfect pe cea dickensiană, Moody a devenit nu numai imaginea arhetipală a personajului, ci şi poate cea mai complexă şi umană decriptare lăuntrică...Taguri: Olga Delia Mateescu, Gheorghe Naghi, Aventurile lui Babuşcă, Amza Pellea, Anthony Hopkins, Jonathan Demme, Robbie Lee, Susan Sennett, Angie Dickinson, Big Bad Mama
27.07.2010
Motto 1:În fiecare regizor zace câte un actor adormit. Ssst - să nu-l treziţi!(Ion Henter)Motto 2:În mulţi actori se deşteaptă la bătrâneţe un regizor. Le dorim o tinereţe veşnică!(Mihnea Columbeanu - în replică)Actorii sunt, în esenţă, nişte copii. Poate chiar mai copii decât cei propriu-zişi, dat fiind că, la maturitate, pronumele reflexiv dispare: copilul se joacă; actorul joacă - şi atât... Nu e hiperbolă, nici glumă nu e. Psihologia jocului actoricesc şi cea a jocului copilăresc folosesc resorturi comune din categoria ludicului - o anume putere de a crede în ficţiuni cu totul specială. Copilul o are din necesitate proprie - căci, pentru ca antrenamentele pentru viaţă ascunse în spatele jocurilor sale să dea cu adevărat roade, el trebuie să creadă în ele din tot sufletul. Asemenea şi a...Taguri: Les quatre cents coups, Georges Lampin, La Tour prends garde!, Domicile conjugal, Baisers voles, Jean-Pierre Léaud, William Friedkin, The Exorcist, Linda Blair, Randal Kleiser