Hugh Laurie se întoarce pe ecrane în „The Night Manager” – noul serial de spionaj al AMC

„The Night Manager” este interpretarea contemporană a romanului de spionaj al lui le Carré. Câştigătorul premiului Globul de Aur şi candidatul pentru premiul Emmy, Hugh Laurie („Doctor House”) şi Tom Hiddleston sunt personajele principale ale serialului. Regia este a lui Suzanne Bier, câştigătoarea premiului Oscar pentru „In a Better World”. 

„The Night Manager” înglobează dragostea, pierdera şi răzbunarea într-o poveste încâlcită a criminalităţii moderne. Serialul mult aşteptat urmăreşte povestea unui fost soldat din armata britanică în timp ce navighează cotloanele obscure ale Whitehall şi Washington unde o alianţă secretă operează între serviciul de informaţii şi traficul internaţional de arme. Pentru a se infiltra în cercul restrâns al traficantului de arme Richard Onslow Roper (Laurie), Pine trebuie mai întâi să devină el însuşi un infractor. 

Scrisoarea lui John le Carré

„A fost cel mai neaşteptat miracol din viaţa mea de scriitor: un roman pe care l-am scris acum douăzeci de ani, îngropat adânc în arhivele unei mari companii de filme ce cumpărase drepturile dar fără a ajunge la pasul de a face un film, deodată readus la viaţă şi repovestit pentru timpurile noastre. Şi înca cum!

În romanul meu, şeful spion britanic, era un bărbat numit Burr – un om dur, greoi, un tovarăş serios, un bărbat adevărat şi o întoarcere în trecutul meu din lumea secretă, atunci când femeile ofiţeri erau, cel puţin, o raritate.

Dar am dori cu adevărat asta şi în 2015: un bărbat alb, de vârstă mijlocie împotriva unui alt bărbat alb de vârstă mijlocie şi folosind un al treilea bărbat mai tânăr, alb, de vârstă mijlocie, ca arma lui aleasă?  

Nu ne-am dorit. Astfel că apare – cu multe aplauze din partea mea – încântătoarea Mrs. Burr, prenume Angela, perspicace, curajoasă, pe rând dură şi spumoasă şi în viaţa reală, ca şi în scenariu, maiestuos gravidă. 

Şi apoi, cum ar spune Hemingway, asta este povestea. Pentru roman, am pus mult accent pe drama din luxuriantul yacht al ticălosului şi extraordinarului traficant de arme, Richard Roper.  Dar yachturile luxoase costă enorm pentru a le închiria şi în filme – doar dacă nu vrei să le scufunzi – tind să devină repetitive şi claustrofobice. Mult mai bine le oferi o insulă de miliardar, însorită, cu o somptuoasă vilă în centru, în stilul Gatsby şi vile împrăştiate pentru subalternii săi şi protectori.  

În zonele de nord ale insulei Mallorca din Spania, am găsit paradisul unui bogătaş şi l-am mutat pe Richard Roper acolo, împreună cu mult mai tânăra, de o frumuseţe răpitoare şi o inteligenţă deruntantă, amanta sa trofeu, Jed.  

Dar tot a trebuit să spunem povestea. Şi suntem hotărâţi să o spunem astăzi. Acum 25 de ani, intriga romanului m-a cucerit – şi pe protagonistul meu fictiv Jonathan Pine – din West Cornwall până în oraşul minier Val d’Or din Quebec, până în Panama şi munţii forestieri din Darien.  

Scopul acestor itinerarii ce par fără legătură este de a împiedica o vânzare masivă de armament către baronii din America Centrală. Furnizorul lor? Domnul Richard Roper, ticălosul meu.  

Dar până în anul 2015, războiul drogurilor a fost spus iar şi iar, nenumărate filme l-au portretizat iar piaţa pentru arme ilegale a fost mutată în zonele sângeroase din Orientul Mijlociu, din Siria, Liban şi tot Egiptul, unde democraţia este omorâtă de fiecare dată când ridică capul.

Nu am dorit niciodată filmul după carte. De fapt, nu am făcut. Am vrut filmul filmului. Şi noi toţi asta am făcut. Tot ce am cerut a fost ca interacţiunea centrală dintre protagonişti să rămână intactă şi arcul narativ al poveştii originale – nu contează unde are loc – să fie în linii mari arcul narativ al romanului, să exploreze aceleaşi tensiuni umane şi dorinţe iar rezolvarea conflictului dramatic să fie în aceleaşi condiţii generale.

Cât despre doamna Burr:  desigur, mi-aş fi dorit foarte mult să-i scriu ei rolul în roman decât soţului ei greoi. Dar nu a fost să fie atunci. Tot ce pot să fac acum este să o primesc cu braţele deschise în familie şi să mulţumesc stelei mele norocoase pentru faptul că scriitorul şi producătorii au avut înţelepciunea să îi dea viaţă.

Despre performanţele lui Hugh Laurie, Tom Hiddleston, Olivia Colman,Tom Hollander, Elizabeth Debicki,  se pot scrie la nesfârşit – mai presus de toate, regia splendită şi intransigentă a lui Susanne Bier–  pe scurt, ce a devenit întreaga simfonie de opt ore a The Night Manager–  pot doar să spun că aduc înapoi acele zile de glorie din anii 70, când mă uitam pe BBC la Tinker Tailor Soldier Spy prinzând viaţa în mâinile lui Alec Guinness şi distribuţia insiprată ce îl înconjura”.