Autómata, un film noir ştiinţifico-fantastic

După mai mult de cincizeci de ani, planeta Pământ se află într-o perioadă de deşertificare alarmantă. Omenirea se străduieşte să supravieţuiască pe măsură ce mediul înconjurător se deteriorează tot mai mult, iar rasa umană îşi începe regresia. Pe marginea prăpastiei, între viaţă şi moarte, tehnologia combate incertitudinea şi temerile, creând primul android quantic, Automata Pilgrim 7000. Proiectat ca să aducă sprijin societăţii, robotul arată ce înseamnă să coexişti într-o lume predefinită de natura umană.

Decăderea civilizaţiei se suprapune în mod bizar cu dezvoltarea ROC, o corporaţie care dirijează şi dezvoltă inteligenţa roboţilor. În ciuda extincţiei omenirii, compania a creat protocoale de securitate care asigură menţinerea controlului oamenilor asupra populaţiei robotice. Pe măsură ce agentul de asigurări al ROC, Jacq Vaucan (Antonio Banderas) investighează cazuri şi reclamaţii privind evadarea unor androizi, el începe să descopere cine se află în spatele Automata Pilgrim 7000. Suspiciunea lui Jacq sporeşte misterul— iar el descoperă un adevăr cu mult mai complex şi profund decât orice model de robot.

Scenograful/regizorul Gabe Ibáñez spune o poveste care şterge liniile de demarcaţie dintre science fiction şi realitate. Ibáñez oferă publicului o nouă perspectivă asupra teoriei evoluţiei, arătând care ar putea fi viaţa omenirii într-un viitor nu prea îndepărtat. Avându-i ca interpreţi pe Antonio Banderas, Birgitte Hjort Sørensen, Melanie Griffith, Dylan McDermott şi Robert Forster, Autómata este un film noir ştiinţifico-fantastic, care explorează complicaţiile şi pericolele potenţiale create de combinaţia dintre inteligenţa umană şi maşină.

Povestirea

Teoretic, vârful tehnologiei este acel moment în care progresul tehnologiei realizat de om va fi atât de mare încât va genera o inteligenţă mai complexă decât cea umană. Vârful tehnologic a fost definit pentru prima oară de către oamenii de ştiinţă în anii 1950 şi a continuat să-i fascineze pe oamenii de cultură şi în ziua de azi. Mai mulţi realizatori contemporani de film au încercat să exploreze acest concept realizând thrillere sci-fi pentru marele ecran. Regizorul şi scenaristul Gabe Ibáñez s-a simţit obligat să aducă pe ecran o nouă perspectivă asupra vieţii, care pune sub lupă sensul profund al existenţei umane şi locul nostru în evoluţie.

Regizorul începe povestirea Autómata cu un text suprapus pe imaginea de pe ecran:

Milioane de roboţi asistă la decăderea civilizaţiei umane.

Milioane de roboţi conduşi după două reguli de securitate:

Primul protocol de securitate: interzice roboţilor să facă rău oricărei forme de viaţă.

Cel de-al doilea protocol de securitate: interzice roboţilor să se auto-modifice sau să aducă modificări altor roboţi.

Ca o prevestire a celor ce vor urma, de îndată ce Ibáñez divulgă modul în care roboţii şi oamenii ar putea coexista, peste lume se lasă un întuneric adânc, simultan cu înserarea ce se întinde peste oraşul dezolant, cu străzi pustii.

„Autómata ne vorbeşte despre momentul în care inteligenţa artificială ajunge la acelaşi nivel cu cea umană. Este acel moment în care roboţii încep să-şi dezvolte şi să-şi înţeleagă inteligenţa, depăşindu-i chiar pe oameni”. Ibáñez a intenţionat ca prin această povestire să releve complexitatea minţii umane şi să arate că uneori oamenii sunt capabili să se autodepăşească prin intermediul maşinilor create de ei.

Producătorul Les Weldon a înţeles viziunea lui Ibáñez şi potenţialul din scenariul pe care Gabe Ibáñez l-a scris împreună cu Igor Legarreta şi Javier Sánchez Donate. „Noi credem că omenirea îşi va găsi sfârşitul la un moment dat. Asta face parte din viaţă,” spune scriitorul Igor Lagarreta.„Iar noi vorbim despre asta în film—începutul şi sfârşitul umanităţii. Deci ideea principală a filmului este că noi facem parte din asta… reprezentăm viaţa”.

Pentru a da viaţă acestei idei, Ibáñez s-a inspirat din filmele noir clasice produse într-o anumită perioadă la Hollywood. Pe măsură ce ni se dezvăluie intriga filmului,„personajul principal începe să investigheze o problemă care pare minoră, dar care până la urmă capătă dimensiuni foarte serioase,” spune Ibáñez.„Aceasta e o abordare clasică pentru redarea unei povestiri în filmele noir.” Ibáñez a urmat aceeaşi tehnică: a plantat o sămânţă în mediul în care evoluează protagonistul şi apoi, odată cu fiecare personaj pe care l-a introdus în scenariu, i-a încurajat dezvoltarea.

Ibáñez zugrăveşte o imagine frumoasă a lumii în care inteligenţa artificială este benefică, iar roboţii au devenit o parte firească a societăţii, menţinându-şi scopul şi funcţia pentru care au fost creaţi de umanitate.„Partea importantă a roboţilor este inteligenţa. Nu forţa, şi nici viteza sau îndemânarea lor”, afirmă Ibáñez. Şi astfel, regizorul îşi construieşte povestea în jurul conceptului de vârf tehnologic, începând cu momentul când a luat fiinţă şi continuând cu locul său în teoria evoluţiei.

În mijlocul acestei teme ştiinţifico-fantastice, Ibáñez încearcă un sentiment de regret pentru că roboţii au acum fibra morală pe care oamenii au pierdut-o sau au golit-o de conţinut, de-a lungul timpului. Regizorul vrea să ilustreze inteligenţa artificială într-un mod realist şi posibil în viitor. În loc să-i întoarcă pe androizi împotriva oamenilor, aşa cum se întâmplă în alte thrillere sci-fi, Ibáñez a simţit nevoia să prezinte teoriile care au făcut ca tema aceasta să devină relevantă astăzi.„În film, roboţii sunt entităţi interesante, chiar spectaculoase,” spune Ibáñez. „Dar până la urmă, filmul este despre fiinţa umană şi despre momentul când ea s-a dat jos din copac şi a descoperit focul şi a inventat roata.”