Poate că nu suntem conştienţi întotdeauna de această extraordinară funcţie a sa, dar cinema-ul ne facilitează accesul în lumi pe care altfel nu le-am fi putut atinge. Uneori este vorba de o lume fictivă, din mintea unui scenarist, dar alteori de unele care există sau au existat. Putem explora al doilea caz de vineri în filmul 3D Ultimul lup, în regia lui Jean-Jacques Annaud (Numele trandafirului, Şapte ani în Tibet): acţiunea are loc în Mongolia anului 1967, când un student de la Beijing ajunge într-o comunitate de păstori mongoli pentru a-i alfabetiza.
Nu este prima situaţie când Jean-Jacques Annaud explorează şocul cultural: cel mai celebru exemplu este Şapte ani în Tibet, unde îl vedem pe Brad Pitt în rol de neamţ schimbat o dată pentru totdeauna de aventurile sale în ţara asiatică. În Ultimul lup povestea foloseşte contrastul dintre mentalitatea comunistă chineză disperată să modernizeze totul în jur şi stabilitatea tradiţiilor mongole, care de mii de ani îşi petrece zilele şi anotimpurile în acelaşi fel.
În centrul atenţiei este Chen Zen (tot mai cunoscutul Shaofeng Feng), un student chinez care soseşte, împreună cu prietenul şi colegul său Yang Ke (Shawn Dou) în stepele mongole. Sarcina studenţilor este să-i înveţe pe mongoli să scrie şi să citească şi să le insufle, în acelaşi timp, idealurile comuniste. Dar socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din stepă, iar Chen Zen se va trezi curând cucerit de simplitatea vieţii din Mongolia. Să fie verdele crud ce umple colinele primăvara? Sau frumuseţea Gasmei (Ankhnyam Ragchaa), fiica liderului micii comunităţi de crescători de cai şi oi? Sau fascinaţia şi respectul mongolilor pentru rânduiala naturii şi echilibrul ei? Sau sălbăticia şi inteligenţa lupilor, pe care Zen îi aude din iurta sa friguroasă şi pe care nu va întârzia să-i întâlnească?
Cu o poveste extrem de simplă, dar gata să te atragă în centrul ei, Ultimul lup nu putea ţine departe specia titulară. Proprietarii de animale de companie vor fi cuceriţi de sensibilitatea cu care Annaud arată legătura indisolubilă dintre om şi animal şi despre continua negociere pentru o bună convieţuire. Un animal sacru în Mongolia, lupul devine, prin contrastul dintre sălbatic şi domesticit, şi un simbol al schimbării. Annaud arată şi cum invazia tehnologiei afectează natura, dar Ultimul lup nu este un semnal de alarmă, ci mai degrabă o odă superb filmată la adresa naturii şi a simplităţii vieţii umane.
Ultimul lup este filmat 3D şi poate fi văzut în cinematografele noastre în acest format. Tehnologia 3D nu strică, dar nici nu ajută poveştii, deşi Annaud caută unghiuri şi cadre care să beneficieze de avantajele tridimensionalităţii. Filmul nu uimeşte cu aceste unghiuri, ci cu superbele peisaje mongole şi modul cum acestea se transformă în ritmul succesiunii anotimpurilor. Noi încă visăm la hipnotizantele valuri ale mării de ierburi aurii din nesfârşitele întinderi ale Mongoliei şi, cum şansele le vizităm în realitate sunt destul de mici, ar trebui să profităm de această ocazie cinematografică.
Părerea ta
Spune-ţi părerea