Sf. Vincent, emoţie şi umor

Prea ocupat să fie cel mai cool actor de pe întreaga planetă, Bill Murray s-a mulţumit în ultimii doi ani cu apariţii mai mult sau mai puţin episodice în filme cunoscute, dar compensează cu un rol generos în St. Vincent/Sf. Vincent, lansat pe ecranele noastre în primul weekend al lui decembrie. Emoţionant şi amuzant, lungmetrajul lui Theodore Melfi este unul din filmele pentru întreaga familie aşteptate luna aceasta pe ecrane (iată detalii despre premierele lui decembrie) şi ar putea fi un exemplu perfect de petrecere a timpului liber pentru familii cu copii preadolescenţi şi nu numai.

În centrul atenţiei este Bill Murray, în rolul lui Vincent McKenna, un bătrân care nu ar spune niciodată nu unui pahar de tărie (nu ar spune nu nici celui de-al zecelea pahar) şi îşi vede de viaţă fără să-i bage în seamă pe cei din jur, adesea deranjaţi de francheţea sa uneori agresivă. Morocănos, mizer şi pasionat de pariuri la cursele de cai, Vincent ar fi ultimul om cu care ţi-ai lăsa copilul, dar noua sa vecină Maggie (Melissa McCarthy) închide ochii la defectele de babysitter ale lui Vincent şi îşi lasă băiatul de 12 ani, pe Oliver (Jaeden Lieberher) în grija lui. Dacă pentru bărbatul matur Oliver va fi la început doar calea pentru câţiva dolari pe oră, pe parcurs relaţia dintre ei va evolua, gata să informeze publicul că cele mai strânse prietenii nu ţin cont de părerile celor din jur.

Departe de a fi un film revoluţionar şi departe de a fi măcar imprevizibil, St. Vincent te cucereşte cu aspectul său familiar. Este ca un prieten vechi care nu te mai poate uimi cu niciuna din părerile şi experienţele sale, dar alături de care petreci întotdeauna clipe reconfortante. Un amestec de umor şi emoţie dozat foarte bine de Melfi, interpretări foarte bune ale actorilor şi câteva scurtcircuite venite la marele fix vor face publicul să nu regrete deloc cele 100 de minute petrecute în compania lui Vincent şi a lui Oliver.

Dacă Murray pare că se interpretează pe sine (într-o versiune mai dură), descoperirea filmului este Jaeden Lieberher, cei doi formând unul dintre cele mai interesante cupluri văzute anul acesta la cinema. Uneori replicile lui Oliver sunt poate o idee prea mature pentru a le crede ale unui puşti de 12 ani, dar Lieberher găseşte exact tonul potrivit pentru a-şi face personajul agreabil şi interesant. Amuzamentul şi adesea emoţia vin din "încleştarea" celor două viziuni asupra lumii, una a morocănosului Vincent, veteran de război alcoolic, cealaltă a deja încercatului Oliver, care după urâtul divorţ al părinţilor ştie că lumea nu este o pajişte cu ponei ce de-abia aşteaptă să-l poarte spre un orizont doldora de curcubeie.

Regizorul şi scenaristul Theodore Melfi controlează perfect ritmul filmului, dar exagerează detaliile care ar trebui să provoace emoţie. Avem vecina doborâtă de divorţ şi de un loc de muncă prea solicitant, prostituata însărcinată dar gata de orice pentru a fi o mamă bună pentru copilul ei, derbedeul de la şcoală cu propria istorie de familie şi tot aşa, astfel încât spectatorii mai pasionaţi de thrillere şi filme de acţiune ar putea să strâmbe din nas la aglomerarea de "sirop" din această dramă de familie. St. Vincent îi va cuceri, în schimb, pe fanii lui Bill Murray şi pe cei care vor să se destindă în faţa marelui ecran, aflând încă o dată că un episod mai sumbru din viaţă poate fi urmat de unul mai luminos.

St. Vincent are toate şansele să-i impresioneze pe părinţii care consideră că scopul vieţii lor este să le ofere copiilor o viaţă cât mai lipsită de griji. Până la urmă cele mai importante lecţii din viaţă le aflăm din experienţele mai puţin roz ale itinerariului nostru prin lume, iar St. Vincent dovedeşte acest lucru cu povestea sa ataşantă.