Nu puţine sunt exemplele care arată că britanicii sunt mult mai pricepuţi în realizarea serialelor poliţiste decât mai popularii americani. Am vorbit aici de Happy Valley, aici de Broadchurch şi am menţionat în repetate rânduri titluri precum Sherlock, The Fall şi Luther. Nu ştim cum ne-a scăpat Line of Duty, ale cărui două sezoane de cinci şi şase episoade au adus cele mai bune audienţe din ultimul deceniu postului BBC Two. Iată mai jos de ce ar trebui să ai în vedere acest serial, ale cărui sezoane trei şi patru au primit deja undă verde.
Line of Duty, al cărui titlu ar însemna "în exerciţiul funcţiunii", descrie investigaţiile secţiei a 12-a anti-corupţie (prescurtat AC-12) a poliţiei dintr-un oraş britanic. "Şi noi vânăm răufăcători", spune şeful secţiei, Ted Hastings (Adrian Dunbar), "dar din întâmplare răufăcătorii noştri sunt poliţişti". Este o simplificare crasă a misiunii AC-12, pentru că antagoniştii seriei sunt experţi în a folosi orice tertip al unui sistem şi aşa viciat pentru a-şi acoperi urmele.
Cu un scenariu ce dozează perfect tensiunea, psihologia şi drama, Line of Duty are toate şansele să provoace dependenţă şi este unul dintre puţinele seriale al căror al doilea sezon este mai spectaculos decât primul. Răspunzător de succes este în mare parte creatorul Jed Mercurio, un fost doctor şi angajat al Forţelor Aeriene Britanice devenit celebru în anii '90, când scrie serialul Cardiac Arrest, considerat răspunzător pentru o schimbare de imagine a serialelor britanice despre doctori.
În Line of Duty, principala echipă de investigatori este formată din Steve Arnott (Martin Compston), un fost specialist în operaţiuni anti-tero transferat la secţia anti-corupţie după ce o misiune a sa se sfârşeşte cu moartea unui nevinovat, şi Kate Fleming (Vicky McClure), expertă în misiuni sub acoperire. Prima lor misiune este investigarea inspectorului Tony Gates (Lennie James), deţinătorul a trei premii consecutive de "Poliţistul anului" şi celebru pentru eficienţa secţiei sale. Coordonaţi de şeful lor, Ted Hastings, Arnott şi Fleming încep investigaţia din două direcţii: Arnott din exterior, iar Fleming din interior, în misiune sub acoperire în echipa lui Gates. Astfel începe o captivantă explorare a legăturilor dintre poliţie, răufăcători şi politic.
Ambele sezoane oferă intrigi complicate şi un control neîntrecut al ritmului şi al informaţiei. Un mare atu sunt incursiunile scenariului în zona gri a moralităţii, o zonă unde ambiţia, tentaţiile şau o clipă de neatenţie pot avea consecinţe cu bătaie lungă asupra carierei unui poliţist. Un alt aspect extrem de important şi inedit al serialului este faptul că relaţia dintre investigator şi investigat devine una de egalitate: nu există poliţişti şi infractori, ci doar poliţişti, prin urmare metodele şi procedurile se complică.
Serialului nu-i lipsesc momentele şocante şi nici secvenţele de acţiune, dar punctul său forte nu sunt urmăririle şi schimburile de focuri, ci dialogurile autentice şi complexitatea psihologiei personajelor. Cronicarii britanici au numit Line of Duty răspunsul BBC la adresa celebrelor scandi-noir-uri precum The Bridge/Bron şi The Killing/Forbrydelsen, ambele adaptate cu succes în mai cunoscute, cel puţin din punct de vedere global, seriale americane. O bilă albă primeşte Line of Duty şi datorită unora dintre cele mai puternice şi convingătoare personaje feminine văzute în ultimii ani pe micile ecrane din lumea întreagă.
Părerea ta
Spune-ţi părerea