Articole Hârtia va fi albastră

Hirtia va fi albastra, al doilea lung metraj al lui Radu Muntean este o co-productie Antena 1 si MultiMedia Est, care s-a filmat in diverse locatii din Bucuresti in 28 de nopti din luna martie. Scenariul filmului, scris de Razvan Radulescu, Alex Baciu si Radu Muntean, ne poarta in noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989.
Costi Andronescu (Paul Ipate) este un tanar prins de izbucnirea Revolutiei cu 3 luni inainte de a termina armata. Costi crede ca misiunea oricarui roman, dupa atatia ani de dictatura, este sa lupte impotriva teroristilor, indiferent de ordinele superiorilor. Drept urmare, fuge sa lupte la Televiziune. Drumul lui Costi spre inima Revolutiei este presarat cu o multime de intamplari, personaje, situatii ambigue si totodata periculoase carora trebuie sa le faca fata pana la final.

Revolutie si Surprize!
Am fost trei nopti la filmari la Radu Muntean. |n prima seara, pe coridoarele Televiziunii Romane pot spune ca am fost simultan si cat se poate de autentic in doua perioade temporale deodata. Pe de o parte, intr-o aripa inca nerenovata a Televiziunii se tragea ca la Revolutie, armele faceau flama si trebuia sa ne tinem mainile pe urechi cand se filma, iar la nici 20 de metri, pe un culoar modern, intr-un studio cunoscut atator telespectatori, se transmitea in direct emisiunea Andreei Marin. |ntr-o pauza dintre doua cadre, echipa a apreciat cum se cuvine libertatea adusa de Revolutie. Dansatoarele frumoase, in costume fistichii si decupate treceau gratioase spre cabinele de schimb, emisiunea se terminase, iar baietii din echipa adaptau replici din film: „Ce-i cu astea, dom’le?” „Le-am prins infiltrate. Or fi niste spioni.”

Cat mai autentic...
Lasand gluma la o parte, dupa cum spune si Radu Muntean, filmul sau este probabil printre ultimele care mai pot reconstitui atmosfera de atunci, cu locurile si autoturismele autentice, deoarece treptat, si fara a fi un lucru rau, prezentul a facut sa dispara urmele epocii de aur.

Cand au filmat in Piata Victoriei, Tudor Lucaciu, directorul de imagine, a avut de „luptat” cu reflexiile ros-verzi-albastre ale reclamelor luminoase suspendate pe blocurile inalte. |n alte secvente, orice prezenta anacronica - reclame, masini, numere de inmatriculare, stalpi de iluminat - care a mai scapat in cadru, fie si numai pe geamul ABI-ului, vor fi radiate digital.

Costumele& scenografia
„Am incercat sa reconstitui in detaliu scenografia, costumele si sunetul epocii pentru ca atmosfera din film sa fie cat mai autentica”, spune Radu Muntean. Impreuna cu scenografii Sorin Dima si Camelia Tutulan, si cu Silvana Bratu, pictorita de costume, el a reusit ce si-a propus.

Au fost create uniforme de postav, raritati la ora actuala, pentru toate personajele cadre militare din film. Fie ca a fost vorba de infanteristi, parasutisti, sau tanchisti, toate uniformele au fost recompuse cu exactitate, castile tanchistilor fiind achizitionate chiar de la un colectionar. „Am avut noroc sa gasim castile in acest fel. Cu uniforma de militie-politie, de exemplu, n-am fost atat de norocosi pentru ca nu mai exista nici macar la muzeu. Am ajuns la Covasna unde am descoperit o fosta cooperativa de pe vremea lui Ceausescu care producea postav. Am luat materialul si-am confectionat noi uniforma cu pricina”, marturiseste Silvana Bratu.
„O mare parte din costumele civililor le-am luat si din magazine second-hand, pentru ca daca le inchiriam, era mult mai costisitor. Asa, am cumparat din second-hand pantaloni, geci, caciuli...” adauga Eliza Frone, asistent costume.

Despre perioada descoperirii si achizitionarii tuturor elementelor de decor ale epocii, cei doi scenografi recunosc ca „a fost marea noastra incercare, dar de-o mare frumusete totodata. Pe langa obiecte de decor, precum revistele Cinema si Flacara, sau televizoarele Cromatic, Telecolor si Diamant, pentru filmarile din exterior, de la Televiziunea Romana sau din Piata Victoriei, am inchiriat TAB-uri. Un ABI (autovehicul blindat de interventie) a fost adus tocmai de la Uzina Automecanica Moreni, iar un altul de la Muzeul Militar, un exponat care nu este in stare de functionare fiind ‚marcat’ de gloantele Revolutiei.” De asemenea, pentru filmarile din interiorul ABI-ului, s-a construit o replica a autovehiculului, a carei alcatuire reiese explicit din fotografia alaturata.

La autencititatea filmului trebuie adaugata si contributia managerului de locatii, Lucian Asan, precum si munca producatorului Dragos Potop, care s-au straduit sa obtina toate aprobarile necesare si cele mai bune locatii asa cum aratau atunci.

Imaginea povestita de Tudor Lucaciu
„Filmam pe Super16mm color si vom transfera totul digital, pentru ca avem un control mai mare al etalojanului, putem sa punem si efecte speciale, cum ar fi trasoare, care nu pot fi reconstituite prin efecte pirothenice, pentru ca in oras nu este voie sa se traga cu munitie reala. Si genericul va fi facut digital. Vom etalona in acelasi sistem in care au fost etalonate filme precum King Kong, Spiderman, Lord of the Rings. Etalonarea o vom face la cea mai mare companie de post-productie din Eurpoa continentala, la UPP din Praga. Radu monteaza in Avid, impreuna cu Alexandru Radu, de la MultiMediaEst.

Negativul e transferat digital la Praga, partile cu efecte speciale se proceseaza in Romania, apoi se intorc la Praga, unde se face etalonarea. Super16 este putin mai granulat, dar asta ne dorim. Se developeaza Bleach-by-Pass si procesul asta aduce un contrast mai mare imaginii, desatureaza culorile, si creste (artificial spus) senisibilitatea peliculei. Ceea ce se justifica deoarece filmam in lumina foarte, foarte scazuta, pentru ca pe vremea aia, nu prea erau lumini pe strazi. Exista avantajul ca Radu a ales sa structureze filmul in cadre foarte lungi, si atunci ai timp sa vezi ce e in imagine, ce se intampla si sa te obisnuiesti cu intunericul din cadre. De asta ne-am si dorit sa fie un pic mai granulat, pentru ca este un film-document, nu e un documentar, dar trebuie sa aiba patina.

O sa folositi si imagini de arhiva?
Nu, singurele imagini de arhiva sunt cele care apar pe televizoarele din film. Adica in diverse locatii sunt televizoare la care se uita personajele din film. Pentru asta am folosit televizoare vechi, ale vremii, Telecolor, Cromatic, Diamant, le-am adaptat sa poata fi cuplate la un DVD-player, a fost destul de greu, iti dai seama ca nu erau prevazute cu mufe pentru DVD. (radem)

Alexandra M. Paun