Regizorul de origine daneză Nicolas Winding Refn a fost prezent la Cannes anul acesta cu primul său film american, Drive, selecţionat în competiţia oficială a Festivalului, cu o distribuţie de zile mari: Ryan Gosling, Carey Mulligan, Ron Perlman, Oscar Isaac, Bryan Cranston. Un heist movie american cu urmăriri de maşini şi mafioţi sângeroşi în care, totuşi, s-a acordat o atenţie deosebită personajelor, care nu mai sunt simple marionete, ce aleargă de colo până colo cu pistolul în mână, şi milioanele de euro la subbraţ, ci au o viaţă interioară, şi spun o poveste dincolo de acţiunea propriu-zisă. Filmarea urmăririlor s-a făcut într-un stil proaspăt, care te pune, ca spectator, pe scaunul copilotului.
Mai mult, simultan cu acţiunea, avem parte de o poveste frumoasă de dragoste, cum nu am mai văzut demult la cinema, cu multe tăceri, iubire ce creşte mai mult din priviri, zâmbete, încolţirea încrederii în celălat, dar totul pe un fond atât de reţinut şi melancolic. Un film american în care întrevedem un autor. Nicolas Winding Refn a fost, de altfel, premiat la Cannes pentru regia acestui film. Ryan Gosling, în rolul şoferului, vorbeşte puţin, se mişcă al naibii de repede şi bine, iubeşte în tăcere o femeie căsătorită, şi - la nevoie - omoară cu sânge rece pe cei care îi pun acesteia viaţa în primejdie. Mulligan e, de asemenea, discretă în interpretare, cadrele cu ea sunt preponderent strânse pe faţă, pentru că mimica ei face personajul.
Povestea
The Driver (Ryan Gosling) e un cascador profesionist ziua şi şofer al lumii interlope pe timp de noapte. Nu contează în ce scop, el se simte cel mai bine la volan. Shannon (Bryan Cranston) e pe de o parte mentor, pe de alta managerul Şoferului. Întotdeauna cu ochii pe bani, Shannon are de gând să strângă dolarii necesari pentru o maşină de curse cu care Şoferul ar putea concura pe circuitul profesionist. Pentru aceasta, Bernie Rose (Albert Brooks) pare omul potrivit, deoarece e cel mai bogat dintre toate cunoştinţele, deşi ocupaţiile lui sunt discutabile. După ce îl vede pe Şofer în acţiune îl va finanţa împreună cu un anume Nino (Ron Perlman). Între timp, Şoferul, singuratic şi indiferent la manevrele lui Shannon, o întâlneşte pe Irene (Carey Mulligan). Apoi o întâlneşte din nou în parcarea supermarketului, pentru ca să ajungă să o ducă zilnic la locul de muncă, sau pentru a-i supraveghea băieţelul, pe Benicio. Dar acestea se vor întrerupe brusc atunci când Standard (Oscar Isaac), soţul lui Irene, este eliberat din închisoare pentru bună purtare. Şoferul nu doreşte să-i stârnească gelozia, însă atunci când Standard este găsit mort, se hotărăşte să-i ajute familia. Şi problemele încep să apară...
Drive este inspirat de romanul omonim al lui James Sallis. Producătorul veteran Marc E. Platt, care a coordonat realizarea unor blockbustere precum Legally Blonde şi Wanted declară: "Mi-a amintit de unii din eroii din trecut, personaje ale lui Steve McQueen şi Clint Eastwood. Bărbaţi care vorbeau puţin, dar umblau cu o bâtă şi vorbeau prin fapte."
Adaptarea: cum afectează ideea de "jaf ieşit prost" toate personajele
Scenaristul Hossein Amini relatează la Cannes: "Era o carte rară, foarte scurtă, întunecată, ca o poezie. Ceea ce mi-a plăcut a fost că autorul a avut aceste personaje ieşite din comun şi o acţiune simplă: un şofer fugar implicat într-un jaf de bancă ieşit prost, având acum mafia pe urme". Scenaristul Amini completează: întreaga idee de "jaf ieşit prost" apare în multe filme, dar era interesant cum afectează ea diverse personaje. Nu numai pe Şofer; are repercusiuni asupra tuturor".
Stilul regizoral premiat al lui Refn: locuri şi situaţii vorbind despre viteză
Toate filmele lui Refn au un stil vizual caracteristic: unul din elementele lui specifice e folosirea panoramelor largi. Directorul de imagine Newton Thomas Sigel notează în caietul de presă: "Am păstrat, în mare, superangularul cu adâncime şi fundal şi, totuşi, am mers mai departe - acolo unde s-au adaptat multe locuri şi situaţii, toate vorbind despre viteză. La filmarea scenelor cu urmăriri de maşini, directorul de imagine Sigel, ASC şi echipa lui au avut de-a face cu provocări şi mai mari. În schimb : "Singurul lucru pe care Nicolas nu l-a dorit au fost camerele handheld."
Platoul de filmare, dezvoltat pentru Seabiscuit, s-a dovedit ideal pentru scenele cu maşini: "Am pus maşina pe el, ceea ce ne-a permis ca Ryan să se concentreze pe joc în timp ce filmarea mergea. Iar în timp ce un şofer din exterior conducea, Ryan părea să fie el pilotul." Producătorul executiv David Lancaster vorbeşte despre imaginea pe care Sigel a creat-o pentru film: "Amplă, persistentă, scene din Los Angeles care nu prea apar în filme: scene de pe străduţele obscure din centru sau din periferiile aflate la marginea deşertului, Siegel a dezvăluit Los Angeles-ul până la malul mării".
Ron Perlman descrie rolul Şoferului: "Ryan e alegerea perfectă pentru personajul care e misterios şi spune multe zicând puţin. Este chintesenţa americanului dur, imaginea personajului singuratic, în derivă, căruia nu prea îi pasă dacă are sau nu prieteni"...
Părerea ta
Spune-ţi părerea