E miezul zilei şi, de la fereastra pe care sunt întipărite cuvintele „Cofetăria Union”, se vede Ateneul. Savarinele stau în vitrină şi pe mesele câtorva tovarăşi. E anul 1984. Funcţionara Elena Buciuman e pe cale să divulge nişte informaţii pe care ofiţerul Voican i le-a cerut. E o scenă cheie a filmului Evadarea, în regia lui Andrei Gruzsniczki. E primul pas către trădare al eroinei, jucate de Ofelia Popii. Din acest moment va porni declinul ei sufletesc şi moral. Filmările continuă în Bucureşti până pe 20 noiembrie.
Subiectul filmului Evadarea, primul proiect de lungmetraj al lui Gruzsniczki după Cealaltă Irina, se învârte în jurul deciziei unui matematician român, Sorin Pârvu (interpretat de Sorin Leoveanu), de a publica o lucrare într-o revistă a unei universităţi străine. Faptul că matematicianul nu are aprobarea autorităţilor comuniste declanşează un lanţ de evenimente ce va afecta vieţile celor din jurul său. Proiectul a primit cea mai mare sumă, aproape 1,5 milioane de lei, la sesiunea decembrie 2010 - ianuarie 2011 a concursului organizat de Centrul Naţional al Cinematografiei.
Dacă personajul lui Sorin Leoveanu duce firul roşu al poveştii, Elena Buciumanu şi ofiţerul Voican (Florin Piersic Jr.) sunt eroi
egali ca importanţă în economia filmului. Poveştile celor trei evoluează simultan şi se intersectează, rezultând un policier cu accente dramatice. "Am plecat de la o poveste reală pe care o ştiam din perioada comunistă, cu separarea unei familii, şi m-a interesat ce se întâmplă în ţară cu mama şi copilul care fac tot posibilul să plece după tată, drama familiei rămase", a spus regizorul, pe platourile de filmare. Elena Buciuman, matematician care lucrează acum la un centru de calcul, a rămas singură în ţară, cu copilul, pentru că Ducu - soţul ei - a plecat în Franţa cu studiile. Ea face tot posibilul să obţină paşaportul şi să se alăture soţului, în Franţa.
La Elena va apela prietenul din copilărie, matematicianul Sorin Pârvu, care vrea să trimită prin ea în Franţa o lucrare ştiinţifică. Cei doi nutresc sentimente de afecţiune reciprocă. Dar pe urmele lui Pârvu este Securitatea, prin persoana ofiţerului Voican. Acesta intuieşte că punctul slab al lui Sorin este Elena. Aşa că o va interpela... „Filmul vorbeşte despre prietenie, trădare în epoca respectivă, de cum puteai - dintr-o persoană apropiată - să ajungi trădător, de cum te făceau să trădezi fără să pui lampa în ochi”, spune producătoarea filmului, Velvet Moraru. Iar dilema filmului este dacă îşi va mai ajuta Elena prietenul din copilărie, dacă va risca, sau îl va trăda până la urmă pentru a putea obţine paşaportul şi a pleca din ţară?
Ofelia Popii a declarat, pe platourile de filmare, că s-a inspirat din Memoriile Ninei Cassian în construirea Elenei. „Şi ea a plecat din ţară obligată de împrejurări, i s-au luat lucruri, a trecut prin momente de tensiune şi depresie”. Dar „Elena nu e o revoluţionară, e o femeie care lucrează la un centru de calcul...”, precizează actriţa. Pe de altă parte, nici Sorin Pârvu nu este un dizident. Gestul declanşator al filmului - publicarea lucrării în străinătate - nu este un act de dizidenţă, nici o tentativă de deschidere a căii pentru emigrare. Interesul său este pur ştiinţific. "Sorin se confruntă cu imposibilitatea de a se realiza, el nu vrea să urmeze căile oficiale de creştere, crede că doar prin inteligenţa lui poate să reuşească", explică Andrei Gruzsniczki. Regizorul-scenarist aduce, astfel, un nou tip de erou. Un om al abstracţiunilor şi al gândirii pure. În prelungirea acestei idei, producătoarea Velvet Moraru spune că „filmul acesta se va deosebi de alte poveşti care se referă la anii comunismulu, dar care sunt povestite după '89; ce are atipic este că personajele sunt altele, ne-am gândit să ne îndreptăm şi către zona intelectuală. S-a vorbit foarte mult despre muncitorii trăitori în blocurile făcute de Ceauşescu, lumea uită că au trăit atunci şi altfel de oameni, care aveau şi ei problemele lor”...
Legat de tema filmului, Gruzsniczki spune că „toţi trei (Sorin, Elena, Voican - n.red) au o temă comună, a realizării personale. Ce faci pentru a-ţi atinge ţelurile, accepţi compromisurile? Fiecare îşi alege singur modalităţile de a le realiza. Comunismul este canavaua, dar opţiunile personale ale oamenilor nu ţin de context...”. În consonanţă cu această idee, actriţa de teatru Ofelia Popii spune că Evadarea este "un film în profunzime actual".
Personaje:
Elena Buciuman (Ofelia Popii)
Fost matematician, lucrează la un centru de calcul; s-a măritat cu Ducu Buciuman, care a rămas în Franţa, fiind plecat cu nişte studii; are un copil cu soţul ei, iar Sorin Pârvu este prietenul din ţară, singurul ei suport masculin de acasă. Are în grijă un părinte de 70 de ani, jucat de Virgil Ogăşanu.
Se urmăreşte traseul ei psihologic, până în momentul în care reuşeşte să primeasă paşaportul pentru Franţa. Ajunge să fie urmărită de Securitate, care e pe urmele lui Sorin; ea pare punctul slab al lui Sorin. Ajunge să fie dată afară din partid pentru că vrea să plece din ţară.
Sorin Pârvu (Sorin Leoveanu),
matematician, a făcut nişte descoperiri în domeniul pe care îl cercetează, şi anume teoria ondeletelor, care era emergentă în anii ‘80. Dar el nu este publicat în ţară, pentru că el nu vrea să urmeze căile oficiale, dictate de Partid. Aşa că decide să publice o cercetare într-o revistă de specialitate a unei universităţi străine, în 1984, fără acordul Partidului.
Anterior, Ducu Buciuman îi dusese câteva studi în afara ţării, să-i fie publicate. Cei de la Securitate presupun că Sorin Pârvu îi va da şi Elenei Buciuman o lucrare de cercetare, s-o ducă peste graniţă, cu ocazia plecării ei în Franţa, la soţ, pentru întregirea familiei. Securitatea, prin persoana ofiţerului Voican (jucat de Florin Piersic jr.), va face presiuni ca ea să divulge intenţia matematicianului. I se vor pune beţe în roate la obţinerea paşaportului, i se sugerează - chiar - modalităţi de turnare. Va ajunge sau nu lucrarea de cercetare în posesia Securităţii?
Ofiţerul de Securitate Voican (Florin Piersic jr.)
Un comunist convins, care crede în Sistem, şi care e pe urmele lui Sorin Pârvu. Tehnica lui de interogare nu e violentă, lui îi place să-şi manipuleze subliminal victimele. Producătoarea Velvet Moraru spune despre Voican că "securistul nostru nu face parte din categoria Pleşiţa". "Securiştii pot fi răi altfel, convingând oamenii prin tehnici subtile de manipulare, Voican nu e genul care strânge degetele în uşă", îl descrie regizorul şi scenaristul Andrei Gruzsniczki.
Voican este obsedat de ordine, fiecare persoană pe care o are în vizor nefiind altceva decât o fişă de pe biroul lui, care trebuie pusă în ordine, rezolvată. Voican îşi face munca din pasiune; şi el - la rândul lui - are câteva drame, că nu e promovat, că nu ştie să facă faţă sistemului, şi că a eşuat în căsnicia cu dna Voican, jucată de Medeea Marinescu. Paul Ipate este ucenicul său, Iulică.
Rapelul la epocă - elementele de scenografie şi decor, dar şi mici tablouri - „ca nişte momente”
Recrearea României anilor '80 a fost cea mai mare provocare pentru producătoarea Velvet Moraru de la Icon Production, casa care a început producţiile de film plasate în perioada comunistă în 1999, cu filmul Examen, debutul lui Titus Muntean. Icon Production a realizat şi Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu. Pentru Evadarea au fost alese locuri care au fost "dress-uite" aşa încât să arate ca în anii '80. S-au filmat exterioare în spatele Tribunalului din Bucureşti, şi urmează să se filmeze pe străduţe în zona Armenească. În postproducţie, după ce se va face montajul, se vor îndepărta elementele de contemporaneitate (aparatele de aer condiţionat, cablurile, termopanele). Efectele vizuala vor fi asigurate de Dragoş Stefan de la DSG.
Cel mai greu a fost să se găsească Peco-ul de pe vremuri, pentru a se filma o coadă de maşini, dar până la urmă au găsit un Peco pe strada Şerban Vodă din Bucureşti. Un atelier de remaiat ciorapi, un exterior de alimentară comunistă cu oameni aşteptând la coadă să li se dea ceva, o parcare cu Dacii, maşini Lada şo Olcit-uri, un centru de colectare a sticlei sunt câteva dintre elementele care vor face rapel la perioadă.
Mai mult, regizorul a vorbit despre „vizitarea obiectelor”, unul dintre acele momente, acele „mici tablouri” pe care le-a introdus în film, pentru a aminti de România anilor 80. „Vizitarea obiectelor de către cei care le vindeau va da un pic de culoare întregii poveşti. Sobele de teracotă, mobila stil se vindea de către cei strămutaţi în garsoniere din casele lor de pe locul actualei Case a Poporului. Şi, fiindcă nu mai aveau spaţiu, aceşti oameni erau nevoiţi să-şi vândă lucrurile. Iar cei ce le cumpărau promiteau că-i vor lăsa să-şi viziteze mobila... ”, povesteşte Gruzsniczki, care a petrecut 28 de ani în comunism.
Producătoarea Velvet Moraru a explicat şi decizia filmării alb-negru a Evadării: „vrem să reconstituim cât mai bine anii aceia, au fost ani gri, o perioada lipsită de culoare”. Evadarea se va termina de filmat pe 20 noiembrie, pentru o premieră anul viitor.
Părerea ta
Spune-ţi părerea