Interviu cu Sharlto Copley

Sharlto Copley l-a cunoscut pe Neill Blomkamp - atunci în vârstă de 16 ani - în urmă cu 20 de ani şi a simţit imediat că acest tânăr pasionat de film va face carieră. Prietenia lor s-a concretizat în trei colaborări, ultima fiind cea din filmul Chappie. Ideea acestui film este aproape la fel de veche ca şi prietenia dintre ei, după spusele lui Copley, care a fost deosebit de încântat să-i dea viaţă personajului.

Când ai discutat prima oară cu Neill despre Chappie?
Cred că a fost pe vremea când filmam la Elysium, când Neill mi-a vorbit despre dorinţa de a aduce pe marele ecran robotul pe care-l crease cu mulţi ani în urmă. Prima versiune a robotului nu a fost cea din filmul de scurtmetraj Tetra Vaal, cum s-a spus, ci o reclamă pe care o realizase pentru o firmă producătoare de pantofi, când era student.

Atunci ţi-a spus că vrea să-ţi încredinţeze acest rol?
Da. Vroia ca personajul să vorbească în dialectul specific din vestul oraşului Cape Town, pe care mă auzise reproducându-l cu ocazia unui alt rol.

Care a fost reacţia ta iniţială?
Mi s-a părut un concept extrem de interesant şi am acceptat imediat.

Cum ţi-ai construit personajul?
Am filmat câteva scene cu ajutorul unui prieten şi i le-am trimis. I-au plăcut foarte mult. Ulterior, am filmat un scurtmetraj în care apăream eu şi membrii formaţiei Die Antwoord, plus robotul. Ne-am dat atunci seama cam cum ar arăta şi cum ar funcţiona, aşa că, atunci când am ajuns pe platoul de filmare, ştiam deja cum să facem.

Ce probleme ţi-a ridicat interpretarea acestui rol?
A fost unul dintre cele mai uşoare. Înainte, jucasem consecutiv trei roluri de personaj negativ şi mă cam săturasem de asta. Singura problemă a fost să înţeleg cum se vor transmite mişcările mele la Chappie şi cum anume trebuie să mă mişc. Asta a fost ceva mai greu, însă a fost o experienţă extrem de amuzantă.

Cum erai îmbrăcat pe platoul de filmare? Ce vedeau ceilalţi actori, Dev Patel, de pildă, când jucau o scenă cu tine?
Dev şi restul echipei mă vedeau pe mine îmbrăcat într-un costum gri din Lycra, foarte strâns pe corp, pe care erau desenate diverse puncte de reper pentru camerele de filmat. Am mai avut un fel de platoşă care îmi înconjura pieptul, tot felul de inele şi zorzoane şi nişte pantaloni specifici rapperilor, pentru scenele în care merge ca ei. Asta a fost partea cea mai grea, cu imitatul.

Lucrezi de mulţi ani cu Neill. Există între voi un fel de comunicare rapidă, o scurtătură?
În mod sigur există şi cred că se bazează pe faptul că ne întelegem din prima clipă. El îmi descrie personajul şi ideea şi constat imediat că suntem pe aceeaşi lungime de undă. Ne înţelegem perfect unul pe celălalt şi de multe ori mă lasă să interpretez cum cred eu de cuviinţă, intervenind numai din când în când. Am parte de o poziţie privilegiată.

Ai impresia că tonul filmului Chappie e diferit de cel al filmelor sale anterioare?
Eu găsesc că seamănă cu District 9 în multe privinţe. După mine, ca fan al filmelor din anii '80, e uşor nostalgic. Îmi reaminteşte acea perioadă şi plăcerea cu care mă duceam să văd un film. Chappie are referiri la multe filme cu roboţi, toate asamblate într-un mod foarte original.

Este un film de acţiune, dar care dă şi de gândit, ca toate filmele lui Neill...
Da, aşa cred. Există un contrast între faptul că omenirea a ajuns la punctul de a crea inteligenţă artificială, dar se confruntă în continuare cu problema bandelor de hoţi şi diverse feluri de gangsteri. E o imagine foarte interesantă a societăţii.

Se pare că te-ai distrat bine la filmări.
Da, mărturisesc. Nu eram nevoit să trec prin cabina de machiaj în fiecare dimineaţă. Îmi puneam doar costumul de Lycra, cerceii, inelele şi şortul şi mă duceam pe platoul de filmare.

Îi cunoşteai pe cei din formaţia Die Antwoord?
Da. Erau mari fani ai filmului District 9, eu mare fan al lor, aşa că ne-am întâlnit. A fost grozav să fac ceva împreună cu alţi sud-africani.

Pentru ei, era prima oară când jucau într-un film. Cum s-au descurcat?
Cred că au făcut o treabă foarte bună. Sunt nişte personalităţi foarte puternice şi dau o notă specială filmului. Îi respect foarte mult, sunt nişte artişti curajoşi, care iau poziţie, ceea ce încerc să fac şi eu în filmele în care joc.

Cum te-ai înţeles cu Dev, inventatorul şi "părintele" lui Chappie?
Ne-am împrietenit la cataramă cu ocazia filmărilor, îl ador. Am răms prieteni şi ne vedem cât de des putem. Are un suflet de aur, aşa cum se vede şi în Slumdog Millionaire. Sunt un mare fan al acestui film şi consider că rolul lui Dev e determinant. Cred că avem amândoi acelaşi gen de energie care ne animă.

Dinamica dintre tine şi personajul interpretat de Hugh Jackman, care vrea să-l distrugă pe Chappie, este foarte interesantă. Hugh interpretează un tip de personaj diferit de cele în care l-ai văzut până acum. Cum a fost să lucrezi cu el?
E uluitor! Cea mai simpatică vedetă de cinema pe care am cunoscut-o. Are o carismă extraordinară şi am aflat cu această ocazie că îi place şi ştie să improvizeze. Şi nu îi e teamă s-o facă. Scenele mele favorite din film sunt cele cu el. E absolut adorabil, un om pe cinste.

Ai cunoscut-o şi pe Sigourney Weaver?
Da! A fost o mare onoare pentru mine. Am crescut cu filmele ei. Este o doamnă desăvârşită, în toate privinţele.

Ce vârstă avea Neill când l-ai cunoscut?
El avea 16, eu 21 sau 22.

Cum era? Puteai să prevezi că va deveni un mare regizor?
Poate sună ciudat, dar eu am ştiut, am simţit că va deveni celebru. Deja la vârsta aia, realizările sale erau excepţionale. Lumea nu ştie, dar Neill poate crea orice, de la cap la coadă. Ca regizor, lucrează cu designeri, însă el însuşi e capabil să deseneze şi să animeze orice element din film. Îmi amintesc că, la 16 ani, inventa şi desena afişe de filme, care mă făceau să exclam: "Vreau să văd filmul ăsta!". Este un adevărat talent.

La vârsta aceea, te gândeai mai mult să devii regizor sau producător, în loc de actor?
Mi-am dorit să fiu actor pe la 19 ani. Ca adolescent, jucasem în câteva roluri, dar apoi m-am oprit. Când l-am întâlnit pe Neill, vroiam să deschid un post de televiziune în Africa de Sud, la care eu să fiu regizor, producător sau scenarist.

Neill te-a convins să reiei actoria?
Da. Când ne-am cunoscut, i-am arătat un filmuleţ în care jucasem când eram mai mic. N-a comentat nimic atunci. Paisprezece ani mai târziu, Neill mi-a spus: "Vreau să joci rolul lunetistului din filmul meu, Alive in Joburg. A venit aşa, din senin."

Mai visezi să faci regie în viitor?
Da, absolut. Am scris diverse chestii şi am de gând să trec la producţie anul acesta, dacă am timp.

Unde te consideri ca fiind acasă?
Grea întrebare! Sufleteşte vorbind, Africa de Sud şi Cape Town, dar nu stau mult acolo. "Acasă" e şi Los Angeles, dar nici acolo nu stau prea mult. E o viaţă de nomad, de fapt, în care ai şansa să cunoşti oameni şi ţări diverse, dar uneori te apucă dorul de casă, mărturisesc.

Filmările în Africa de Sud au fost ca o reîntoarcere acasă?
Da. Am copilărit în Johannesburg  şi am mulţi prieteni şi familie acolo. Nu multe filme se fac în Johannesburg, aşa că a fost o mare şansă pentru mine.