Şerban Ionescu - Zborul din urmă al Pelicanului

de Mihnea Columbeanu în 22 Nov 2012
Şerban Ionescu - Zborul din urmă al Pelicanului

 Avea un stilou "Pelican", la admiterea în facultate - şi de-acolo i s-a tras. A devenit Pelicanul. Pelicanu’ nostru... Născut în ziua de 23 septembrie, 1950, la Corabia, ca fiu al unui pilot de vânătoare la Deveselu, garnizoana Caracal, Şerban Ionescu a copilărit mai mult pe acele meleaguri, precum şi la Braşov. A îmbrăţişat încă de timpuriu arta dramatică, recitând, urmând cursurile Şcolii Populare de Artă şi dând admiterea la I.A.T.C. "Ion Luca Caragiale". Din acel moment, Pelicanul şi-a luat zborul!

Încă din facultate, când era studentul marelui Amza Pellea, după rolul unui judokan din "Cuibul salamandrelor" (1977 - Mircea Drăgan), Mircea Mureşan l-a "văzut" în personajul lui Ion al lui Rebreanu - astfel că adevăratul său debut s-a înregistrat în 1980, cu creaţia antologică din "Ion - Blestemul pământului, blestemul iubirii", un rol care din capul locului punea în valoare tipologia şi temperamentul aspru (atât de opus firii lui blânde din viaţă) ce aveau să-şi aplice pecetea pe principalul emploi al lui Şerban.

În acei ani, repartiţiile obligatorii în oraşe mici prilejuiseră formarea multor pepiniere de actori cuibărite prin provincie, iar printre acestea se număra şi Teatrul de Stat "Valea Jiului", din Petroşani - cu atât mai mult, cu cât, după cum povesteşte actriţa Cornelia Alexoi, condiţiile ingrate de-acolo constituiau o veritabilă piatră de încercare: deşi îl numeau "teatrul minerilor", aceştia numai de spectacole n-aveam timp, ba încă mai şi afirmau: "Păi de ce să mă duc să-i văd la teatru pe Şerban Ionescu, Avram Birău şi Virgil Flonta, nu-i văd toată ziua-n barul din oraş...?" Pelicanul a fost unul dintre cei care au ieşit întăriţi din confruntarea cu publicul needucat din acel fund de lume, făcându-şi cu entuziasm datoria în piese ca "Pluta Meduzei", de Marin Sorescu, "În căutarea sensului pierdut", de Ion Băieşu (ambele în regia controversatului Florin Fătulescu), sau "Locţiitorul", de Horia Lovinescu. Nu i-a fost deloc greu ca, după ce a "driblat" stagiul obligatoriu de şapte ani impus de regim, să acceadă pe scene mult mai prestigioase, ca a Teatrului din Sibiu, a Teatrului Mic din Bucureşti, precum şi la Teatrul de Comedie, Teatrul Odeon şi, începând din 2001, la Teatrul Naţional din Bucureşti. Între timp, cariera sa cinematografică, lansată atât de impetuos, continua neabătut.

Curând după absolvire, a jucat în "Capcana mercenarilor" (1980 - Sergiu Nicolaescu), "Burebista" (1980 - Gheorghe Vitanidis), "Ţapinarii" (1982 - Ioan Cărmăzan), sau serialul de televiziune "Lumini şi umbre" (1981-1982 - Andrei Blaier, Mircea Mureşan, Mihai Constantinescu). Cel puţin în acei ani, era folosit permanent, dintre celelalte filme ale sale distingându-se în special "Imposibila iubire" (1983 - Constantin Vaeni), "Horea" (1984 - Mircea Mureşan), sau "Pădureanca" (1986 - Nicolae Mărgineanu). Pe undeva, acest lucru i-a fost şi dezavantajos, ca şi altor actori - căci, în 1987, când Cornel Diaconu îl distribuise într-un rol principal care-i venea ca turnat, Tudor din "Nişte băieţi grozavi", Tovarăşu' Dulea a strâmbat din nas: "Nu, ăsta nu, că joacă prea mult", astfel că până la urmă personajul a fost întruchipat, absolut onorabil, de tânărul Lucian Nuţă.

Din nefericire, zborul Pelicanului pe ecrane, asemenea multor altele, a luat-o în jos după 1990, odată cu declinul temporar al filmului românesc. Cele mai importante roluri din acea perioadă au fost Stavros, din "Şobolanii roşii" (1991 - Florin Codre), Lucreţiu Pătrăşcanu, din "Oglinda - Începutul adevărului" (1994 - Sergiu Nicolaescu) şi Kerdijan, din "Meurtres par procuration" (1995 - Claude-Michel Rome), urmate de Vaniuşa din "Azucena - Îngerul de abanos" (2005 - Mircea Mureşan), Primarul din "Păcală se întoarce" (2006 - Geo saizescu), Senatorul Costea din "Happy End" (2006 - Radu Potcoavă), Yan Vesa din "Dincolo de America" (2008 - Marius Theodor Barna), Ionescu din "WebSiteStory" (2010 - Dan Chişu) şi ultima sa apariţie pe peliculă, cu Pacoste din "Umilinţă" (2011 - Cătălin Apostol) - participări care, deşi în contexte cel puţin îndoielnice, îi lăsau totuşi neştirbite talentul, profesionalismul şi prestanţa.

În paralel, evolua susţinut şi în seriale, filme şi spectacole de teatru TV, cum ar fi "Trei surori", de Anton Pavlovici Cehov (1994 - Cornel Todea), "Aerisirea" (1997 - Silviu Jicman), "Tandreţea lăcustelor" (2002 - Dan Necşulea), "Om sărac, om bogat" (2006 - Virgil Nicolaescu, Peter Kerek, Anca Colţeanu, Alex Mihai, Adrian Batista), "Vine poliţia!" (2008 - Phil Ramuno, Anca Colţeanu, Dragoş Buliga), ori "Fiicele marinarului" (2008 - Sebastian Voinea, Valentin Hotea). Mai sus sau mai jos, Pelicanul zbura, zbura, se înălţa şi cobora, dar niciodată nu se prăbuşea.

De-a lungul acestor ani, drumurile ni s-au întâlnit de multe ori, deşi niciodată spre a lucra împreună (cu excepţia probei filmate pentru "Nişte băieţi grozavi") şi am avut privilegiul de a-l descoperi pe Omul dinăuntrul Pelicanului  - pe cât de conştient de propria lui valoare, pe atât de modest, deschis şi generos, un comunicator cald şi plin de umor (nu pot uita o lungă şi frumoasă conversaţie de acum vreo douăzeci de ani când, printre altele, mi-a povestit şi originile poreclei, descrise la începutul acestor rânduri de rămas-bun).  Îl mai descopeream şi din relatările bunei prietene Magda Catone, soţia lui, care absolvise cu patru ani mai târziu, în generaţia următoare de studenţi ai lui Amza. Ţin mine cum îi alinta fotografia din sediul de producţie al filmului "Nişte băieţi grozavi" unde, din consideraţie, afişaserăm şi chipurile acelor actori doriţi de noi în distribuţie pe care-i respinsese Dulea (Şerban Ionescu, Mircea Diaconu, Gruia Mihai Sandu şi Anca Sigărtău)... I-a unit o căsnicie îndelungată şi, în cea mai mare parte a timpului, trainică, din care a rodit şi un fiu, căruia părinţii îi doreau un viitor mai fericit decât cel actoricesc. Povestea Pelicanul, într-un interviu: "Ce facem noi doi? Nu mai are importanţă, la vârsta asta şi după douăzeci şi cinci de ani. (...) Aş scrie o carte frumoasă despre căsnicie, am o mulţime de exemple sub nas. Şi mulţi dintre noi nu ştiu să se bucure de căsnicie şi să-i mulţumească lui Dumnezeu că trec prin aşa ceva". Şi, totuşi, din păcate, visul n-a fost desăvârşit, căci nu e om să nu greşească...

În ultimii ani, armonia dintre Şerban şi Magda a început să se clatine - iar durerea şi-a lăsat amprenta pe sufletul lui mare. Totuşi, odată ce a pus stăpânire pe trupul său boala cumplită care l-a luat dintre noi aseară, în 21 noiembrie, 2012, Magda i-a stat neabătut alături - şi acum, împreună cu toţi cei ce l-am respecat şi iubit, urmăreşte cu privirea, urcând tot mai sus spre cerul unde ne vom reîntâlni cândva, ultimul zbor al Pelicanului...

Părerea ta

Spune-ţi părerea
shade4free pe 22 noiembrie 2012 17:41
Ramai cu bine Maestre
emi4bt pe 22 noiembrie 2012 17:50
Pelicanul si-a luat zborul, lasandu-ne goi de adevaratele vedete, spre constelatia greilor cinematografului si a teatrului romanesc si universal. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace.
reivan pe 22 noiembrie 2012 18:02
Frumos titlu , frumos scris.
Inca-o pasare maiastra-si ia zborul dintr-o lume mizera. Poate-i mai bine asa.

SANDA45 pe 22 noiembrie 2012 20:23
S-a mai stins un artist!!:|
cetateanu pe 22 noiembrie 2012 20:25
Cuvintele sunt de prisos, cineva a zis ca suntem tot mai saraci , tind sa-i dau dreptate.
Gabifl pe 22 noiembrie 2012 22:16
Un articol foarte bun.felictiari! Dumnezeu sa-l ierte..
alex_il_fenomeno pe 27 decembrie 2012 12:36
mare pacat, Romania a mai pierdut o stea...

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells