Al treilea cel mai vizionat film al toamnei, după numărul de spectatori (57.182) din weekendul premierei, Dracula: Povestea nespusă are cu ce să ţină publicul în sala de cinema: efecte speciale spectaculoase, o viziune regizorală prin care debutantul Gary Shore se dovedeşte un regizor extrem de talentat şi (culmea, in contextul unui film cu elemente horror) sensibil, plus un protagonist care îi şterge lui Vlad Ţepeş aura medievală.
Luke Evans are aerul unui principe renascentist, stilat şi calculat, inteligent, cultivat, intelectual, care pune raţiunea şi politica înaintea violenţei în postura domnitorului valah... Ţepes era brutal şi medieval, asta daca nu cumva şi psihopat. „Voi face ceea ce un prinţ face: negociază", îşi propune în primă fază personajul titular din Dracula Untold, când ameninţarea lui Mehmed Cuceritorul (Dominic Cooper) cere o acţiune imediată. Dracula lui Luke Evans este şi incredibil de tandru. Ţepes era obişnuit cu violenţa şi o considera o modalitate legitimă de dialog şi de autoritate. Nu cunoaştem latura lui tandră, şi - chiar daca avea vreuna - ştim despre Ţepes doar că poseda o placere aproape patologică de a provoca durere şi oroare. Ştim ca dusese o copilarie dură departe de familie. Cu aerul său, Luke Evans mi s-a părut potrivit doar în ipostaza „reîncarnată”, versiunea londoneză, din zilele noastre, a personajului.
Regizorul Gary Shore m-a impresionat prin viziunea regizorală - deşi e debutant nu a fost înfrânt de faptul că a avut de abordat un film de anvergura unui fantasy, în care a avut de prins în cadru şi impresionanta armată otomană şi creatura fantastică Dracula, ce se metamorfozează: se expandează în nor de lilieci şi regrupează în formă umană, în câteva secunde. Dacă Tarantino trecea pe alb-negru în Kill Bill atunci când scenele de luptă deveniseră mult prea sângeroase ca să mai poată fi suportate de spectator, Gary Shore proiectează preţ de câteva zeci de secunde scenele de luptă pe lama unei săbii. Secvenţa este magistrală. Tot Shore e autorul uneia dintre cele mai emoţionante secvenţe pe care le-am văzut pe marele ecran, de la Dredd încoace. Şi acolo un personaj feminin cheie cădea în gol, în slow motion, secunde în şir. Momentul e copleşitor.
Sub aspectul efectelor speciale, e inedită şi totuşi la îndemână modalitatea în care Maestrul Vampir (Charles Dance) îşi „simte” victimele. Soundtrack-ul completează efectul horror al apariţiei acestui Vampir bătrân de secole. Desfigurarea corpului de vampir în bătaia soarelui e, iarăşi un efect reuşit.
Reîntorcându-ne la fidelitatea istorică, sângerosul domn valah e reconstituit fidel numai la nivel vestimentar. Dacă numele personajelor şi costumele sunt credibile (e o plăcere să-l auzi pe Luke Evans rostind numele „Andrei”, „Dumitru”), nu la fel este şi plasarea istorică: Vlad Ţepes/Dracula nu a domnit niciodată în Transilvania, ci în Valahia, după cum un popor „transilvănean” - cum e numit în film - nu există. Reconstituirea cadrului geografic este aproape la fel de subţire, însa peisajul de „Stapânul Inelelor„ deranjeaza mai puţin dacă ţinem cont de faptul că filmul e, până la urmă, un fantasy. Elementul narativ al tributului acordat turcilor este unul corect din punct de vedere istoric, aşa cum ştim din manuale, ca şi descrierea tributului în copii pentru a-i face ieniceri (o practică a vremii, care a rămas un element odios al dominaţiei otomane în Balcani- deşi privită de cealaltă parte a istoriografiei descrie o armată modernă cu soldaţi bine antrenaţi şi suficiente libertăţi şi drepturi pentru contextul istoric). Punctul final al luptei este depunctat de o replică ridicolă „Te voi scoate din cărţile de istorie” ( pe atunci cuvântul, chiar pentru scrierile de cronicari, ar fi fost altul).
Iată, mai jos, notele din caietul de presă al filmului, pus la dispoziţie nouă de către distribuitorul în România al producţiei, RoImage 2000. Ni s-au părut foarte interesante, aşa că vi le împărtăşim şi vouă:
La aproape un secol de când lumea filmului a făcut cunoștință cu Dracula, timp în care publicul a fost vrăjit de farmecul uneia din cele mai captivante legende din istorie, Universal Pictures, studioul care a făcut pionierat în revitalizarea filmelor de acest gen, îl prezintă pe Luke Evans (Fast & Furious 6, seria The Hobbit) în Dracula: Povestea nespusă, despre cum s-a transformat în creatura atotputernică a nopții omul blestemat cunoscut sub numele de Vlad Țepeș, povestea originii nemuritorului de care am învățat să ne temem după ce apune soarele, Dracula.
Ne aflăm în anul 1462, iar Transilvania se bucură acum de o perioadă prelungă de pace sub conducerea dreaptă a domnitorului călit în bătălii Vlad al III-lea, Prințul Valahiei, și a soției lui, Mirena (Sarah Gadon din The Amazing Spider-Man 2). Împreună, cei doi au reușit să aducă pacea în țara lor, și să se asigure că poporul lor este protejat împotriva dușmanului, dar mai ales împotriva puternicului Imperiu Otoman, care amenința cu extinderea spre dominația globală.
Dar când sultanul Mehmed II (Dominic Cooper din Captain America: The First Avenger) cere Valahiei ca 1000 de băieți, inclusiv fiul lui Vlad, Îngeraș (ART PARKINSON din Game of Thrones) să fie smulși de lângă familiile lor pentru a deveni soldați în armata lui, Vlad se află pus în fața unei alegeri extrem de dificile: să-și predea fiul la fel cum a făcut tatăl său cu el mai înainte, sau să ceară ajutorul unui monstru pentru a-i putea învinge pe turci, dar condamnându-și, astfel, sufletul la o viață de sclavie față de acesta.
Vlad pleacă spre Muntele Dintelui Rupt, unde sălășluiește un demon, Caligula (Charles Dance din Game of Thrones) și acolo face un pact faustian care îi va aduce prințului puterea a o sută de oameni, viteza unei stele căzătoare și destulă forță ca să-și zdrobească inamicii.Prețul plătit va fi acela ca va fi însetat fără putință de ostoire de sânge de om.
Dacă timp de trei zile Vlad reușește să reziste dorinței de a bea sînge de om, va redeveni cel ce a fost, și poate în acest timp va reuși să-și să-și salveze poporul. Dacă nu, va fi aruncat în întuneric pentru tot restul zilelor sale, hrănindu-se numai cu sânge de om, și distrugând tot ce-i este drag.
În acest debut în lungmetraj, regizorul Gary Shore se află la cârma epopeii de acțiune și aventură Dracula: Povestea nespusă, realizat după un scenariu scris de Matt Sazama& Burk Sharpless (Gods of Egypt). Alături de regizor se află o echipă condusă de profesioniști de renume, condusă de producătorul Michael De Luca (Captain Phillips, Fifty Shades of Grey), directorul de imagine John Schwartzman (The Amazing Spider-Man, viitorul Jurassic World), editorul Richard Pearson (Maleficent, Iron Man 2), scenograful Francois Audouy (The Wolverine, Abraham Lincoln: Vampire Hunter), creatoarea de costume laureată cu Oscar, N. Dickson (Lord of the Rings: The Return of the King, Blood Diamond), precum și compozitorul Ramin Djawadi (Pacific Rim, Safe House).
Producătorii executivi ai filmului sunt Alissa Phillips (Moneyball), Joe Caracciolo, JR. (The Wolverine), Thomas Tull (Godzilla) și Jon Jashni (Pacific Rim).
De la publicarea romanului Dracula, al lui Bram Stoker, în 1897, acest personaj s-a dovedit a fi unul din cele mai fascinante pentru literatura, animația, literatura și filmele anilor care au urmat. Astăzi, Dracula e la fel de relevant precum era atunci când creatorul său l-a adus în cultura populară. Cu toate acestea, originea acestui personaj emblematic nu a fost niciodată explorată în filme.
Omul pe care istoria l-a numit Dracula din diverse motive și cu diferite scopuri, a fost o figură istorica reală, la fel de terifiantă pentru milioane de oameni precum vampirii din miturile străvechi. Legendele unor creaturi care sug sânge se regăsesc în toate culturile umane, de la Lilitu, dim Babilonia, un sucub care se hrănea cu bebeluș, la Asasabonsam, creatura în care credeau populațiile Ashanti din Ghana. De mii de ani, oamenii au cultivat această legendă, dar de-abia în secolul al 10-lea, în Europa slavă, și-a făcut apariția pentru prima dată în limbajul modern cuvântul „vampir”.
Producătorul Michael De Luca, cel care a adus pe marile ecrane blockbustere precum The Social Network. Ghost Rider, Moneyball sau Captain Phillips, mărturisește ce l-a atras la ideea unui film care să urmărească originile acestui monstru: "De când eram mic m-am întrebat cine l-a transformat pe Dracula în vampir, dacă a fost primul, sau au mai fost și alții. Era o întrebare delicioasă și fără răspuns, care nu fusese niciodată abordată, nici măcar în romanul lui Bram Stoker."
Imaginația producătorului a fost stîrnită de scenariul scris în echipă de Matt Sazama și Burk Sharpless.
Povestea acestui scenariu sondează puterile misterioase pe care timp de secole oamenii i le-au atribuit lui Dracula, dar pornește de la viața reală unei figuri istorice. E vorba de Vlad al III-lea de Valahia, aka Kaziglu Bei, adică Prințul Țepeș.
Scenariștii au luat multe informații de bază despre acest conducător și leau extrapolat înt-o saga fantastică.
Vlad al III-lea s-a născut în Transilvania. Copil fiind, a fost trimis împreună cu fratele său, de către tatăl lor, Vlad al II-lea, ca ienicer la curtea sultanului Murad al II-lea al Constantinopolului, unde au fost ținuți timp de șase ani și pregătiți să devină războinici . Pentru că Transilvania se afla între două imperii, cel Otoman, și cel Habsburgic, tinerii de sânge nobil trăiau vremuri de război continuu, așa că trebuia făcute anumite sacrificii .
Vlad al III-lea a devenit un cuceritor neînduplecat, a cărui metodă favorită de tortură era să tragă în țeapă inamicii și să-i lase apoi acolo să moară în agonie .
Acest obicei terifiant i-a adus numele postum de Vlad Țepeș. În plus, pentru că tatăl său aparținea Ordinului Dragonului, o organizație secretă de cavaleri creștini care lupta împotriva Imperiului Otoman musulman, Vlad al II-lea și-a luat numele Dracul, o traducere aproximativă în română a cuvintelor dragon/diavol. După moartea tatălui său, Vlad al III-lea a condus Valahia, aflată la sud de Transilvania, din 1448 până la moartea sa din 1467. Mergând pe urmele tatălui său, Vlad a devenit și el membru al Ordinului Dragonului. Atunci și-a obligat oamenii să-i spună Dracula, adică fiul dragonului/diavolului.După cum se consemnează, Vlad al III-lea a fost ucis în 1476 în luptă împotrivă turcilor.; i s-a tăiat capul, care i-a fost expus în Constaninopol pentru ca întregul oraș să-l vadă și să se teamă.
După ce a citit scenariul, Gary Shore, care și-a făcut un renume ca regizor de publicitate cu o viziune originală, și care a devenit cunoscut mai ales după un scurt metraj uluitor intitulat The Cup of Tears, a răspuns imediat pozitiv: „Nu mă așteptam deloc să fie așa. M-a interesat la scenariu mai ales faptul că a putut să ia ideea de Țepeș și s-o lege de o poveste a originilor lui Dracula lui Bram Stoker. Nu am mai văzut așa ceva niciodată”.
Următorul pas vital pentru reușita proiectului era găsirea actorului ideal pentru a-i da viață lui Dracula, un personaj plin de emoții complexe, dar care urma să prescrie prejudecățile legate de el; Dracula din această poveste este un tată iubitor, un soț devotat, un luptător neîndurător, dar și un om înțelept, căci scenariul a combinat istoria cu ficțiunea, a legat moștenirea istorică a lui Vlad al III-lea cu folclorul din jurul creaturii cu atâtea nume, de la Vlad Țepeș la Prințul Întunericului.
De Luca explică dificultatea de a găsi protagonistul ideal: „Castingul pentru un personaj pe care toată lumea îl cunoaște e dificil pentru că toți avem versiunea noastră preconcepută despre Dracula. E oarecum la fel precum Spider-Man, Batman, sau James Bond, dar aici e și mai greu pentru că e o legendă care s-a regăsit în cultura populară timp de secole”.
Așadar, a fost clar de la început că realizatorii aveau nevoie de o figură proaspătă, care să poată întruchipa un personaj emblematic, cineva a cărui faimă e în creștere, dar care nu a apucat încă să fie asociat cu prejudecățile publicului.
Luke Evans i-a impresionat de curând pe realizatori cu performanța din The Hobbit: An Unexpected Journey, dar și cu rolul din Fast & Furious 6. Alături de el se regăsește o distribuție la fel de minuțios aleasă. Mirena, soția lui Vlad, este Sarah Gadon, care spune despre personajul ei: „Mirena este busola morală a filmului. Ea este cea care nu dă înapoi din deciziile și de la ideile ei. Oricâte ori îi sunt puse la încercare principiile, ea se ridică la înălțimea momentului și se luptă pentru ele”. Pe Sarah Gadon publicul o știe din filme precum A Dangerous Method, a lui David Cronenberg, sau din blockbusterul acestei veri, The Amazing Spider-Man 2.
În timp ce Mirena este păstrătoarea echilibrului moral al lui Vlad, Mehmed, interpretat de Dominic Cooper, este cel mai mare inamic al său. Un adversar extrem de periculos, cu o sete de răzbunare pe care vrea să și-o satisfacă în direcția greșită, Mehmed este cel care îl împinge pe Vlad să caute o soluție de partea întunericului. Cooper spune: „Rolul mi-a cerut să manipulez, să înfurii și să supăr. Dar scenele personajului meu împreună cu Vlad au dezvăluit și altceva - povestea noastră comună, legătura strânsă pe care o aveam când eram copii, când Vlad a fost smuls de lângă familia sa de către tatăl lui Mehmed ca să-l crească pentru a deveni războinic.
Realizatorii l-au remarcat pe Cooper în The Devil’s Double, apoi au fost plăcut impresionați să-i remarce versatilitatea în rolul din Captain America.
Vlad și Mehmed nu sunt singurele figuri istorice legate de originea lui Dracula. Povestea filmului îl dă ca pe adevărata origine a blestemului lui Dracula pe Maestrul Vampir, un personaj pe care realizatorii l-au descoperit cu uimire ca datând în secolul al 15-lea. Shore spune: „Maestrul Vampir este cel care face jocurile, de fapt, în toată această poveste. Vlad nu are idee ce îl așteaptă când merge să-i accepte ajutorul. Când am distribuit acest rol am știut că nimeni altul nu va putea aduce la viață acest personaj precum o putea face Charles Dance”.
Dance e cunoscut publicului larg pentru versatilitatea cu care abordează roluri dificile, din filme extrem de diferite, precum Game of Thrones, Underworld: Awakening și Alien, sau Gosford Park și Hilary and Jackie.
Costumele şi scenografia
Responsabili pentru realizarea viziunii lui Gary Shore au fost două minți creative al căror portofoliu include unele din cele mai incitante filme de fantezie și aventură: scenograful François Audouy și creatoarea de costume Ngila Dickson.
Lucrând îndeaproape cu Shore și Dickson, Audouy a creat o ambianță care să oglindească evoluția lui Vlad de la un conducător respectat și un familist devotat la un războinic vampir neîndurător: “Din scenariu m-a frapat imediat relația strânsă de familie pe care Vlad o avea cu soția sa și cu fiul lui, puternică și unică pentru un film despre Dracula. Am vrut ca această relație să fie fundația pe care să construiesc universul lui Vlad, casa în care își proteja familia și poporul”.
În România sunt două repere legate de Dracula – castelul Bran și castelul de la Poenari. Amândouă sunt niște structuri masive și impunătoare, localizate în munți, niște fortărețe ideale pentru a respinge invadatori străini. Păstrând aceste repere ancorate în realitate, la care s-au adăugat și elemente de arhitectură ortodoxă, echipa de scenografi a creat castelul lui Dracula din film.
Regizorul a vrut ceva diferit de castelele lui Dracula văzute până acum în filme, ceva exotic și unic, așa că rezultatul a fost o arhitectură cu fațete drepte, aspre, amintind de spiritul ortodox.
Deși cea mai mare parte a castelului a fost creată în CGI, sala mare a fost construită manual, cu extrem de mare atenție acordată fiecărui detaliu, având ca model reliefuri de piatră reale dintr-o biserică românească.
La o privire mai atentă, sala mare, concepută fără tavan, transpune subliminal trecutul întunecat al lui Vlad, și funcționează ca o premoniție pentru viitorul și mai întunecat care îl așteaptă. Sursa de inspirație a fost chiar curtea deschisă a reședinței lui Vlad al III-lea, acolo unde se aflau zecile de țepe unde își tortura la vedere dușmanii. Legende vechi spun că obișnuia să ia masa printre cadavrele lăsate atârnând acolo în putrefacție, și că bea sângele care curgea din acestea.
Cuvântul cheie pentru decorurile acestui film este respectul pentru moștenirea lui Dracula, pentrupentru trecutul lui Vlad, precum și pentru nenumăratele legende care au circulat pe seama lui.
Cel de-al doilea spațiu construit manual a fost peștera unde-și află sălașul Maestrul Vampir, acolo unde începe legenda lui Dracula și ia sfârșit viața de muritor al Prințului Vlad.
Departamentul de creație a costumelor, supervizat de Dickson, laureată cu Oscar, s-a inspirat din schițele realizate de departamentul responsabil cu decorurile. S-a lucrat îndeaproape, respectându-se fiecare detaliu, pentru ca în toate costumele, nu doar cele ale protagoniștilor, să nu facă notă discordantă cu fiecare mediu unde urma să fie purtate de actori.
Dickson declară că a fost o mare onoare pentru ea să aibă șansa unică de a reinventa costumele unui personaj care a trecut prin mâinile unor regizori reputați, precum Francis Ford Coppola, de exemplu. Misiunea ei nu a fost, așadar, deloc ușoară, căci trebuia să vină cu idei proaspete și inovatoare. Echipa condusă de Dickson a făcut în prealabil o muncă minuțioasă de documentare, pentru a respecta viziunea generală asupra noii povești, care includea elemente de referință istorice.
Lupta pe viață și pe moarte. Coregrafia
Crescut în casa lui Mehmed I, Vlad al III-lea a fost pregătit să facă parte din trupele de ieniceri, corpul de elită al Imperiului Otoman. La fiecare cinci ani, turcii porneau să-și reîmprospăteze forțele, recrutând cu forța cei mai puternici fii ai supușilor creștini. Băieții erau luați de lângă familiile lor și erau învățați cu noile obiceiuri, limbă și religie, înainte de a începe pregătirea efectivă de ieniceri.
Scenele complicate de luptă au fost coordonate de Buster Reeves (The Dark Knight Rises, Tarzan), care a combinat două stiluri distincte de luptă pentru a contura coregrafia fimului: “Mai întâi m-am uitat la arta războiului din Transilvania, care consta, practic, în luptă cu săbii, și apoi la stilul tucilor din acea vreme, care era influențat masiv de stilurile asiatice, fiind, așadar, foarte circular. Stilul de luptă al lui Vlad este, astfel, unul care combină forța și agilitatea luptei cu săbii cu fluiditatea și dinamica aproape plăcută, estetic vorbind, a turcilor...”
Transformnarea lu Vlad, adică a lui Evans, într-o mașină de ucis nu a fost o misiune ușoară. Shore spune: „Când Vlad înfruntă o mie de inamici, o face din furie. Este o luptă om la om, nestilizată, e furie fizică pură...”
Pentru șlefuirea scenei de lupăt contra a o mie de inamici a fost nevoie de trei luni de pregătiri intense. Reeves spune: „Am spart scena în secvențe separate, astfel încât să putem alătura oricare două dintre acestea. Luke a învățat coregrafia de lupte la fel, pe bucăți.”
Evans a fost încântat că a avut șansa să lucreze cu coregraful de lupte și are numai cuvinte de laudă: „Buster Reeeves este o legendă în toată puterea cuvântului. Are un fler extraordinar pentru crearea scenelor de coregrafie de lupte, și un stil care merge foarte mult în întâmpinarea actorului. Sper că am onorat munca lui în ceea ce am reușit să fac...”
Efectele speciale
O mare parte din film e realizat direct cu camerele de filmat, însă există și un număr de scene care au necesitat efecte vizuale de cea mai mare calitate, precum scena asediului castelului lui Dracula, în care Vlad pulverizează, efectiv, o ghiulea de tun înainte de a crea în mințile turcilor asediatori impresia că întreg castelul se transformă într-un dragon.
Cel care a supervizat efectele speciale a fost Christian Manz (Harry Potter and the Deathly Hallows: Part 1), de la compania Framestore. O altă scenă e cea în care mâinile lui Vlad se transformă într-un stol de lilieci pe care îi conduce direct înspre tabăra turcilor. Aceste scene au avut nevoie de exraordinar de multă muncă, dar și de o echipă foarte numeroasă.
Echipa a folosit o combinație de captare a mișcării, cu maparea mâinilor actorului, CGI și camere montate pe cabluri pentru a crea unghiul subiectiv al liliecilor care se năpustesc și masacrează o sută de mii de oameni. Manz spune: „Am avut 130 de oameni la dispoziție; am folosit o cameră pe cabluri care cobora de la 50 de metri înspre turci, plecând apoi printre aceștia, apoi am plasat prin CGI liliecii care veneau peste ei...”
Părerea ta
Spune-ţi părerea