Din dragoste cu cele mai bune intenţii

de Ştefan Dobroiu în 28 Oct 2011
Din dragoste cu cele mai bune intenţii

După Pescuit sportiv, inclus în secţiunea Giornate degli autori acum trei ani la Veneţia, Adrian Sitaru urcă o treaptă anul acesta, cu Din dragoste cu cele mai bune intenţii. Selecţionat în competiţia festivalului de la Locarno, cel de-al doilea lungmetraj al multi-premiatului pentru scurtele Valuri şi Colivia a câştigat două trofee foarte importante la festivalul elveţian: Cea mai bună regie şi Cel mai bun actor (Bogdan Dumitrache).

Toţi banii sunt pe tânărul actor (şi în curând regizor) Bogdan Dumitrache, în rolul lui Alex, un tip de vreo 30 de ani care trece printr-o criză existenţială când mama sa, profesoară într-un orăşel de provincie, suferă un atac cerebral. Tânărul intră în panică şi, asaltat de sfaturi din toate direcţiile, încearcă să iasă cu fruntea sus din situaţie, numai că nu prea reuşeşte. Subiectul greu, ca şi folosirea unghiului subiectiv de filmare (actorii privesc în cameră), nu o să facă publicul din România să se îmbulzească în cinematografe, dar Din dragoste cu cele mai bune intenţii are toate şansele la o carieră în festivaluri şi este categoric superior predecesorului său, mult mai independentul Pescuit sportiv.

Poate că subiectul este dramatic (iar protagonistul supralicitează şi el cu doza sa de isterie), dar Din dragoste are parte şi de mult umor. O anumită apariţie din film, o femeie cu mască de iepure (o vezi şi pe afişul în limba română), te catapultează într-o zonă cvasi-suprarealistă şi, dacă ai văzut Donnie Darko, te va face cu siguranţă să te gândeşti la celebra replică "De ce porţi costumul ăla de om?". Departe de a fi o comedie, al doilea lungmetraj al lui Sitaru îţi aminteşte că poţi să râzi de multe chiar şi în cele mai tensionate momente şi printre atâtea griji ale lui Alex, vânzoleala din salonul de spital trimite la imaginea unui vagon de tren prin care se perindă o mulţime de personaje insolite.

Reproşul cel mai mare care i se poate aduce filmului? Folosirea unghiului de filmare subiectiv. Uneori merge, iar cel mai bun exemplu ar putea fi ultima secvenţă din spital, în care vezi prin ochii mamei întreaga presiune de pe umerii fiului, ca şi regretele sale şi convingerea că nu a fost la înălţime, într-un tur de forţă marca Bogdan Dumitrache. Dar de cele mai multe ori folosirea acestui unghi nu face decât să-ţi reamintească faptul că te afli într-o sală de cinema şi te uiţi la un film. Dacă la Pescuit sportiv unghiul subiectiv a fost folosit pe toată durata şi la un moment dat uitai de aceasta convenţie artificială, la Din dragoste despărţirea de şi revenirea la unghiul subiectiv capătă efectul unui bobârnac: magia dispare, iar emoţia dramei familiei David se descompune, expusă cu ajutorul unei tehnici care mai mult strică decât ajută.

După ce l-ai văzut într-un rol principal în repede uitatul Oul de cuc, dar şi în serialul HBO În derivă, Bogdan Dumitrache arată că poate ţine în picioare un film, oricât de antipatic i-ar fi personajul. De fapt drama lui Alex te face să te gândeşti cât de neconstructivi sunt românii, un defect al naţiei noastre la fel de nociv ca vestitele spitale insalubre şi lipsite de fonduri. Deşi i se repetă cu încăpăţânare că mama sa e bine îngrijită, Alex vrea cu tot dinadinsul s-o mute din micul spital de provincie la cel din Cluj, unde lucrează un prieten. Motivele încrâncenării sale sunt neclare, iar intenţiile i-or fi bune, dar eşuează să convingă spectatorul, prin urmare Alex îmbracă repede o tot mai groasă haină a nesiguranţei. Probabil că unui spectator american filmul i-ar părea de-a dreptul SF, Alex având nevoie de un "judecător" est-european pentru ca excesele sale să fie cât de cât justificate şi înţelese.

Excelentă este Nataşa Raab în rolul mamei. Ultima oară am văzut-o pe marele ecran în După ea, dar Raab categoric nu ar trebui să se ţină departe de cinema. Actriţa prezintă perfect fragilitatea şi confuzia unei femei lipsite de repere după ce accidentul cerebral o rupe din viaţa de zi cu zi şi o aruncă pe un pat de spital. Restul actorilor îşi face bine treaba, dar unii par puţin nelalocul lor privind spre cameră. Cu ajutorul lor, Adrian Sitaru spune o poveste despre pierderea controlului şi despre neputinţa în faţa surprizelor neplăcute ale destinului. Chiar dacă la un moment dat ţi-ai dori ca situaţiile să fie mai puţin repetitive, Din dragoste cu cele mai bune intenţii reuşeşte se exploreze cu sensibilitate un tărâm al experienţei în care nu ai vrea să pătrunzi niciodată de unul singur.

Părerea ta

Spune-ţi părerea
alex_il_fenomeno pe 7 august 2011 12:53
ma declar intrigat de acest nou proiect ! filmul "Pescuit Sportiv" a surprins placut din multe puncte de vedere !
margott pe 22 aprilie 2012 19:41
Simpatic foc filmul asta. Iar lui Bogdan Dumitrache i-a venit manusa rolul.

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells