La finalul lunii octombrie am avut ocazia să particip la ediția aniversară de zece ani a Festivalul Internațional de Film de la Roma/Festa del Cinema di Roma și să-l intervievez pe Todd Haynes (Carol), în calitate de invitat al sponsorului oficial al festivalului, și anume producătorul japonez de maşini Mazda. „Etalonul unui festival ar trebui să fie gradul de emoţie şi uimirea pe care filmele sale le trezește în spectatori”, spunea Antonio Monda, directorul artistic al festivalului. Emoția și uimirea de care vorbea Monda le-am trăit și eu, având prilejul să stau la un metru de regizorul Todd Haynes, și să-i adresez întrebări despre filmul Carol (dublu premiat la Cannes în luna mai), într-o întâlnire pusă la cale de sponsor, în Mazda lounge. Emoția și uimirea sunt și stările pe care Mazda le promite clienţilor săi. Am avut și ocazia să mă urc într-un MX-5 în lounge-ul Mazda. Senzaţia a fost că sunt într-un cockpit de maşină de circuit. Mai mult, mașina mi s-a părut un soi de costum de Iron Man în care am intrat.
Așadar, am avut ocazia să vizionez filmul Carol în noul cinematograf Mazda, cu 1.000 de locuri, construit în vecinătatea Auditorium Parco dela Musica, celebra clădire semnată de la fel de celebrul arhitect Renzo Piano, locul în care acum se desfășoară Festivalul de Film. Mi-am făcut și un „selfie” unic 360° cu modelul MX-5, cel mai bine vândut roadster din lume, conceput pentru plăcerea pură de a conduce. În studio-ul special creat în foaierul cinematografului, studio dotat cu 64 de camere, m-am duelat cu katane. Nu lupt cu Todd Haynes, deși poate că nici acest lucru nu ar fi fost imposibil, cu atâtea surprize plăcute trăite la Roma. Dar ipostaza slow-motion de-a dreptul cinematografică în care sunt surpinsă, alături de senzația de imponderabilitate au creat o diversiune plăcută la emoția viitoarei întâlniri cu Todd Haynes.
Imediat după ce s-a proiectat filmul, am fost conduși către Mazda Lounge unde urma să ne vorbească despre filmul Carol însuși regizorul, Todd Haynes. Filmul Carol este plasat în New York-ul anilor 1950, unde Therese Belivet (Rooney Mara - premiul de interpretare la Cannes) lucrează într-un magazin de jucării, visând la o viață diferită, când o întâlnește pe Carol Aird (Cate Blanchett), o femeie seducătoare, mult mai matură, prinsă într-un mariaj în destrămare. O scânteie se aprinde între cele două femei, iar legătura dintre ele devine din ce în ce mai puternică. Când relația dintre cele două femei iese la lumină, ele sunt forțate să lase în urmă frumoasa poveste de dragoste, într-o confruntare care le va pune la încercare devotamentul uneia față de cealaltă.
Iată întrebările:
Care este semnificația tuturor oglinzilor care apar în film?
Todd Haynes: Ceea ce mi-a plăcut la roman și la scenariu a fost faptul că e vorba de o poveste de dragoste. Cred că cele mai multe povești de dragoste sunt spuse din postura celui sau celei îndrăgostite, aceea care este și cea mai vulnerabilă. Contează cine se uită la cine, și gestul de a privi este important, și de aceea apare reflexia imaginii, care ne face să ne întoarcem la privitorul inițial, prin ochii căruia privește camera de filmat. Protagonista, Therese, este un fotograf amator și învață să vadă lumea prin ochii aparatului foto. La început îi este greu să fotografieze oameni dar apoi învață să o facă. Este despre cum înveți să te vezi pe tine însuți în propriul tău cadru. Multe lucruri au fost învățate aici de la un fotograf new-yorkez, Saul Leiter, de la mijlocul secolului XX, despre viața căruia s-a și făcut un documentar. I-a plăcut să facă poze la distanță, adesea prin geamuri, folosind un anume punct de referință.
De ce ați ales această notă de glamour pentru film? Filmul pe care l-ați imaginat are femei frumoase în rochii elegante, femei care flirtează provocator, de ce le-ați prezentat așa?
Todd Haynes:Asta apare și în carte. Carol este, cu siguranță, personajul la care vă referiți. Therese descoperă acest glamour și își descoperă chemarea în această lume: descoperă ce fel de femeie este ea cu adevărat. În mod evident, ea învață și se îndrăgostește de toate aceste aspecte ale lui Carol care o recomandă într-o ipostază strălucitoare a feminității, a eleganței, a rafinamentului. Și, într-adevăr, Carol este așa, dar asta nu înseamnă că este fericită sau împlinită.
Ceea ce este foarte interesant despre jocul lui Cate Blanchett este că o întruchipează pe Carol așa cum este văzută prin ochii lui Therese, dar și drept persoana care este în realitate, și este foarte conștientă când anume să fie una și când anume cealaltă. Ea este un obiect, privit prin lentila camerei, și nu un subiect. Până la sfârșitul filmul, Carol este cea în pericol să fie respinsă devenind ea însăși.
Spuneți-ne câteva cuvinte despre imaginea cu magazinul de păpuși și de reprezentarea pe care o oferă societății rigide de la momentul respectiv.
Todd Haynes: Poate unii știu, unul dintre primele mele filme a fost povestea lui Karen Carpenter (o cântăreață din anii 70, care a murit din cauza anorexiei, portretizată de Haynes în scurtmetrajul Superstar: The Karen Carpenter Story - n.red.), un film care a fost un experiment în sensul că rolurile au fost jucate de păpuși Barbie, și totuși a fost luat în serios și a trezit aceleași sentimente de identificare pe care le avem atunci când urmărim actori umani adevărați, iar emoțiile sunt cele care se nasc din acțiunea filmului. Însă, da, păpușile sunt simboluri ale oamenilor și reprezintă dorințele noastre.
Totuși, păpușile din Carol s-au născut dintr-o circumstanță reală. Patricia Highsmith, atunci când și-a terminat primul roman și avea douăzeci și ceva de ani, a lucrat într-un magazin de păpuși unde, într-adevăr, întâlnea femei mai elegante și mai în vârstă. Și asta a dat naștere povestirii din Carol.
Legendă imagini. În ordine: Todd Haynes flancat de Cate Blanchett și Rooney Mara, Todd Haynes cu trofeul Queer Palm, Monica Bellucci la Rome Film Festival, octombrie 2015, Ellen Page, Frances McDormand, Isabella Rossellini, Monica Bellucci, regizorul italian Paolo Sorrentino, Eric Cantona, regizorul Dario Argento, jurnalist Gloria Sauciuc
Și iată „selfie”-ul 360° cu modelul MX-5. 64 de camere au pozat simultan.
