Moonlight (regia Barrry Jenkins), film care a fost ovaționat și premiat în circuitul festivalier de la premiera sa mondială din luna septembrie a anului trecut, a luat premiul Oscar, pe 27 februarie 2017, într-o neașteptată lovitură de grație adusă favoritului acestei ediții, muzicalul La La Land.
Drama despre maturizare a unui băiat de culoare din Miami a fost declarată „Cel mai bun film”, dovedind cât de dornic este Hollywood-ul să-și afișeze imaginea de corectitudine politică, „șifonată” în trecut de campanii precum #OscarSoWhite. Un alt Oscar a ajuns în mâinile lui Mahershala Ali, pentru rolul secundar din Moonlight, cel al susținătorului/tatălui adoptiv al protagonistului. Moonlight a avut și Cel mai bun scenariu adaptat, în viziunea votanților la Oscar. Din cele opt nominalizări, numai trei s-au concretizat în statuete Oscar pentru drama Moonlight.
Recunosc că Moonlight mi-a atras atenție de când am văzut afișul psihedelic al filmului. Cele trei etape ale maturizării lui Chiron sunt redate prin colajul cu tăieturi din pozele celor trei actori care îl joacă pe protagonist, în etape diferite ale vieții lui.
Fiu al unei mame dependente de heroină (Naomie Harris, nominalizată și ea pentru interpretare la Oscar), viața lui Chiron e marcată de abuzuri din partea celor din jur. Chiron găsește în copilărie un susținător în persoana lui Juan (Mahershala Ali). Adolescența vine la pachet cu descoperirea fiorilor dragostei, dar e vorba de o iubire damnată social; la vârsta adultă, îl regăsim din nou pe Chiron - dar este el acum cel la care visa în copilărie?
Filmul extrem de dramatic e scăpat de câteva ori pe panta melodramatismului. Toate relele se întâmplă protagonistului iar el nu reușește să se ridice din postura de victimă, cu atât mai mult cu cât are un „umăr” pe care să se sprijine - susinătorul său necondiționat, Juan. Producția independentă mai are de pierdut și de pe urma jocului stângaci al câtorva dintre debutanți, însă puștiul care îl joacă pe Chiron copil este excelent în rol.
„Moonlight” a obținut, anterior Oscarului, Globul de Aur pentru Cel mai bun film - categoria „dramă”, detronând producțiile unor echipe mult mai experimentate, cele ale filmelor Manchester by the Sea, Hacksaw Ridge, Hell or High Water și Lion.
Naomie Harris surprinde bine psihologia dependentului de heroină în Moonlight, făcând portretul unei mame rupte de realitate, iresponsabile, cu câteva clipe de „trezire” în care își asigură fiul de iubirea ei, dar Oscarul pentru rol feminin secundar a fost câștigat de Viola Davis.
Părerea ta
Spune-ţi părerea'' Drama despre maturizare a unui băiat de culoare din Miami a fost declarată „Cel mai bun film”, dovedind cât de dornic este Hollywood-ul să-și afișeze imaginea de corectitudine politică, „șifonată” în trecut de campanii precum #OscarSoWhite.''
Deci, membrii academiei au acordat OSCAR'ul pt The Best Picture acestei drame (cumva in compensare) in care actorii principali sunt de culoare inclusiv regizorul Barry Jenkins. ca sa isi repare cumva gafele din galele trecute (adica din anii trecuti) vrand astfel sa isi repare politică, „șifonată” în trecut de campanii precum #OscarSoWhite.'' Cand OSCAR'ul nu a mers deloc la actorii de culoare.
Pai aici pare a fi motivul real pt care OSCAR'ul a mers la acest film, cum si OSCAR-urile pt actori secundari au mers tot la actori de culoare: , Mahershala Ali si Viola Davis.
Viola Davis, chiar a meritat OSCAR'ul pt cea mai buna actrita in rol secundar.(a pus mult suflet in prestatia din Fences, s-a implicat enorm)
Am vazut 8 din cele 9 productii nominalizate la The Best Picture, insa Moonlight chiar nu merita acest mare premiu. Hacksaw Ridge, Manchester By The Sea si La La Land au fost cel putin in viziunea mea filme mult mai bune ca Moonlight.
Ca sa realizezi un astfel de film nici macar nu iti trebuie idei in 2014 am avut parte de o minunatie de film si anume Birdman,sa stai si sa pui Moonlight langa Birdman este ca si cum ai pune o caruta sa se intreaca cu un Ferrari.
Un film ce se zbate in mediocritate plin ce clisee si toate elementele ce sunt asa numite "oscar bait" un film facut sa fure premii si nu facut de dragul artei.
Oarecum ma asteptam la asa ceva, La La Land a castigat mai toate premiile pentru film tot anul si il pierde pe cel mai important intr-o maniera ce trece de nivelul penibilului.
Arta pierde in detrimentul politicii.O gala groteasca in care s-a aruncat cu referiri la Trump de la inceput pana la sfarsit, inteleg ca Hollywood este impotriva Trump dar asa ceva este exagerat, o gala care daca era vazuta de pe Luna iti dadeai seama cat de politica a fost.
Nu iti trebuie talent de regizor sa faci filme precum Moonlight sau Boyhood ci doar o camera si 2-3 negrii ( Moonlight) si gata filmul.
La La land a castigat faptul ca o sa fie memorabil de-a lungul anilor iar Moonlight nu o sa aibe parte de asa ceva, lumea se va intreba peste ani " Care Moonlight ? "