Revoluţionarul Jurassic Park

Vinerea trecută Jurassic Park şi-a refăcut apariţia pe marile noastre ecrane, de această dată în format 3D. Cinemagia nu a apucat să meargă la vizionarea de presă, dar asta nu înseamnă deloc că n-a rememorat prima întâlnire cu dinozaurii lui Steven Spielberg, la prima lor apariţie pe marile ecrane din România. Într-o perioadă în care cinematografele sunt suprasaturate cu premiere mai mult sau mai puţin satisfăcătoare, reîntâlnirile cu producţiile clasice nu ne pot decât bucura. Iată mai jos câteva detalii despre producţia lui Jurassic Park şi despre influenţa sa asupra ultimelor două decenii de cinema.

În primul rând, o interesantă sincronizare: Jurassic Park şi Lista lui Schindler s-au lansat în 1993, primul în iunie, celălalt în decembrie. Jurassic Park a devenit cel mai popular film din toate timpurile, cu 970 de milioane de dolari încasări (întrecut patru ani mai târziu de Titanic), în timp ce Lista lui Schindler a câştigat şapte Oscaruri, devenind probabil cel mai lăudat film al lui Spielberg şi unul dintre cele mai lăudate filme din istorie. Dar cele două producţii atât de diferite sunt legate şi în alte moduri. Regizorul a primit undă verde pentru Lista lui Schindler doar dacă promitea să facă Jurassic Park mai întâi. În cartea "Steven Spielberg" a lui Joseph McBride, regizorul a mărturisit că şeful său de atunci, Sid Sheinberg, "ştia că după Lista lui Schindler nu voi mai putea face Jurassic Park". Spielberg a lucrat la pre-producţia Listei în timp ce filma Jurassic Park şi la doar câteva zile de la terminarea filmărilor în Hawaii a plecat la Cracovia, în Polonia, unde s-a filmat mare parte din Lista lui Schindler.

Filmul se bazează pe bestsellerul omonim al lui Michael Crichton, iar drepturile de ecranizare au fost obţinute după o adevărată bătălie a marilor studiouri de la Hollywood, încă dinainte ca romanul să fie publicat şi să devină mega-succesul editorial tradus în anii '90 şi în limba română. Crichton a primit 500.000 de dolari pentru a scrie scenariul, acesta fiind modificat în repetate rânduri până la varianta care şi-a făcut loc pe ecran.

Pre-producţia viitorului blockbuster a durat exact doi ani, o mare perioadă din timp fiind folosită pentru crearea dinozaurilor cu ajutorul unor specialişti în paleontologie. Un efort deosebit a fost investit în crearea sunetelor scoase de dinozauri. De exemplu, răgetul tiranozaurului, una dintre vedetele non-umane ale filmului, a fost obţinut combinând sunete scoase de elefanţi, tigri şi aligatori. Pentru răsuflarea sa a fost folosit sunetul scos de jetul de apă aruncat de o balenă. Pentru sunetele raptorilor au fost folosite ţipete de delfini, răgete de morsă şi sâsâituri de gâscă. Normal că nimeni nu ştie cum "orăcăiau" creaturile dispărute de pe faţa Pământului, dar pe ecran efectul a fost cât se poate de convingător.

Chiar dacă a folosit animaţie clasică, miniaturi şi machete mai mult decât lasă imaginile să se creadă, Jurassic Park a fost revoluţionar din punctul de vedere al utilizării imaginilor create pe calculator. Echipa lui Spielberg a creat Dinosaur Input Device, o nouă tehnologie ce folosea miniaturi metalice pentru a crea mişcare, totul fiind trecut printr-un software special pentru a definitiva echivalentul vizual al unui dinozaur "în carne şi oase" pe ecran. Poate că Jurassic Park nu mai are aceeaşi putere de convingere în 2013, dar în 1993 a devenit o adevărată piatră de hotar în ceea ce priveşte utilizarea imaginilor generate pe calculator. Din cauza nivelului tehnologic al acelei perioade, crearea unui singur cadru din film (din cele 24 care se derulează pe ecran într-o singură secundă) necesita mai bine de şase ore.

Într-o perioadă în care imaginile generate pe calculator erau prost văzute de marile studiouri (unii pun asta pe seama semi-eşecului de casă al lui Tron), Steven Spielberg a dovedit că o colaborare inteligentă între tehnologia revoluţionară şi efectele speciale clasice pot ului publicul din sala de cinema. Aşa cum a declarat şi regizorul comentând reacţia sa la vederea primelor cadre cu dinozaurii din film, "am avut impresia că văd viitorul derulându-se pe ecran". Nu doar el a avut impresia asta, ci şi publicul, iar tehnologia CGI şi-a făcut loc şi în alte producţii. În 1995 Casper a devenit primul personaj principal creat în întregime pe calculator, iar Jumanji a umplu ecranul cu animale CGI. Tot atunci şi-a făcut apariţia prima animaţie creată în întregime pe calculator, Toy Story/Povestea jucăriilor. Aproape două decenii mai târziu aproape că nu există film care să nu recurgă la CGI...