Articole The Passion of the Christ

Inca de la inceput, Mel Gibson a stiut ca unul dintre elementele esentiale pentru realizarea PATIMILOR LUI HRISTOS era sa gaseasca un actor capabil sa intruchipeze la cel mai inalt nivel posibil atat umanitatea, cat si transcendenta spirituala a lui Iisus Hristos. Gibson a cautat un actor care sa se poata identifica total cu rolul si a carui identitate sa nu interfereze cu veridicitatea pe care o cauta regizorul.
Cautarea l-a dus pe Gibson la James Caviezel, al carui ultim film fusese «Contele de Monte Cristo”. Regizorul l-a remarcat pe Caviezel intr-o fotografie – el spune ca i-au atras atentia in special ochii foarte patrunzatori si expresia transparenta, despre care Gibson a simtit ca au rara abilitate de a simboliza esenta iubirii si a compasiunii printr-o tacere totala.

Cand Mel Gibson l-a sunat pe Caviezel, actorul a fost intr-atat de surprins, incat raspunsul sau a fost “Mel si mai cum?”. Gibson a raspuns, jovial, “Mel Brooks”. Dar conversatia a devenit numaidecat serioasa, in momentul in care Gibson a inceput sa vorbeasca despre rolul pe care il avea in minte pentru Caviezel, un rol despre care i-a spus actorului ca il considera atat de puternic si atat de plin de posibile capcane incat si el ar putea ezita sa il interpreteze.

Provocarea l-a inspaimantat, dar i-a dat deopotriva si energie lui Caviezel. O ciudata coincidenta l-a uimit pe actor: abia implinise 33 de ani, varsta care insemna ultimul an de viata al lui Iisus. Catolic, James a gasit inspiratie si in propria credinta, rugandu-se pentru a putea explora si interpreta cat mai puternic personajul, cuvintele si chinurile lui Iisus.
Dar nimic nu l-ar fi putut pregati cu adevarat pentru dificila experienta prin care a trecut in timpul filmarilor pentru PATIMILE LUI HRISTOS. Caviezel spune: “Zi dupa zi eram scuipat, lovit, batut, maltratat si obligat sa port in spate o cruce grea, intr-un frig care te ingheta. A fost o experienta brutala, aproape peste puterea mea de a descrie. Dar cred ca tot chinul a meritat, pentru a putea interpreta acest rol.”

De la bun inceput Gibson a discutat cu Caviezel faptul ca intentia sa este de a filma suferintele lui Hristos cu cat mai multa autenticitate, fara sa ascunda haosul si violenta prin care a trecut Iisus, asa cum spun relatarile. Chiar si pentru Caviezel, chinurile pe care le-a indurat pe parcursul filmarilor pentru PATIMILE LUI HRISTOS au fost inspaimantatoare in anumite momente. El spune: "Nimeni nu L-a mai infatisat astfel pe Iisus pana acum si eu cred ca Mel prezinta lucrurile veridic. Mel nu a folosit violenta intr-un mod gratuit, de dragul violentei. Cred ca realismul filmului ii va soca probabil pe multi, dar tocmai de aceea filmul este incredibil de puternic."

Pe parcursul filmarilor, Caviezel s-a confruntat cu slabiciunea propriului corp intr-un mod foarte profund. Intr-una din cele mai puternice secvente ale peliculei, Hristos este biciuit inuman, pentru ca mai apoi pielea corpului sa ii fie jupuita cu un instrument roman de tortura numit „flagrum”, sau „pisica cu noua cozi”, un bici prevazut cu mai multe curele, cu bucati de metal cu ghimpi la capete, pentru a prinde si smulge pielea, cauzand sangerari considerabile. Pentru ranile lui Iisus, Caviezel a trecut prin lungi si cumplite sedinte de machiaj ale intregului corp. Acesta a fost insa doar inceputul incercarilor prin care avea sa treaca Jim, pentru ca, in curand, machiajul avea sa ii provoace iritatii ale pielii, care uneori l-au impiedicat sa doarma in noptile din timpul filmarilor.

De asemenea, el a petrecut mai mult de doua saptamani filmand scenele crucificarii, timp in care si-a purtat, sau, cel mai adesea, si-a tarat, crucea (care avea aproximativ jumatate din greutatea unei cruci reale, folosite pentru crucificare) pe Golgota, pentru ca, mai tarziu, sa fie prins si suspendat pe ea. Caviezel s-a pregatit pentru pozitiile de tortura la care era supus stand ghemuit in fata unui perete cate zece minute si ridicand greutati pentru a-si intari spatele slabit. In plus, a filmat imbracat in haine subtiri in mijlocul iernii italiene si a trecut prin cateva crize de hipotermie, adesea fiind intr-atat de inghetat incat nu mai putea nici macar vorbi. Uneori, cei din echipa de filmare erau nevoiti sa puna niste comprese calde, special folosite pe platoul de filmare, pe fata lui Caviezel, doar pentru a-i incalzi buzele, indeajuns cat sa si le poata misca.
Totul a culminat cu unul din momentele cele mai socante de pe platoul de filmare: atat Caviezel, cat si asistentul de regie Jan Michelini au fost loviti de fulger cand filmau pe timp de furtuna. Fulgerul a lovit umbrela lui Michelini, atingandu-l si pe Caviezel. Uimitor, nimeni nu a fost ranit.
Solicitarea fizica si psihica a lui Caviezel a continuat sa creasca pe parcursul filmarilor. Actorul a avut la un moment dat o infectie la un plaman si o severa dislocare de umar, nenumarate rani si taieturi. “Daca nu treceam prin toate astea, suferinta nu ar fi fost credibila”, spune el, “asa ca trebuia sa se intample.”

Au existat, de asemenea, neasteptate provocari spirituale si psihologice, “A fost ciudat”, recunoaste Caviezel. “Ma gandeam ca sunt doar un actor care joaca un rol, dar la un moment dat am inceput sa vad lucrurile altfel. Nu este un rol oarecare… Nu mi-am imaginat ca trebuie sa ma rog atat de mult in timpul acestui film pentru a-mi putea pastra echilibrul”.
“Rolul acesta mi-a schimbat viata, in sensul ca acum nu-mi mai este teama sa fac ceea ce trebuie facut,” spune el. “Acum imi este teama ca nu fac ceea ce trebuie.”

Pentru rolul Mariei, mama lui Iisus, Gibson a ales-o pe Maia Morgenstern. El o vazuse intr-un film european de acum zece ani, si ii remarcase gentiletea fetei. Imaginea ei i-a venit in minte imediat in momentul in care s-a gandit la rolul Mariei. Nestiind foarte multe despre Maia, Mel a pornit in cautarea ei, descoperind ca, in Romania, este considerata una dintre cele mai talentate actrite.

Morgenstern spune ca acceptarea rolului “nu a fost atat o alegere, cat recunoasterea sansei unice de a realiza ceva important, de a trai o experienta extraordinara in viata.” Pentru a o putea intelege mai bine pe Maria, Morgenstern a studiat imagini, picturi, sculpturi si a citit literatura de specialitate. “M-a inspirat foarte mult arta in momentul in care imi pregateam rolul”, spune Maia, “Vazand-o pe Maria, in atat de multe ipostaze, atat de diferite, mi-am deschis sufletul, pentru a vedea ce emotii ma incearca.” De asemenea, actrita a citit scenariul de peste 200 de ori, pentru a-si putea asuma rolul. Maia a scos la iveala semnificatiile profunde din scenele ce redau relatia calda si minunata dintre Iisus si Maria.

Pe masura ce medita asupra rolului, Morgenstern a inceput sa vada personajul intr-un mod mai amplu. “A o surprinde pe Maria a insemnat pentru mine intelegerea unui mod de viata, a caii prin care ai puterea de a transforma suferinta si durerea in dragoste”, spune Maia. “Cred ca cea mai mare durere posibila este sa iti vezi fiul ranit, asa cum Il vede Maria, sa il pierzi, asa cum Il pierde Maria si, cu toate acestea, sa continui sa iubeasti si sa ai credinta, sa te folosesti de toata compasiunea ta. Asta am vrut sa se vada pe ecran,” spune Maia Morgenstern. In timpul filmarilor, actrita era insarcinata, aceasta experienta fiind inca o sursa de inspiratie pentru explorarea dragostei materne.
Filmul are relevanta pentru privitorul modern, indiferent de religie, crede Morgenstern. “Frumusetea acestui film consta, din punctul meu de vedere, in faptul ca vorbeste intr-o maniera atat de puternica despre umanitate si despre lipsa de umanitate care ne face sa ne ucidem de peste 2000 de ani. Acestea sunt lucruri la care merita sa meditam.”

De asemenea, Monica Bellucci s-a identificat cu o femeie adorata, portretizand-o pe Maria Magdalena. Cand Belucci a aflat ca Mel Gibson pregateste un film despre Patimi, l-a contactat imediat. “M-am gandit ca este un proiect curajos la care as putea contribui”, spune ea. “Am stiut ca nu va fi un film usor, dar era genul de pelicula la care privitorul va reflecta multa vreme de-acum incolo. Asta mi-a starnit interesul.”

Dupa intalnirea cu Gibson, Monica primit rolul Mariei Magdalena, lucru care a incantat-o. “Am vrut sa o joc pe Maria Magdalena pentru ca este atat de umana… Cand Iisus o salveaza este ca si cum ar face-o sa fie constienta de valoarea ei ca fiinta umana. Pentru prima data, un barbat o priveste altfel. Pentru mine, ea este o femeie care invata sa se cunoasca pe sine si descopera in ea o persoana mai buna decat crezuse vreodata ca poate fi.”

Monicai nu i-a fost greu sa invete aramaica, “poate datorita faptului ca sunt italianca. Mi s-a parut o limba frumoasa si familiara”, spune ea. “Chiar daca am petrecut atat de mult timp invatand aramaica, ma gandesc la acest film ca la unul mut, pentru ca jocul actoricesc a mers dincolo de limbaj.”

Pe platoul de filmare, Bellucci a fost impresionata de devotamentul intregii echipe, de diversitatea de culturi si de credinte pe care le-a intalnit. “Ceea ce mi-a placut a fost ca, desi acesta este un film despre viata si moartea lui Iisus, au fost oameni de peste tot, de toate religiile, de toate provenientele, care au lucrat impreuna la realizarea acestui film. A fost o experienta mareata pentru mine, atat ca actrita, cat si ca om.”

Mel Gibson “este un regizor care-si urmeaza instincul”, spune Bellucci. “Nu vorbeste mult, dar este ca si cum ar putea transmite mai mult prin gesturi decat prin vorbe. Desigur, este foarte inteligent si simte foarte profound. Pentru mine, aceste calitati sunt foarte importante in momentul in care lucrez cu un regizor.”

Cea care a acceptat un rol simbolic este actrita italiana Rosalinda Celatano, cea care portretizeaza in film Diavolul, ca o fiinta androgina, care poate lua nenumarate forme, imprastiind frica si indoiala. Sprancenele actritei au fost rase, pentru a crea o privire hipnotica si a fost filmata cu incetinitorul, pentru a spori impresia de anormalitate. Mai tarziu, vocea i-a fost dublata de cea a unui actor, pentru a spori aura de confuzie care-l inconjura pe Satan. “Raul este fascinant si atragator. Arata bine, aproape normal si, totusi, nu tocmai. Asa am vrut sa fie diavolul in film. Acesta este Raul: rastalmacirea Binelui”.

In ciuda gravitatii si intensitatii subiectului filmului, care a declansat adesea conversatii la fel de intense intre membrii echipei, si umorul a existat pe platou. “Mel a mentinut atmosfera radioasa chiar si atunci cand lucrurile deveneau dure”, spune Caviezel. “A stiut ca in ritmul rapid al filmarilor si in conditiile grele trebuia sa gasim modalitati de a rade. Din fericire, Mel este un mare comic.”