Despre oameni şi melci, în regia lui Tudor Giurgiu, s-a terminat de filmat la sfârşitul lunii septembrie, iar Cinemagia a intrat în culisele acestei comedii amare stând de vorbă cu protagonistul filmului, Andi Vasluianu, şi cu regizorul. Filmul se va lansa în cinematografele de la noi în vara lui 2012.
Personajul lui Vasluianu, şef de Sindicat, convinge un grup de 1000 de muncitori să meargă la Bucureşti pentru a dona spermă la o clinică privată, ca să salveze de la faliment uzina ARO. E România anului 1992, o perioadă confuză, a lipsei reperelor şi, în consecinţă, a ideilor insolite. Andi Vasluianu, cu mustaţă şi chică, "gen Răducioiu" - cum îmi explică - este George, care află că o clinică privată din Bucureşti ar căuta donatori de spermă. Cum situaţia în care se află e dramatică - e în pragul şomajului, alături de ceilalţi 1000 de muncitori ai uzinii - îi vine ideea să meargă împreună cu toţi colegii de muncă să doneze lichid seminal. "Lui îi sare în ochi valoare banilor. 50 de euro x 1000 de muncitori X 6 zile de donaţii... ies 300.000 de dolari... E inocent, e total idiot crezând că cei de la clinică vor accepta cei 1000 de donatori. Başca faptul că au şi ei standarde, nu poate să vină oricine să doneze spermă...", spune Vasluianu. Tot acum îşi aminteşte cum personajul lui e întrebat la clinică ce studii are... şi el spune: "Bacalaureatul. Da' cu nota 9, să ştiţi!". Decalajul dintre situaţia gravă a acestor personaje care vor rămâne pe drumuri, fără un loc de muncă, şi ideea bizară pe care o cred salutară generează umorul. "E un umor involuntar, situaţia în sine e ridicolă", comentează Vasluianu. "Să vezi 1000 de oameni în faţa clinicii urlând că vor să doneze spermă..."
Tudor Giurgiu explică de ce a ales dintre zecile de scenarii pe care le primeşte săptămânal - fie ca producător, fie ca regizor - scenariul debutantului Ionuţ Teianu. "Ce m-a preocupat este un portret de grup al României anilor '90, ştiu ce haos şi confuzie era, documentându-mă pentru film am regăsit toate poveştile cu Caritas, cu Mudava, care făcea bioenergie, vedeai lucruri care acum ţi se pare ridicole, vom râde, din perspectiva asta sper eu să gustăm şi umorul din film, e o perspectivă nostalgică şi tandră asupra unor ani haotici, în care puteai crede că 1000 de oameni din Câmpulung se puteau duce la Bucureşti să doneze spermă ca să salveze propria uzină şi să o cumpere; e o perspectivă deloc apocaliptică", spune regizorul filmului.
Ziua a 9-a de filmare, la clinică
Ziua a 9-a de filmare, care a avut loc pe 4 septembrie, a fost cea mai agitată, chiar în capitală. Sute de figuranţi pe post de muncitori au venit de dimineaţă la Bucureşti, au stat ore în şir la o coadă enormă la clinică şi, după ce mai întâi s-au bucurat, au trecut progresiv la huiduieli, furie şi revoltă - aruncând cu pietre în geamurile clinicii, totul culminând printr-o fugă delirantă în momentul în care poliţia a venit în viteză la faţa locului... "Minerii au fost în Bucureşti în '91, faptul că filmul se întâmplă în '92 nu e departe de energia şi de haosul acelor vremuri", comentează Tudor Giurgiu, care a fost atras de această poveste "cu un sâmbure extrem de românesc". Cineastul e de părere că e o caracteristică românească faptul că "întâi asistăm la dezastru, apoi găsim soluţiile, şi de cele mai multe ori ideile care vin sunt extrem de neobişnuite".
În descrierea personajului său, actorul Andi Vasluianu nu are doar cuvinte de laudă. "George e genul de personaj pe care l-ar urî femeile - are amantă, e golan, dar apare momentul în care vezi că e mai mult de atât, are sensibilitate, are nişte valori. E om". Cum Vasluianu e foarte pasionat de astrologie, spune chiar că George e Scorpion. "Zodiile au nişte caracteristici, şi dacă le ştii e foarte simplu să te aşezi în ele. George are nebunia Scorpionului, senzualitatea lui, e lider. Personajul din Cealaltă Irina era Capricorn, era tăcut, toate se petreceau înăuntrul lui, rar ieşea din el, avea nevoie de un anumit suport să iasă din el. Cel din Periferic e Gemeni - alunecos şi deştept", îşi trece Vasluianu toate personajele pe harta astrală.
Ce făcea Andi Vasluianu în 1992
Întrebat ce făcea în anul 1992, când se petrece acţiunea filmului, Vasluianu povesteşte cu tuşă nostalgică în privire "Aveam 18 ani, pe atunci, ma trecuseră la profesională, dar până la urmă am intrat la seral, aşa puteam lucra de noapte la un butic, aproape de stadion; am auzit concertul lui Michael Jackson de la butic, acolo am descoperit toate noutăţile de atunci - Cola, Snickers, Mars. Îmi dădeam salariul pe toate Mars-urile de acolo, mâncam la Mars de-mi săreau ochii. După butic am lucrat la o tâmplărie, doi ani, şi-mi plăteam cursurile la Hyperion, primul an de Teatru l-am făcut la particular...."
Părerea ta
Spune-ţi părerea