Marţi seară filmul Deux jours, une nuit al fraţilor Dardenne a avut premiera de gală la Cannes. Drama se afă acum în primele trei cele mai valoroase filme din competiţia pentru Palme d'Or, după Mr. Turner şi Winter Sleep, conform clasamentului întocmit de revista Screen International. Marion Cotillard, protagonista filmului, a acordat un interviu miercuri publicaţiei Cinemagia, în care vorbeşte despre fragilitatea succesului, criza economică, solidaritate şi cea mai importantă, din punctul ei de vedere, valoare umană.
Stăpână pe sine, radioasă şi - în acelaşi timp - vulnerabilă (i se umezesc ochii când atinge anumite subiecte) rosteşte cuvintele calm, cald, egal.
Deux jours, une nuit este o dramă ce urmăreşte povestea Sandrei, o tânără care are la dispoziţie un singur weekend pentru a-şi convinge colegii să renunţe la bonusuri pentru ca ea să-şi păstreze locul de muncă.
Cum comentaţi instalarea crizei economice, elementul de la care demarează filmul?
Marion Cotillard: Este o parte a societăţii şi a lumii pe care am creat-o. Este un paradox. Ne credem centrul lumii, însă - când vine vorba de economie - nu mai punem fiinţa umană în centru. Noi creăm nedreptate, şi - de asemenea - ne întrebăm dacă alte societăţi (triburile indiene, locuitorii din America de Sud) îşi pun ca şi noi aceleaşi probleme: am eu oare un loc pe această lume? Îi sunt util acestei lumi? Ei, ca indivizi, nu au aceste întrebări, însă trebuie acum să lupte pentru locul întregii lor societăţi faţă de restul lumii. Totuşi, în sânul propriei lor societăţi, ei nu îşi pun aceste întrebări. Noi însă ne întrebăm asta mereu.
Este şi o poveste morală - o alegere pe care fiecare personaj trebuie să o facă...Există, de asemenea, două lucruri importante în film: banii şi locul de muncă...
Marion Cotillard: Filmul pune în discuţie capacitatea noastră de a dovedi solidaritate. Oamenii dovedesc solidaritate în momentele de maximă încercare, însă în viaţa de zi cu zi pierdem, câteodată, legătura cu ceilalţi pentru că viaţa noastră trece pe planul întâi. Da, e o călătorie dificilă, iar oamenii nu au timp să se intereseze de ceilalţi. Da, trăiesc în această lume, în această societate, şi sunt foarte racordată la realitatea acestei lumi. Desigur, în jurul meu, mulţi oameni suferă.
Aţi auzit vreodată de această situaţie prezentată în film, unde angajaţii trebuie să decidă ca unul dintre colegii lor să plece?
Marion Cotillard: Există persoane chiar mai rele decât atât, iar nedreptatea socială este adânc înrădăcinată în societatea noastră. Pare o aberaţie, dar se întâmplă. Ceea ce lor li se pare o alegere, în realitate este ceva lipsit de sens.
V-aţi regăsit vreodată în situaţia personajului dvs, cel al unei mame care trebuie să îşi păstreze un job pentru a-şi întreţine familia?
Marion Cotillard: Da, dar nu pot compara situaţia mea cu cea a unei mame care trebuie să lupte pentru a-şi hrăni copiii. Nu a trebuit niciodată să mă lupt pentru un loc de muncă necesar supravieţuirii.
În ceea ce vă priveşte pe dvs. însevă, aţi avut momente în care a trebuit să luptaţi pentru un rol când aţi crezut în dvs, considerând că sunteţi o actriţă bună?
Marion Cotillard: Cred că voi lucra şi îmi voi da silinţa să descopăr esenţa unui personaj, însă a lupta pentru un rol nu face parte din povestea mea. Lupta pe care am dat-o a fost cu mine însămi, şi aceasta a fost calea evoluţiei mele: a trebuit să merg dincolo de ceea ce mi se părea înţelept la momentul respectiv. Cineva mi-a spus odată: trebuie să te accepţi pe tine însăţi, chiar dacă îţi vine să te respingi. A trebuit să accept asta pentru a merge mai departe.
Filmul este despre solidaritate. Însă care este valoarea dvs. fundamentală în viaţă?
Marion Cotillard: Cred că este aceea de a împărtăşi lucrurile, de a înţelege lucrurile şi pe oameni. De a-ţi face inima şi sufletul mai mari. Nu aş vrea să trăiesc viaţa fără a împărtăşi cu ceilalţi.
Asta este valoarea pe care vreţi să i-o transmiţi şi copilului dvs.?
Marion Cotillard: Da! A împărtăşi.
Aveţi o anumită metodă de lucru?
Marion Cotillard: Nu am o metodă specifică şi stilul de lucru îşi găseşte originea în personaj, în poveste şi, desigur, în regizor. Asta este ceea ce fac de fiecare dată: să mă integrez în viziunea regizorului; asta este ceea ce îmi place să fac şi mi se potriveşte total. Îmi place să investighez şi să cunosc personajele înainte de a filma. M-am îndrăgostit de personaj. Pentru că este mai mult decât credea că este. Iar în final pentru că şi-a recâştigat demnitatea.
A veni pe covorul roşu este ceva confortabil pentru dvs sau este o obligaţie?
Marion Cotillard: Ştiam cum să mă descurc, şi mi-am dat seama că trebuie să savurez plăcerea. Am lucrat cu o echipă excelentă şi acum culeg roadele.
Acum un an aţi mai venit ca actriţă în competiţie la Cannes. Aţi luat şi Oscarul. Practic, nu v-aţi putea dori ceva mai mult de atât cât priveşte succesul...
Marion Cotillard: Nu îmi doresc mai mult succes. Niciodată nu mi-am dorit succesul. Îmi doresc mai multe în termeni de experienţe de cinema, cu noi regizori, cu noi scenarii, nu succes - pentru că succesul este ceva fragil. De succes am nevoie numai pentru a ajunge la noi scenarii şi la noi provocări.
Există regizori cu care nu aţi lucrat încă şi cu care aţi vrea să lucraţi?
Marion Cotillard: Da. Fraţii Dardenne erau deja pe listă mea de preferinţe şi, iată, că am lucrat cu ei.
Oamenii care ies de la film în ce stare de spirit vor fi?
Marion Cotillard: Ştii, niciodată nu îmi pun această întrebare. Pentru că este frustrant atunci când iese lumea de la film. Noi am făcut filmul, nu e treaba noastră ce simte publicul atunci când iese de la film. Nu vreau să mă gândesc la asta, vreau să trăiesc în prezent. M-aş simţi deconectată dacă aş trăi în trecut sau în viitor.
Vă interesează să scrieţi scenarii, să regizaţi filme sau să le produceţi?
Marion Cotillard: Am un asemenea proiect în derulare, nu i-am dedicat suficient timp însă; ştiu că, într-o bună zi, voi încerca să scriu sau să scriu împreună cu cineva, poate chiar să regizez. Filmul este inspirat din propriile mele gânduri şi idei şi despre cum judec această lume, şi cum o protejăm sau o distrugem. Aceste întrebări nu vin din minte, ele vin din sinele meu.
Simpatizaţi cu politica de stânga sau cu cea de dreapta?
Marion Cotillard: Ştiţi, am fost foarte dezamăgită de politică.
Revenind la solidaritate...
Marion Cotillard: Ştiţi, oamenii dau dovadă de solidaritate în cazul unei crize. Ceea ce este un lucru bun. Însă societatea actuală dă naştere şi la izolare, şi alterează modul în care oamenii îşi oferă unul altuia atenţia.
Aţi învăţat ceva despre dvs însevă jucând-o pe Sandra, protagonista din Two Days, One Night?
Marion Cotillard: Faptul că am explorat un personaj deprimat m-a făcut să înţeleg cum e să nu poţi face nimic, când îţi ia un efort imens numai să te ridici din pat şi să mergi până în bucătărie - pentru că, da, asta este un efort imens pentru un om deprimat. Era foarte uşor să judec pe oamenii deprimaţi de pe poziţia cuiva care niciodată nu a suferit de depresie şi nu a trecut prin asta. În diverse perioade ale vieţii am atins-o cu vârful degetelor (mă bucur că nu am avut de-a face mai mult cu asta), însă apoi mi-am dat seama cât de greu este pentru un om deprimat să facă ceva.
Aţi vorbit cu psihoterapeuţi? Cum aţi făcut cercetările în privinţa depresiei?
Marion Cotillard: Mă bucur că experienţa mea în ceea ce priveşte depresia a fost una limitată. Singura mea documentare a fost cititul despre efectele secundare ale Xanax-ului. Eu nu iau medicamente, chiar dacă nu dorm, tot nu iau somnifere, stau departe de substanţele chimice pentru că nu se ştie care le sunt efectele. Atunci când facem cunoştinţă cu Sandra, protagonista, ea îşi revine din depresie şi încearcă să nu se întoarcă în acest loc întunecat. A trebuit să scriu despre ea tot ce s-a întâmplat înainte de acţiunea din film, de ce era deprimată şi cum a afectat asta pe soţul şi pe copiii ei. Pentru mine este clar că depresia ei i-a afectat pe copii, deoarece aceştia în film sunt mici, iar pe când era ea deprimată erau şi mai mici. Şi nu vrea să mai trăiască asta din nou. E ca un fel de sentiment matern care o împiedică să fie din nou deprimată.
Vi s-a cerut, aşadar, să scrieţi acest back-story al personajului dvs.?
Marion Cotillard: Nu mi s-a cerut, am avut nevoie eu de el. Conturarea personajului face parte din rolul meu. Fraţii Dardenne nu ştiau nimic de fundalul personajului meu înainte ca eu să o dezvolt.
În România, starurile din show-biz nu ştiu cât costă un kilogram de alimente. Vă faceţi singură cumpărăturile?
Marion Cotillard: Încerc să mănânc alimente organice, aşa că mă costă mai scump decât alimentele obişnuite care sunt ieftine şi, atunci când cumpăr, simt cu adevărat privilegiul de a putea cumpăra ceva sănătos, dar mai scump.
Sunteţi mai mult o fată de oraş sau vă place natura?
Marion Cotillard: Am nevoie de natură. Aş muri să trăiesc numai în oraş, fără a merge la ţară sau în pădure. Aş fi gri. Călătoresc mult şi - în cea mai mare parte - de la un platou la altul. Tocmai am descoperit Scoţia, o ţară de vis.
Ce film aţi mai finalizat?
Marion Cotillard: Un film britanic, o adaptare după Macbeth, filmat pe platou şi mai am şi alte proiecte. De aceea am nevoie să fiu singură pentru a mă concentra pe un proiect de film. De aceea încerc să amân cât mai mult termenele.
Copyright foto: AFP/MediafaxFoto - Valery Hache
