A Cure for Wellness/O terapie pentru viață, în regia lui Gore Verbinski, are șanse să devină thrillerul cu elemente supranaturale al anului. Uimitor vizual, cu o poveste și atmosferă ce bulversează, are toate calitățile pentru a se înscrie în rândul filmelor clasice ale genului. Producția este nerecomandată minorilor sub 15 ani. Cu buget de la Hollywood, dar cu o imaginație ce iese din tipare, cu adevărat relevând un autor, A Cure for Wellness/O terapie pentru viață dă senzații tari privitorului. În plus, Verbinski presară câteva momente macabre, iar spectatorul nu este „cruțat” de la a vedea până la capăt imaginile dure printr-un decupaj mai abrupt.
Dane DeHaan este Lockhart, un tânăr agent de bursă de pe Wall Street, care este trimis de firma sa la un spa medical îndepărtat și izolat, din Alpi. Lockhart are misiunea de a investiga de ce Preşedintele companiei, Pembroke (Harry Groener), pacient la spa, nu mai vine la birou și a-l aduce înapoi la New York. De la gară este luat de șoferul spa-ului. Localnicii sunt reticenți față de vizitatori și față de cei de la spa. Odată ajuns la sanatoriu, un fost castel, îl cunoaște pe directorul instituţiei, Doctorul Volmer (Jason Isaacs). Pe măsură ce investighează secretele întunecate şi şocante din spatele spa-ului, intrând în zone ale sanatoriului cu interdicții de acces, Lockhart ajunge să cunoască o pacientă, pe excentrica Doamnă Watkins (Celia Imrie), care făcuse ceva muncă de detectiv pe cont propriu și care îi înmânează concluziile ei.
Ca o paralelă, în filmele Dracula, tânărul avocat englez Jonathan Harker pleacă din Londra spre îndepărtata Transilvania la castelul lui Dracula. Avocatul va fi dus la castel de birjarul contelui. Nici un localnic nu are curaj să se apropie de casa contelui. O femeie îi dă totuși un crucifix lui Harker, pentru a-l apăra de rele... Odată ajuns la castel, contele îi cere să nu intre în câteva încăperi... Fără ca Doctorul Volmer (Jason Isaacs) să fie un Dracula de facto, există mai multe similitudini între cele două povești, pe parcursul filmului.
La scurt timp, Lockhart este diagnosticat cu aceeaşi afecţiune precum ceilalţi pacienţi, de către directorul instituţiei şi constată că este captiv în refugiul alpin. Lockhart începe, asemenea celorlalți pacienți, să piardă contactul cu realitatea în acestă lume a sanatoriului, cu aburi groși ce fac lucrurile neclare. Compararea cu Glissando (1985), fimul lui Mircea Daneliuc, vă va veni în minte.
Regizorul Gore Verbinski imaginează în A Cure for Wellness și un culoar al morții, în subsolurile sanatoriului, ca un omagiu la impresionantul The Green Mile (1999), ecranizarea uneia dintre cele mai bune cărți ale lui Stephen King. Scriam mai sus de atmosfera bulversantă.
Așa cum știm din regulile regiei de film, iminența pericolului nu se poate „arăta” decât printr-un act extern brutal. În deschiderea filmului A Cure for Wellness, un angajat rămas singur peste program într-un birou open space, face un atac de cord. Mai târziu, pe drumul șerpuitor din Alpi, un cerb apare brusc în fața mașinii care îl duce pe Lockhart de la sanatoriu în oraș, impactul extrem de brutal fiind filmat în relanti. Scena mi-a amintit de un moment identic, la fel de intens, din Un prophète (2009), filmul lui Jacques Audiard. Starea de pericol, suspansul, angoasa din A Cure for Wellness/O terapie pentru viață se menține pe tot parcursul filmului.
Protagonistul lui este Dane DeHaan, viitorul Valerian din SF-ul Valerian and the City of a Thousand Planets. Faptul că în mai tot filmul A Cure for Wellness Dane DeHaan are un picior în ghips ar putea avea legătură cu degradarea corporală la care sunt condamnați, mai mult decât alții, pacienții din sanatoriul doctorului Volmer.
Foarte bine aleasă Mia Goth în rolul fantomaticei Hannah, care şi-a petrecut toată viaţa în Instituţia lui Volmer.
Imaginea este rece, impersonală în scenele din New York și sterilă, aseptică în sanatoriul doctorului Volmer, doctor obsedat de „puritate”.
