Regizoarea, producătoarea şi scenarista neo-zeelandeză Jane Campion va prezida juriul următoarei ediţii a Festivalului de Film de la Cannes, ce se va derula între 14 şi 25 mai 2014, succedându-l pe Steven Spielberg.
„Am venit la Cannes prima dată în 1986”, spune Campion, „şi de atunci admiraţia mea pentru regina manifestărilor cinematografice nu a făcut decât să crească. Strălucirea şi profesionalismul fac casă bună la Cannes, într-o manieră inegalabilă. Este ţara starurilor, a petrecerilor, a plajelor şi a afacerilor, niciodată pierzându-se din vedere ceea ce este festivalul - o celebrare a cinema-ului ca Artă şi o celebrare a cinematografului mondial”. Jane Campion este singura regizoare căreia i s-a decernat de două ori Palme d’Or-ul, se vede într-un comunicat remis Cinemagia. Distincţia s-a acordat pentru lungmetrajul Pianul/The Piano, în 1993. În 1986, Jane Campion obţinea Palme d’or-ul pentru scurtmetrajul Peel.
Gilles Jacob, Preşedintele Festivalului de Film de la Cannes, vorbeşte în termeni elogioşi şi sentimentali despre Campion: „Era odată o tânără regizoare necunoscută, venită din Australia, mândră că Festivalul îi prezintă unul dintre cele trei scurtmetraje pe care ea tocmai le termininase. Ele arătau de pe atunci un aşa curaj, o aşa umanitate, un aşa univers, încât Festivalul le-a proiectat pe toate trei fără să stea pe gânduri. Jane Campion se năştea. Şi un stil împreună cu ea. Au urmat Sweetie, The Piano, şi - recent - Bright Star, acest film minunat traversat de la un capăt la celălalt de poezie. Aşa că să nu vă mire că - după atâtea emoţii - o numesc Lady Jane a mea...”.
„Este tocmai implicarea şi pasiunea întregii lumi pentru film ce stă la baza acestui eveniment ceea ce validează importanţa Festivalului de la Cannes”, continuă Jane Campion. „Este un loc mitic şi surprinzător, în care actorii se revelează, filmele îşi găsesc producătorii, iar carierele demarează. Ştiu asta - mi s-a întâmplat mie”.
Thierry Frémaux, pe de altă parte, declară: „E o mare onoare că Jane Campion a acceptat să fie preşedinta juriului. După Michèle Morgan, Jeanne Moreau, Françoise Sagan, Isabelle Adjani, Liv Ullmann şi Isabelle Huppert în 2009, ea completează lista numelor prestigioase ale Preşedintelor Juriului. Originară dintr-o ţară şi un continent unde cinema-ul este un fenomen rar întâlnit (Jane Campion este născută în Noua Zeelandă, însă trăieşte în Australia - n.red), dar intens şi puternic, ea face parte din acei cineaşti ce încarnează la perfecţie ideea că se poate face cinema ca artist şi, în acelaşi timp, se poate seduce un public planetar. Şi noi avem încredere că abordarea ei exigentă se va răsfrânge şi asupra modului de jurizare”.
Provenind dintr-o familie de artişti, Jane Campion a studiat antropologia, apoi pictura, înainte de a se îndrepta căre cinema, domeniu în care a avut un debut fulgerător - remarcată pentru scurtmetrajele sale, încununată cu un Palme d’or, ea captivează critica internaţională cu Sweetie (1989), primul ei lungmetraj, selecţionat în competiţia Festivalului de Film de la Cannes.
După An Angel at My Table (1990), inspirat din opera lui Janet Frame, în care schiţează portretul unei femei ieşite din comun în dureroasa căutare a propriei identităţi, Campion revine la Cannes în 1993 cu Pianul, premiat cu Palme d’Or şi cu premiul de interpretare pentru Holly Hunter. Câteva luni mai târziu, Jane Campion, nominalizată la Oscar pentru Cea mai bună regie, primeşte Oscarul pentru scenariu.
Filmele care au urmat sunt traversate de personaje feminine angajate într-o intensă (şi uneori zadarnică) căutare a împlinirii personale - Portrait of a Lady în 1996, cu Nicole Kidman, Holy Smoke în 1999 cu Kate Winslet, şi In the Cut (2003) cu Meg Ryan. Cel mai recent film al ei pentru marele ecran, Bright Star, este o viziune originală şi ficţionalizată asupra biografiei poetului John Keats (cunoscut şi iubit poet al perioadei romantice). A concurat pentru Palme d’Or în 2009.
Serialul TV Top of the Lake, al aceleiaşi Jane Campion, a fost foarte bine primit de public şi critică, aici regizoarea dezvoltând temele ei favorite: portretizarea splendorii naturii, pasiunea debordantă şi revolta femeilor împotriva societăţii dominate de violenţă şi masculinitate agresivă. O nouă dovadă, aşadar, a calibrului acestei regizoare şi a neobositei sale activităţi de pionerat.
Părerea ta
Spune-ţi părerea