Totul despre The Square, filmul premiat cu Palme d'Or

de Gloria Sauciuc în 29 Mai 2017
„The Square este un proiect de artă care abordează încrederea în societate și explorează necesitatea de a reevalua valorile noastre sociale actuale”, spune regizorul

Cel mai important festival de film al lumii a decernat duminică seară, la ora 8 a României, cel mai râvnit premiu din mediul festivalier, Palme d’Or. The Square (în regia suedezului Ruben Östlund, cu Elisabeth Moss), un film despre un muzeu, instalaţii sui generis şi curatorii muzeului, a luat Palme d’Or. Iată, în rândurile de mi jos, subiectul detaliat al filmului, informatii despre geneza proiectului si declarația regizorului. 

Christian este curatorul respectat al unui muzeu de artă contemporană, un tată divorțat, dar devotat celor doi copii, care conduce o mașină electrică și susține cauze bune. Următorul său spectacol este „The Square”, o instalație care invită trecătorii la altruism, reamintind rolul lor de fiinţe umane responsabile. Dar uneori este dificil să te ridici la înălţimea propriilor idealuri: răspunsul prostesc al lui Christian la furtul telefonului îl pune în situații rușinoase. Între timp, agenția de relaţii publice a muzeului creează o campanie neașteptată pentru „The Square”. Răspunsul este exagerat și îi declanşează lui Christian, dar și muzeului, o criză existențială.

Geneza proiectului: un exemplu extrem al modului în care clasele privilegiate se izolează de lumea din jurul lor

Anul 2008 a marcat apariția primei „zone închise” în Suedia, o zonă rezidenţială securizată, la care aveau acces autorizat doar proprietarii de case, un exemplu extrem al modului în care clasele privilegiate se izolează de lumea din jurul lor. Este şi unul dintre numeroasele semne ale creșterii individualismului în societățile europene, pe măsură ce datoria guvernului creşte, beneficiile sociale scad, iar decalajul dintre bogați și săraci continuă să se mărească în ultimii treizeci ani.

Chiar și în Suedia, recunoscută cândva ca fiind una dintre țările cele mai egalitariste din lume, creșterea șomajului și teama de declin au împins oamenii să nu aibă încredere unul în celălalt și să nu aibă încredere în societate. Un sentiment general al neputinţei politice a subminat încrederea în stat.

Declaraţia regizorului: în anii ʻ50, adulții erau văzuți ca membri de încredere ai unei comunități; în prezent, observăm tendința de a-i vedea pe adulți ca pe o amenințare

În timpul cercetărilor pentru lungmtrajul „Play”, în care descrie cum nişte copii tâlhresc alţi copii, a dat în repetate rânduri de referiri la incapacitatea noastră de a oferi ajutor în locuri publice. Faptele reale care au inspirat filmul „Play” s-au desfăşurat la lumina zilei în orașul liniștit Gothenburg, în centre comerciale, în tramvaie și în locuri publice, iar adulții nu au reacționat, chiar dacă aceste evenimente s-au petrecut sub ochii lor.

În psihologia socială, această inhibare a dorinței noastre de a ajuta pe alții în prezența altor persoane este cunoscută sub numele de „efectul de martor“ sau „apatia martorilor”. Experimentele au arătat că probabilitatea de a ajuta este invers proporțională cu numărul de martori din cauza „diluării responsabilităţii” , cauzată de prezența mai multor persoane, deşi există dovezi că tocmai coeziunea de grup poate compensa indiferența colectivă. Cu toate acestea, Ruben Östlund cu Elisabeth Moss și Claes Bang au dovedit că, pe platoul de filmare din Berlin, coeziunea socială poate compensa indiferența colectivă.

Când tatăl regizorului era tânăr, în anii ʻ50, societatea occidentală trebuia să aibă un sentiment de responsabilitate partajată. Tatăl regizorului i-a spus că părinții lui l-au lăsat să alerge și să se joace în centrul orașului Stockholm la vârsta de șase ani. Pur și simplu i-au pus o etichetă cu adresa în jurul gâtului, în cazul în care se rătăcea. „Acest lucru ne amintește că, la acea vreme, adulții erau văzuți ca membri de încredere ai unei comunități care ar putea ajuta un copil dacă avea probleme, în timp ce climatul social de astăzi nu pare să consolideze coeziunea grupurilor și nici încrederea noastră în societate; în prezent, observăm tendința de a-i vedea pe adulți ca pe o amenințare pentru copiii noștri”, a notat regizorul în caietul de presă oferit jurnaliștilor la Cannes.

„Cu aceste gânduri în minte, eu şi Kalle Boman am dezvoltat ideea filmului The Square, un proiect de artă care abordează încrederea în societate și explorează necesitatea de a reevalua valorile noastre sociale actuale”, a mai precizat regizorul.

„The Square este un loc al valorilor umanitare, bazându-se pe etica reciprocității care apare în aproape fiecare religie (Regula de aur: Faceți-le altora așa cum ați face pentru voi), precum și în Declarația Universală a Drepturilor Omului („Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și drepturi, sunt înzestrate cu rațiune și conștiință și trebuie să acționeze unul față de celălalt într-un spirit al fraternităţii”)”, a concluzionat Ruben Östlund.

Exploreaza subiecte similare:

festival:cannes 2017, The Square, Ruben Östlund, Elisabeth Moss, Claes Bang

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells