Agenţii Kingsman

Kingsman este o organizație de elită de agenți care lucrează în afara guvernului. Cu un stil marțial, sunt o unitate altruistă care rezolvă situații.  „Ei sunt băieții buni,” spune Colin Firth, care joacă rolul lui Harry, al cărui nume Kingsman este Galahad, denumit după legenda arthuriană. „Trăim într-o epocă în care avem multe suspiciuni față de instituțiile și guvernele noastre. Încrederea pe care am avut-o vreodată s-a spulberat, așa că e interesant să explorăm ideea că aceasta este o organizație cu motive pure. Una necompromisă de politica și birocrația acestor instituții. Agenții Kingsman sunt cavalerii moderni ai mesei rotunde.”

Distribuirea lui Firth a fost o alegere ușoară pentru Vaughn.  Firth este iubit și apreciat pentru chintesența sa de gentleman britanic, astfel că ideea de a-i prezenta latura războinică a fost greu de refuzat. „Colin în rol de acțiune este o imagine amuzantă și diferită,” spune Vaughn. „A fost un risc mare, dar Colin a reușit. Știam că poate reda aspectul de gentleman al spionului, dar nu eram sigur că poate face față acțiunii. L-am scos din zona de confort și l-am pus la muncă serioasă. Colin poate deveni un star de acțiune după acest film.”

Spionul gentleman este un trop clasic al cinematografiei britanice, de la viziunea autentică prezentată de romanele lui John le Carre  – agentul singuratic – la filmele cu James Bond ale anilor 1960, fantezii pline de tehnologie, încărcate de testosteron. Firth, care a jucat rolul creat de le Carre, Bill Heydon, în Tinker, Tailor, Soldier, Spy, a profitat de șansa de a explora un erou de acțiune. „Matthew reușește, cu atâta măiestrie, să adune bucățele din toți,” spune acesta. „Avem un pic de Harry Palmer [eroul spion al lui Len Deighton], un pic de Bond, un pic de le Carre, și toate pentru divertisment.

 „Paleta și sensibilitatea filmului Kingsman: Serviciul secret este cumva de modă veche: spionul gentleman,” continuă el.  „E elegant – cu buton, costum, gadget-uri încorporate în umbrelă. Este futurist și, într-un mod destul de ciudat, transformă implauzibilul în plauzibil.”

De fapt, rolul a rezonat cu versiunea lui la opt ani, care își dorea fantezie la locul de muncă. „Filmul are acel element exuberant, acțiune și incredibil, vezi clar distincția dintre eroi și personajele negative care pot face orice. Avem o formă de superputere. Nu suntem oameni care zboară, ci avem gadget-uri care pot face imposibilul, de la brichete la stilouri, la lame în pantofi.”

Harry se simte responsabil pentru moartea tatălui lui Eggsy, și vrea să-și plătească datoria față de acesta. După uciderea unui agent Kingsman, organizația caută un nou recrut. Firth explică: „Când Harry îi vede că fiul camaradului mort, Eggsy, se îndreaptă spre dezastru pe măsură ce crește, Harry încearcă să salveze băiatul. E parțial vorba despre vină, dar își dorește să vadă dacă îl poate modela pe Eggsy, transformându-l într-un Kingsman. Spune destul de explicit că a fi gentleman nu ține de accent sau de modul în care ai fost crescut; se învață și de dovedește prin comportament.”

Distribuirea unui tânăr actor capabil să-l întruchipeze pe Eggsy și călătoria lui de la un vagabond de stradă la un agent secret subtil a fost o mare provocare. Filmul era deja în pre-producție, iar majoritatea celorlalte roluri fuseseră distribuite, dar Vaughn încă în căuta pe Eggsy.

Mai mult de 60 de tineri actori au dat teste înainte ca Vaughn să-l întâlnească pe Taron Egerton, un băiat de 24 de ani din Aberystwyth, Țara Galilor, de-abia ieșit de pe băncile școlii de actorie. Neavând un portofoliu, Egerton juca într-un serial de televiziune când agentul său i-a prezentat câteva pagini din Kingsman: Serviciul secret și i-a spus să se pregătească de audiții a doua zi. „Nici nu cred că știam cum se numește filmul,” își amintește Egerton. „Era doar o scenă între două personaje denumite Harry și Eggsy. Dar era scris foarte bine și eram foarte entuziasmat de șansa care mi se oferea.”

La audiție, Vaughn i-a spus lui Egerton că își dorește să revină și să citească alături de Colin Firth.  Tânărul actor nu știa că Firth fusese distribuit în rolul lui Harry. „În cinci minute am aflat că Michael Caine urma să joace în film, iar inima îmi bătea puternic,” își amintește Egerton.

„E greu să găsești un tânăr actor talentat,” adaugă Vaughn. „Iar unul care să ducă un întreg film e și mai greu. Taron nu filmase niciodată un film, dar uneori simțuri anumite lucruri. Când Jennifer Lawrence a jucat-o pe Mystique [în filmul lui Vaughn X-Men: First Class] avea doar 19 ani, dar imediat ce puneai camera pe ea, știai că are ceva deosebit. La fel s-a întâmplat cu Taron.”

Egerton a descris procesul de filmare ca „înfricoșător, dar minunat. Ce altceva și-ar mai putea dori un tânăr actor?  Este împlinirea unui vis, și sunt norocos să fiu unul dintre puținii oameni din lume care poate spune acest lucru cu onestitate.”

„Eggsy este un rol greu,” remarcă Vaughn. „E un copil de stradă care ajunge domn.  Trebuie să fie credibil în ambele ipostaze, rămânând plăcut, ceea ce nu este ușor. Dar Taron s-a descurcat cu real aplomb.”    

De la prima întâlnire dintre Egerton și Firth, între cei doi actori s-a legat o relație. „Are un talent extraordinar,” spune Egerton despre renumitul său tovarăș de ecran. „Aș fi plătit să lucrez cu el, în loc să fiu plătit pentru asta.  Colin este foarte blând, îți dă curaj și siguranță, și îți oferă mereu suport și sfaturi.  Matthew a avut o idee genială când l-a distribuit.”

Și Firth are cuvinte de laudă la adresa lui Egerton. „Simt că eu am învățat de la Taron – despre spontaneitatea sa, sensibilitățile, punctele de referință, folosirea limbii și energie. A fost revigorant pentru mine – și un dar imens – să fiu în legătură cu oameni aflați la capete opuse ale spectrului generațiilor. Am simțit toate astea în acest film,” spune el, referindu-se la Michael Caine, pe care Vaughn l-a distribuit în rolul lui Arthur, directorul Kingsman.

Actorul care urma să-l joace pe Arthur trebuia să aibă greutate și să fie cineva pe care Harry îl admiră. Gibbons spune: „Arthur este instituția, iar când e vorba despre filme, Michael Caine este guvernatorul. Conferă întotdeauna rolurilor pe care le joacă autoritate și sentimentul de experiență de viață care îl fac ideal pentru acest rol.”
Caine a răspuns imediat la scenariu.  „Când am citit scenariul, mi s-a părut neobișnuit, foarte amuzant și o mare aventură.”    

Agenții Kingsman sunt completați de Mark Strong, în rolul lui Merlin. În tradiția legendei arthuriene, Merlin se află ușor în afara „mesei rotunde,” cu rol de instructor pentru recruți și vrăjitorul tehnic al organizației. Strong remarcă faptul că Merlin poate manipula un computer la fel de ușor ca o pușcă mitralieră.

„Merlin este eficient și dur, dar totodată este un personaj plăcut,” spune Strong. „E un fel de sergent major care își iubește și îi pasă de sarcinile sale, așa că are o latură mai blândă.  Merlin este un negustor de dragoste cu forța, și noi îl susținem pentru că el îi susține.”

Strong este unul dintre cei mai frecvenți colaboratori ai lui Vaughn, și nu a pierdut ocazia de a lucra din nou cu regizorul. „Este al treilea film pe care îl fac cu Matthew,” spune Strong. „Când lucrezi cu el, știi că vei fi lângă cineva cu care îți place să lucrezi, dar și cu cineva care va face un film care îți va plăcea.”

Toți recruții Kingsman îi fac viața grea lui Eggsy, dar în Roxy, jucată de Sophie Cookson, Eggsy găsește ceea ce Jane Goldman numește „un demn oponent. Sunt prieteni și rivali, și există respect între ei.  Într-un fel, face parte din diferența noastră față de James Bond; nu există legături amoroase între ei, și el nu încearcă doar să se bage în patul femeilor.”

Acest aspect al personalității lui Roxy a atras-o pe Cookson față de rol. „M-am săturat să citesc scenarii în care femeile sunt supra-sexualizate, fiind numai accesorii ale protagonistului bărbat,” explică ea. „Roxy nu este așa. Are propriile obiective și ambiții și este stăpână pe sine. Roxy este una dintre candidatele feminine pentru Kingsman, astfel că este înconjurată de puțin prea mult testosteron. Simte o afinitate față de Eggsy, deși sunt foarte diferiți.”

Cookson a făcut față multiplelor provocări ale rolului. „De multe ori m-am întrebat ce fac, atârnată într-un ham cu capul în jos, gata să vomit. Dar mă bucur să fac parte din acest proiect. Matthew are un ochi formidabil pentru detalii. Are cadrul în minte, și, ca actor, e minunat că poți avea încredere în el.”

Preluarea lumii. Găsirea personajelor negative

 Fiecare spion bun are nevoie de un personaj negativ pe măsură, iar cu Samuel L. Jackson în rolul Valentine, acest gen și-a descoperit cel mai maniac antagonist. Fiind un geniu miliardar, al cărui plan de „salvare a lumii” implică eradicarea rasei umane, Valentine este clădit în forma eroilor negativi ai filmelor cu spioni. Însă antreprenorul specialist în tehnologie este inspirat și de noile superputeri ale lumii: președinții giganților media și monștrii tehnologiei.

Samuel L. Jackson, fan al benzilor desenate, citise deja cărțile lui Mark Millar și Dave Gibbons când a auzit că Vaughn era interesat de el pentru rolul lui Valentine. „Agenții Kingsman erau altfel de spioni gentlemeni,” remarcă el. „Conceptul mi s-a părut minunat, și m-am gândit mereu că o să fie un film excelent.”
Lui Jackson i-a plăcut scenariul lui Vaughn și Goldman, înțelegând imediat motivațiile lui Valentine. „Partea cea mai nebună e că are sens”, râde el. „Filmul e plin de imagini vizuale extraordinare; am simțit emoțiile călătoriei...”   

Logica lui Valentine se bazează pe faptul că populația globală a ajuns la niveluri incontrolabile, așa că trebuie sacrificată. Planul său mortal este de a produce cartele SIM pe care le va distribuit gratuit în lume, și care vor stimula agresiunea și vor reduce inhibiția. Lumea se va sfâșia la propriu, cu excepția celor câțiva aleși pentru inteligența, puterea și frumusețea lor. Cu chipuri de protecție implantate în capetele acestei elite, Valentine a pus stăpânire pe ei și i-a transportat în baza sa secretă.

Millar explică: „Am împrumutat ideea de la un profesor cu care m-am întâlnit la Universitatea din Glasgow. El mi-a explicat că, în cazul în care complexul reptilian de la baza creierului uman ar fi activat, am fi extrem de teritoriali și agresivi, distrugându-ne unul pe altul. Există o frecvență radio care îi înnebunește pe toți.”

Jackson îl descrie pe Valentine ca pe un om moral, pragmatic. „Înțelege că trebuie să faci anumite alegeri pentru ca lucrurile să meargă, iar pentru ca lumea să învingă, trebuie făcute sacrificii, și cineva trebuie să fie dispus să le facă.”

Firth remarcă: „Valentine e genul pus pe genocid! Este un asasin în masă și un psihopat.  În minte lui s-o gândi la lucruri bune, dar dacă ele implică moartea a milioane de oameni, ideologia lui nu poate fi împărtășită de restul lumii.”
    

Însă, înțelege de ce Jackson a găsit o motivație pentru acțiunile lui Valentine. „E foarte bine că Sam nu-și privește personajul ca pe unul negativ.  Treaba unui actor este de a da viață personajelor noastre, și trebuie să-i vezi așa cum se văd ele – dar cu subiectivitatea propriului meu personaj, Valentine este personajul negativ în tradiția clasică a filmelor cu Bond.”
    

Vaughn spune că Jackson a fost „tot ceea ce și-a dorit și nu numai. La fel cum Nicolas Cage a adus ceva unic personajului Big Daddy în Kick-Ass, Sam a adus idei la repetiții cu care ne-am jucat, și, deși la început m-au speriat, i-au reușit.”
    

Una dintre scenele marcante ale filmului este scena cinei, când Valentine și Harry își împărtășesc filosofiile opuse și discută filme clasice, în contextul a ceea ce doreau să fie când se fac mari. „Când eram copil,” spune Valentine, „profesia mea de vis era de spion gentleman.” Harry răspunde: „Am considerat întotdeauna că vechile filme cu Bond erau bune dacă personajul negativ era bun. Când eram copil, îmi închipuiam un viitor ca un megaloman colorat.” „Ei bine,” răspunde Valentine, „nu e păcat că amândoi am crescut?”.

„E incitant să iei două personaje contrastante și să le alături”, spune Firth.  „Sunt echilibrați. Amândoi sunt formidabili, periculoși și au multă putere. Dar uneltele lor sunt complet diferite, iar alăturarea lor face parte din dinamica creată de Matthew”.

Jackson consimte: „Ne jucăm de-a șoarecele și pisica, Harry făcându-se că nu știe cine e Valentine și Valentine făcându-se că nu știe cine e Harry, până ce amândoi se așează la masă și își spun. Să înceapă jocul; să vedem cine câștigă”.

Un personaj negativ clasic are nevoie de un acolit de neuitat, iar Valentine o are pe Gazelle, o frumoasă inteligentă, fără ambele picioare, cu proteze de alergat mortale. E o mașină de ucis. „O cheamă Gazelle pentru că își controlează perfect picioarele,” explică Sofia Boutella, care joacă acest rol. „Gazelle poartă proteze care, când se luptă, scot lame ascuțite, ceea ce le face periculoase.”

Pentru modelul algerian devenit actriță, rolul a fost ca un cadou. Boutella, care a defilat cu grație pe podiumuri, a apărut în videoclipuri și a dansat în turneul Madonnei, a început treptat să facă filme și a fost entuziasmată să primească rolul. „A fost ca o călătorie,” spune aceasta. „Am dansat, dar m-am oprit acum doi ani și jumătate, mergând la multe audiții, așteptând și luptând. M-am trezit într-o zi și am obținut acest rol – care a venit din neant; a fost uimitor. Sunt binecuvântată să jos în acest film.”

Lucrul alături de Samuel L. Jackson a fost una dintre atracții pentru Boutella. „E impresionant,” explică aceasta. „Sam are o energie puternică, și m-a atras în rol. Îl admir foarte mult. În prima zi de repetiții, pur și simplu mă holbam. Îmi ziceam, ‘Da, e rândul meu să spun replica, scuze!’”

Adaugă că antrenamentul pentru film a fost intens. „M-au învățat box thailandez, Taekwondo, și știu cum să lucrez cu cablurile. Gazelle își folosește picioarele pentru a omorî, așa că a trebuit să învăț diverse tipuri de lovituri. Nu mai făcusem niciodată așa ceva.”