Ce stim despre Lars Von Trier? Ca face filme care ne ravasesc mintile si inimile, care ne cutremura, ne terorizeaza; mai nou – nu se mai teme nici de a ne deruta, surprinde si aproape indeparta prin schimbarea genului...Ne referim la ultimul sau film “Seful sefilor/ The Boss of It All”, acum in cinematografele noastre. Comedie, de aceasta data... Ironica si isteata, ce-i drept, plina de poante si, pe alocuri, umor negru. Regizorul risca tot si face un film despre viata de birou care... incepe sa o ia razna. Iata mai jos un interviu cu Von Trier insusi - ca sa ne lamureasca pe toti ce a urmarit cu aceasta productie.
Ati dat o "Declaratie de revitalizare" la inceputul acestui an in care spuneati ca planuiti sa va reorganizati activitatile profesionale astel incat sa va redescoperiti entuziasmul initial pentru film. Va simtiti revitalizat dupa ce ati facut filmul "The Boss Of It All"? Von Trier: stiti, tocmai am implinit 50 de ani. La varsta asta te gandesti la ceea ce nu iti place la situatia ta si incerci sa faci ceva in acest sens. Mi-a venit ideea de a avea mai mult timp la dispozitie pentru pregatirea si filmarea filmelor mele. Ideea era sa nu fiu obligat sa produc tot timpul doar pentru ca Zentropa, compania, are nevoie de productie, dar in cele din urma, The Boss Of It All a fost filmat in cinci saptamani! Asa ca pot sa protestez cat vreau, ca nu-mi foloseste la nimic! Insa mie imi plac problemele. Regulile sunt provocatoare, sunt facute pentru a-ti crea probleme. Tocmai am recitit "Declaratia de revitalizare" si se pare ca-mi va fi foarte greu sa schimb ceva.
Spuneti in povestirea de la inceputul filmului ca "The Boss Of It All" este o comedie inofensiva. Se poate ca vreun film al lui Lars von Trier sa fie inofensiv? Von Trier: Ei bine, am simtit ca trebuie sa spun asta deoarece am fost criticat pentru ca sunt prea politic si poate m-am autocriticat din cauza asta...pentru faptul ca sunt prea corect din punct de vedere politic. Acesta este un film care a fost facut foarte repede. Nu este politic si m-am amuzat cand l-am facut dar, bineinteles, o comedie buna nu este niciodata inofensiva.
Faptul ca ati lucrat din nou in daneza v-a facut sa va simtiti bine? Von Trier: M-am simtit foarte eliberat si implicit, foarte bine. Sunt mai bun in daneza. Nu spun ca voi face doar filme in daneza in viitor, insa a fost minunat sa pot sa fac un film mic cu o echipa mica. A fost foarte relaxant pentru mine.
Veti lansa filmul in cadrul Festivalului de Film de la Copenhaga. V-a lipsit faptul ca nu ati participat la Cannes? Von Trier: A fost alegerea noastra, aceea de a nu participa la Cannes si m-am bucurat ca a fost asa. Am fost fericit cand celelalte filme ale mele au participat la editiile mai vechi iar Gilles Jacob (de la Cannes) a facut foarte multe pentru mine, dar este asa de bine cand nu esti nevoit sa faci o multime de lucruri care nu-ti plac – cum ar fi calatoria, presiunea pe care o simti la festival. Am ramas aici in Danemarca, unde este foarte frumos, mai ales in luna mai, cand ma ocup de legumele mele.
Cand v-a venit ideea de a face o comedie? Von Trier : Aveam de foarte mult timp ideea de a face un film despre un director de firma care nu exista in realitate, dar m-am gandit la inceput sa o dau altcuiva. Este o idee veche, care a fost insa pusa pe hartie chiar inainte de a face filmul.
Care este secretul unei comedii de succes? Von Trier : Ideea este sa faci un lucru pe care tine personal te amuza si iti face placere.
Cum ati defini simtul umoruluila danezi? Von Trier: Este caracteristic faptul ca danezilor le place sa auda ca sunt stupizi. Poate pentru ca este vorba de o tara mica iar oamenii sunt chiar mazochisti. Le-a placut la nebunie in "The Kingdom" cand oamenii vorbeau despre danezii cei prosti. In filmul acesta, cand islandezii tipa la ei si spun toate lucrurile acelea urate, ei sunt incantati.
In film, exista o tensiune clara intre compania daneza si cea islandeza care vrea sa o cumpere. Ce se intampla de fapt intre Danemarca si Islanda? Von Trier: In prezent, sunt foarte multi islandezi care cumpara aproape toata Copenhaga. Timp de 400 de ani, Islanda s-a aflat sub coroana daneza. Toti islandezii ii urasc din aceasta cauza pe danezi. Sunt speriati de danezi. Este vorba de o cicatrice veche de 400 de ani care se face simtita.
Sunteti fondatorul companiei Zentropa si sunteti producator de film. Va considerati seful tuturor? Von Trier: Ei bine, ideea politistului bun/rau este un mod foarte eficient de a rezolva problemele. Avem un politist bun si unul rau aici cu mine si Peter Aalbaek Jensen (la Zentropa). Cand este vorba despre actori si echipa, atunci sunt politistul cel bun, insa exista anumite situatii cand fac pe politistul cel rau iar Peter este politistul cel bun. Nu este deloc specific danezilor sa fie politisti rai. Toata lumea vrea sa fie politistul cel bun, insa e nevoie si de politistul cel rau. Cand mergi in SUA sau in Marea Britanie, politistii cei rai sunt acolo pentru ca este nevoie de ei, insa danezilor le este foarte teama de conflict.
Este posibil ca filmul sa fie o alegorie despre Zentropa? Von Trier : Asta au spus-o actorii, dar eu nu m-am gandit la asta. Cu Zentropa, ideea mea a fost sa putem produce si controla ceea ce regizez. Peter Aalbaek Jensen si eu suntem un pic ciudati. Ne place sa ne amuzam si sa facem lucruri ciudate. Sa lucrezi la Zentropa poate fi foarte distractiv, dupa parerea mea. Nu este o companie oarecare. Nu are la baza nicio idee clara, este mai mult bazata pe intuitie. Nu am creat-o doar ca sa spunem ca banii care ne intra sunt cel mai important lucru.
Filmul este foarte mult bazat pe dialog. Ati evitat in mod voit comicul vizual? Von Trier : Cand eram copil, ma uitam la multe comedii spumoase, gen "screwball". Imi placeau comediile "Bringing up Baby" si "The Odd Couple" cu multe replici. Imi place "Philadelphia Story" si "The Shop Around The Corner". Am incercat sa fac ceva in genul asta. Acest tip de comedii au in centru ideea ca unii oameni stiu ceva ce ceilalti nu stiu. in plus, am adaugat o povestire cu caracer moral despre cum cineva poate sa se foloseasca de acest sef fictiv pentru a se putea purta rau cu angajatii sai. Aceasta a reprezentat un alt nivel.
Ati avut un producator nou, Meta Louise Foldager, dupa multi ani de colaborare cu Vibeke Windelov. A fost o schimbare dificila pentru dumneavoastra? Von Trier: Nu, deloc. intregul film era gata de filmare inainte ca Meta sa apara. Este foarte buna insa este diferita. Cu Vibeke, eram ca intr-o casnicie care trebuia sa se termine. Amandoi credeam ca stim ceea ce celalalt vroia sa zica fara sa vorbeasca. Asta se intampla si in casnicii. Vibeke a fost extrem de buna insa a vrut sa faca altceva.
Ce anume cautati la producatorul ideal? Von Trier: Ei bine, am nevoie de un politist rau in orice caz. In primul rand, am nevoie de cineva care sa-si doreasca foarte mult sa faca filmul. Pentru The Boss Of It All, vroiam un producator care sa fie la fel de incantat de un film micut ca de unul mare.
Puteti sa ne spuneti cate ceva despre procesul acesta nou "Automavision"? Von Trier: Pentru multa vreme, filmele mele au fost filmate din mana. Asta pentru ca sunt obsedat sa detin controlul si pentru ca nimeni nu poate sa stapaneasca complet incadratura sau imaginile. A fost mai bine sa renunt cu totul la incadratura si sa optez pentru o camera de mana "orientata". Cu Automavision, tehnica era ca fixam incadratura si apoi apasam pe un buton pe computer. Nu mai eram eu cel ce detinea controlul, era computerul.
Trebuie sa va fi fost foarte greu sa renuntati la controlul asupra camerei. Cu siguranta nu a fost o decizie pe care ati luat-o usor. Von Trier: O, ba da, am luat decizia foarte usor. Aveam nevoie de o forma care sa se potriveasca comediei. Mi s-a parut ca este un mod de lucru foarte nou. Sunt o persoana cu foarte multe anxietati insa folosirea camerei in scopuri ciudate nu este una dintre ele.
Cum a decurs procesul? Von Trier: Partea cea mai buna este ca da filmarii un stil care nu are nimic de-a face cu cel uman. Este lipsit de intentie. Daca nu-mi placeau cadrele computerului, puteam sa le refuz insa trebuia sa apas butonul din nou. Ideea nu era ca filmul sa fie imposibil de facut ci doar ca nu era precis. Am botezat computerul Anthony Dod Mantle (dupa numele fostului cameraman al lui Von Trier). Ne-am gandit initial sa ascundem camera de actori si sa filmam printr-o oglinda dubla, dar nu aveam destula lumina. Nu am putut sa filmam.
Actorilor le-a placut procedeul? Von Trier: Orice actor bun stie sa se puna in cadru in cateva secunde. Am filmat cu zoom iar actorii nu si-au dat seama ce fel de lentile am folosit dar ar fi fost mai bine daca am fi putut ascunde camera cu totul.
Credeti ca Automavision reprezinta un stil accesibil publicului? Von Trier: Nu este ceva de care oamenii vor fugi tipand. 70% dintre spectatori nici nu-si vor da seama de ea. Un singur lucru pentru care nu este potrivita este fotografierea animalelor. Am avut elefantul la dispozitie doar un sfert de ceas si trebuia sa apasam in continuu pe nenorocitul de buton. De fiecare data cand obtineam o imagine buna, elefantul iesea din cadru.
Ce anume cautati la un actor de film? Von Trier: Daca un actor crede ca poate sa-si controleze singur rolul, atunci se insala. Editarea si intregul proces de producere a filmului sunt lucruri pe care el nu le poate controla. Editarea este un instrument foarte eficient. Folosirea lui este cea mai benefica unui actor. Cu cat un actor este mai putin fixat inainte de filmare, cu atat mai bine. O smecherie foarte ieftina de-a mea este sa filmez o scena in foarte multe feluri diferite. Asta inseamna ca am foarte mult material la dispozitie pentru editare. Cu cat am mai multe bucati si moduri diferite in care un actor isi joaca rolul, cu atat mai bine. Asta poate crea si o anumita confuzie. Consider ca exista o mare diferenta intre barbati si femei. Nu stiu cum, dar intr-o colaborare, femeile au in mod normal mai multa incredere ca vei folosi materialul cum trebuie.
Ati afirmat in trecut ca reusiti sa comunicati mai usor cu actritele decat cu actorii. In acest film, lucrati cu barbati. Ar fi putut seful sa fie o femeie? Von Trier: Partea comica din The Kingdom a fost interpretata de barbati. Poate cred ca barbatii sunt mai amuzanti decat femeile. Fiindca sunt barbat, mi-e mai usor sa le cunosc pretentiile.
Ati vazut serialul de comedie britanic, The Office? Von Trier: Nu m-am uitat la el dinadins pentru ca stiam ca voi face un film a carui actiune se petrece intr-un birou, dar ma voi duce sa-l vad. Am auzit multe lucruri bune despre el.
De ce ati filmat intr-un birou adevarat? Von Trier: M-am uitat inainte la filmul lui Antonioni, La Notte. Vroiam (ca biroul) sa fie un loc foarte anost. Si asa si este.
Gambini, dramaturgul pe care l-ati mentionat la sfarsitul filmului, exista intr-adevar? Von Trier: Nu, nu exista. Ma intorceam de la Cannes cand am vazut un camion imens plin cu mancare, pe care scria Gambini – si m-am gandit de ce nu. Fac insa referire la Ibsen. Mi s-a parut foarte amuzant atunci cand i s-a spus ca este un dobitoc. Poti avea multe idei despre Ibsen dar ideea ca este un dobitoc este chiar ciudata. Filmul la care se uita cei fin film este "Mirror" (Oglinda) de Tarkovsky. A propos, este unul dintre marile mele preferate. Cred ca l-am vazut de douazeci de ori.
Veti continua sa faceti filme mici? Von Trier: In momentul de fata, am idei marete insa sunt doar idei deocamdata. Sa vedem ce filme vor iesi. Una dintre ele este sa termin Trilogia (inceputa cu Dogville si Manderlay si sfarsita cu Wasington), insa nu cred ca asta se va intampla acum. Acum, ma plimb prin padure cu Ipod-ul meu si visez.
