Lider de top: Eu când vreau să fluier, fluier

Sâmbătă seara două filme româneşti şi-au împărţit şase dintre cele mai importante premii ale festivalului de film de la Salonic (acolo unde Medalia de onoare triumfase cu o ediţie în urmă). Morgen, unul dintre câştigători, s-a lansat deja pe marile ecrane din România, dar pentru Periferic, câştigătorul trofeului cel mare, Golden Alexander, trebuie să aşteptăm până în 2011, an care dă deja semne că va fi la fel de bun în ceea ce priveşte succesele regizorilor noştri peste hotare.

Dar să trecem în revistă titlurile care, după ce au adus premii în ţară, au atras şi publicul în cinematografe. Cu o singură excepţie (Poker, care reuşeşte să transforme Garcea şi oltenii într-o capodoperă), filmele din topul de mai jos au câştigat cel puţin un premiu important sau măcar ne-au reprezentat cu cinste la vreun festival important al lumii, ceea ce arată că aşa-zisa industrie de film din România încă ezită (şi bine face) în faţa filmelor de consum de gust îndoielnic.

Pe primul loc în top, cu 52.644 de spectatori, se află Eu când vreau să fluier, fluier. Lansat în februarie la festivalul de la Berlin şi cu importantul Mare premiu al juriului (printre alte trofee) în palmares, debutul în lungmetraj al lui Florin Şerban a atras şi atenţia publicului din ţară o lună mai târziu, reuşind să devină cel mai vizionat film românesc de la 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile. Dacă nu l-ai văzut încă, ar fi bine să cauţi DVD-ul, pentru că "Fluierul" nu numai că o să te ţină în priză cu povestea lui intensă, dar o să-ţi şi prezinte doi tineri actori de care cu siguranţă o să mai auzi: George Piştereanu şi Ada Condeescu. O să-i vezi şi în Un balon în formă de inimă, noul film al lui Cătălin Mitulescu, lansat cel mai probabil în a doua jumătate a anului viitor.

Pe locul doi se află cea mai recentă producţie a lui Sergiu Nicolaescu, Poker. 24.234 de spectatori au văzut aventura "politică" a lui Nicolaescu în cinematografe, şi, oricare ar fi fost părerea lor o dată cu genericul de final, filmul rămâne cel mai prost primit al anului, laolaltă cu Eva al lui Adrian Popovici. Dacă am avea şi noi o gală a Zmeurelor de Aur, probabil că cele două rateuri (făcute pe banii statului, desigur) şi-ar împărţi cu voluptate ruşinoasele premii.

Nuntă în Basarabia, al doilea film al lui Napoleon Helmis (sau Nap Toader sau Puff Daddy sau cum şi-o mai zice acum), s-a cocoţat pe locul trei în top, cu 11.457 de spectatori. Dacă în 2005 privea spre vest cu Italiencele, în 2010 regizorul o ia spre est: un cuplu de tineri însurăţei pleacă în Basarabia pentru a face o nuntă cu dar şi în Chişinău, oraşul de baştină al miresei. Conflict de culturi, muzică, energie şi câteva interpretări colosale fac filmul lui Toader o comedie cât se poate de vizionabilă şi arată cum se realizează un pas în direcţia (bună) a producţiei de public.

Marţi, după Craciun aproape că nu mai are nevoie de nicio prezentare. Cel de-al patrulea lungmetraj al lui Radu Muntean a fost lăudat pentru interpretările excelente (o mulţime de premii pentru actorii Mirela Oprişor, Maria Popistaşu şi Mimi Brănescu) şi pentru minuţioasa radiografie a unui mariaj eşuat. Atraşi probabil şi de curajosul poster (care anunţă şi una dintre cele mai frumoase secvenţe din ultimele câteva decenii de film românesc), 8.633 de spectatori au văzut filmul în cinematografele din ţară.

Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu a avut mai mulţi spectatori decât unele dintre titlurile care l-au întrecut la încasări, dar acest lucru se datorează faptului că pseudo-documentarul lui Andrei Ujică a rulat în cinematografe la preţul (modic) de 5 lei. După ce a strâns laudele criticilor la Cannes şi a fost inclus de revista Sight & Sound în topul celor mai bune filme ale lui 2010 (pe locul 8, la egalitate cu Profetul lui Jacques Audiard, printre altele), acest maraton de trei ore a mai reuşit o performanţă: să umple Sala Palatului la premiera de gală. Până joia trecută Autobiogafia fusese văzut de 11.568 de spectatori în toată ţara.

A avut un an plin de premii (dintre care cele mai importante sunt cele de la Salonic şi de la TIFF), dar Medalia de onoare a aşteptat noiembrie pentru a se lansa în cinematografe. Acesta este probabil şi motivul pentru care cel de-al doilea lungmetraj al lui Călin Netzer a avut doar 6.001 spectatori până la momentul scrierii acestui articol, pentru că povestea lui Ion I. Ion, seniorul care se foloseşte de primirea din greşeală a unei medalii pentru a-şi îmbunătăţi relaţia cu familia, şi interpretările lui Victor Rebengiuc, Camelia Zorlescu şi, de ce nu, Ion Iliescu, justifică perfect o vizită la cinema.

Acelaşi lucru se poate spune despre Morgen, câştigător la Locarno şi debut în lungmetraj al lui Marian Crişan, cu cei 10.693 de spectatori ai săi, sau despre Kapitalism - Reţeta noastră secretă, unul dintre cele mai populare documentare ale ultimelor decenii (8.494 de spectatori). În cinematografele din ţară încă rulează Portretul luptătorului la tinereţe, primul lungmetraj al lui Constantin Popescu, văzut deja 3.870 de spectatori. Pe locul zece în topul aşilor este Felicia, înainte de toate, premiat şi el la TIFF şi văzut de 4.095 de spectatori de la premieră.

Care este filmul tău preferat din cele amintite mai sus?