Star Trek: Discovery, reinventarea celebrei francize

Au trecut 12 ani de când Star Trek: Enterprise şi-a difuzat ultimul episod, iar o reîntoarcere la universul creat de Gene Roddenberry era inevitabilă. O face postul CBS cu o echipă şi abordare noi, iar rezultatul, Star Trek: Discovery, este captivant, deşi nu pe gustul tuturor. Dar continuarea unei francize cu o istorie de peste 50 de ani şi schimbări frecvente de ton chiar nu avea cum să mulţumească pe toată lumea. Iată mai jos ce ţi-ar putea plăcea la Star Trek: Discovery.

Evident, scenariştii nu aveau cum să reziste tentaţiei de a ficţionaliza evenimente sau măcar tensiuni ale istoriei reale. Discovery este o explorare a fricţiunilor dintre Federaţie şi Flota stelară, pe de o parte, şi imperiul klingonian, pe de altă parte. Acţiunea are loc în 2256, când nava USS Shenzhou (referire directă la programul spaţial chinez care în 2003 îşi trimitea primul astronaut în spaţiu) ajunge la marginea imperiului Federaţiei pentru a investiga stricarea unui releu de informaţii. Observarea în apropiere a unui obiect misterios va dezvălui curând că pacea în univers este în pericol.

Scenariul are momente foarte bune, dar şi momente rizibile, dar fluctuaţiile de calitate pot fi uşor trecute cu vederea datorită unor momente dramatice foarte bune şi a unui efort de producţie impresionant. Primele două episoade difuzate pe 24 septembrie au anvergura şi ambiţia unui film pentru marele ecran, chiar dacă bugetul lor nu s-a ridicat la valoarea celor folosite pentru cele trei lungmetraje Star Trek dezvoltate în ultimul deceniu de J.J. Abrams.

O schimbare de direcţie fericită pentru franciză este faptul că Star Trek are în sfârşit în centrul atenţiei o femeie. Chiar două, în primele episoade. Căpitanul USS Shenzhou este Philippa Georgiou (mereu eficienta Michelle Yeoh), în timp ce prim ofiţer este Michael Burnham, interpretată de convingătoarea Sonequa Martin-Green (cunoscută mai ales fanilor serialului The Walking Dead). Le întâlnim pe amândouă încă din prima scenă, când au misiunea de a salva populaţia încă netehnologizată a unei planete deşertice. Această primă scenă filmată în Iordania este uluitor de proastă, dar lucrurile se îmbunătăţesc treptat. În orice caz, protagonistele compensează în parte faima sexistă a francizei în care femeile au fost descrise la un moment dat drept "un morman de impulsuri contradictorii".

Este uşor să te bucuri de noul Star Trek ca de o combinaţie escapistă de efecte speciale, confruntări în spaţiu şi iniţiative pline de abnegaţie, gata să perpetueze buna înţelegere în univers. Dar de îndată ce apuci să-i zgârîi puţin pojghiţa spectaculoasă serialul nu face decât să susţină imperialismul american. Evident, echipajul multirasial al USS Shenzhou şi, prin extensie, întreaga Federaţie au numai intenţii pozitive. Nu acelaşi lucru se poate spune despre cele 24 de clanuri klingoniene care se aliază pentru a lupta împotriva Federaţiei expansioniste. Paralelele cu interesele politice americane în Orientul Mijlociu sar în ochi, iar americanul supraponderal care se uită la serial rămâne convins că naţia sa are dreptul să spună "we come in peace" oriunde pe glob.

Un mare plus al reinventării Star Trek este faptul că scenariul nu mai este episodic. Conflictul şi miza sunt suficient de puternice pentru a fi explorate de-a lungul a celor 15 episoade ale sezonului, o continuitate care permite o complexitate greu de atins în seriile anterioare. Este unul dintre motivele pentru care am urmări şi restul sezonului, dacă toamna nu ar fi atât de bogată în noi lansări.