Adriana transmite mulţumiri tuturor celor care au donat, sensibilizaţi de drama prin care trece: "Unul dintre motivele pentru care îmi doresc să mă fac bine este ca eforturile celor care mă ajută să nu fie în zadar..."

Luni, 23 ianuarie 2012, Adriana a fost operată la Royal Brompton Hospital din Londra, de către doctorul Simon Jordan, specialist în chirurgia toracală şi tratarea sarcoamelor ţesuturilor moi din zona toracelui. Simon Jordan face parte din echipa doctorului Ian Judson, coordonatorul Secţiei de Sarcoame al Spitalului Royal Marsden, specialist in farmacologie oncologică, cel care a făcut evaluarea iniţială a Adrianei.

Metastazectomia a constat în extirparea nodulului principal, de aproape 3 cm, localizat pe lobul stâng al plămânului, dar şi a unui nodul milimetric, adiacent, neobservat în urma evaluării CT (cu tomograful computerizat).

Tot pe lobul stâng au rămas o serie de noduli milimetrici, fără modificări din 2008, anul în care au fost prima dată observaţi la examenul radiologic. Nu s-a intervenit asupra lor, în cadrul actualei metastazectomii, datorită comportamentului lor staţionar.

După operaţie a urmat o noapte la Reanimare, calmantul folosit fiind morfina, apoi patru zile în care Adriana a făcut radiografii pulmonare, pentru a se monitoriza cum decurge recuperarea post-operatorie. Tot din programul de recuperare fac parte exerciţiile de respiraţie, pe care Adriana trebuie să le facă de mai multe ori pe zi, exerciţii uşoare şi mişcări care să ajute vindecarea. Nu are voie să ridice nicio greutate în următoarele săptămâni.

Zilele acestea colega noastră Adriana va hotărî, împreună cu doctorul Ian Judson, cum să continue terapia, ce protocol chimioterapeutic să urmeze sau dacă să facă o pauză de la citostatice. După externare va trebui să se întoarcă la Royal Marsden Hospital pentru CT-uri de torace periodice.

"Cel mai important hop pe care trebuie să-l trec în evoluţia bolii este reevaluarea, la trei luni de la operaţie. Dacă peste trei luni plămânii sunt 'curaţi', e foarte posibil să mă îndrept spre bine... O să am foarte mari emoţii la prima reevaluare", spune Adriana.

În România sau Turcia va face o evaluare PET (Positron emission tomography) care scanează tot corpul, pentru a se vedea unde e activitate metabolică crescută, şi a se depista dacă mai sunt tumori în corp.

Revenim în curând cu noutăţi despre tratamentul postoperator pe care îl va urma Adriana.

"Bun găsit, Sunt Adriana Cuţa şi, la 25 de ani, mă confrunt cu o problemă de sănătate peste care am credinţa că voi trece cu bine. În 2008 am primit un diagnostic dur, angiosarcom la coapsă, un tip de cancer nu foarte întâlnit şi, prin urmare, deloc uşor de tratat. Am suferit atunci o primă operaţie, dar boala a recidivat. Există posibilitatea de a încerca un tratament în Europa, care a fost aplicat cu succes unor pacienţi cu diagnostice similare. De aceea îndrăznesc să vă cer sprijinul. Ajutorul vostru îmi va da şansa de a urma tratamentul şi un semn că nu sunt singură."

Share Tweet

Împlinise un an când a avut loc accidentul nuclear civil de la Cernobâl şi se gândeşte că acesta ar putea fi cauza afecţiunii grave de care suferă astăzi: cancer al ţesuturilor moi. Minionă şi timidă, blândă sau învolburată, înzestrată cu o mare inteligenţă emoţională, Adriana îşi petrece existenţa, încă de la sfârşitul anului trecut, în secţia de oncopediatrie a Spitalului Clinic Fundeni cu diagnosticul angiosarcom epitelioid grup 3 (adică cel mai înalt grad de malignitate).

Pe 20 iunie 2011 a făcut a treia operaţie a tumorii recidivante de la picior, dar, pe lângă aceasta, în zonă au mai fost extirpate şi invaziile musculare. În ianuarie 2011 a aflat şi de existenţa unor metastaze pulmonare. Încă nu s-au descoperit motivele care duc la apariţia şi dezvoltarea sarcoamelor, iar ea s-a resemnat cu sintagma "cauze necunoscute". Nimeni din familia ei nu a fost şi nu este bolnav de cancer.

A copilărit la Zimnicea şi cel mai mult îi plăcea să meargă la Dunăre să înoate, chiar dacă era un combinat chimic pe malul celalalt, aproape de oraş, care polua zona.

În 2005 a venit în Bucureşti, studentă fiind la Facultatea de Litere. Un nodul la coapsă, de 2 cm, situat la suprafaţă, care se simţea fără să o doară, a făcut-o să meargă la un consult în luna noiembrie a acelui an. A fost operată ambulator, la o clinică particulară. I s-a spus că formaţiunea seamănă cu un chist, fără să se stabilească – pre sau postoperator – natura formaţiunii. S-a terminat totul în aceeaşi zi; cum rezultat de la patologie nu a primit, Adriana aproape că a uitat episodul. Avea 19 ani şi nu s-a gândit nici un moment cât de gravă ar putea să fie situaţia. După doi ani, în ianuarie 2008, formaţiunea tumorala a reapărut.

Între timp, Adriana şi-a urmat studiile şi s-a angajat la redacţia publicaţiei Cinemagia. În vara lui 2008 a început să i se facă rău inexplicabil, aproape zilnic. Un abonament la Medsana făcut pentru fiecare angajat al firmei, a ajutat-o să ajungă la chirurgul Irinel Popescu. Acesta a consultat-o, a zis că nu îi place ce vede şi, ca atare, i-a dat trimitere pentru un RMN. Venită cu rezultatul pe care scria tumoră malignă, Irinel Popescu a întrebat-o: “- Dar tu nu ai părinţi, de ce umbli singură prin spitale?!”. A programat-o pentru operaţie săptămâna următoare. Adriana are părinţi, parinti care o iubesc nelimitat si necondiţionat şi a trebuit să le transmită telefonic diagnosticul. Şocul acestora a fost devastator. A încercat să-i protejeze, prezentându-le situaţia ca fiind mai bună, spunând că este vorba de o suspiciune (de cancer). Adriana e cea care îşi încurajează stăruitor părinţii. La începutul lui septembrie 2008 i-a fost îndepărtat un alt ţesut metastazic, iar la începutul lui octombrie 2008 a început tratamentul chimioterapeutic, pe care l-a urmat până în februarie 2009; au urmat 6 săptămâni de radioterapie. A fost declarată vindecată şi chemată la control dupa şase luni.

A urmat o perioadă normală, în care a mers la facultate şi birou ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Purta o perucă cu cozi. În 2008 trebuia să dea licenţa, dar din cauza bolii a fost nevoită să o amâne. Pregătea o lucrare despre textele politice ale lui Eminescu.

În toamna lui 2010 a început să o doară piciorul, o durere persistentă. Cu câteva zile înainte de Crăciun a făcut ecografie de control ca “să stea liniştită înainte de sărbători”. Aşa şi-a zis, pentru că nu credea că e vorba despre o recidivă. A aflat că formaţiunea are deja 2 cm. Uriaşă. Cum doctorii lipseau de sărbători, a început să caute informaţii despre boala ei. Atunci a citit că şansele de supravieţuire sunt foarte mici, dar că există, totuşi.

Pe 20 iunie, aşa cum am amintit deja, a suferit a treia intervenţie chirurgicală. Tumoara crescuse de la 2 cm la aproape 5 cm.

Visul Adrianei este unul încărcat emoţional şi afectiv: îşi doreşte să facă voluntariat în Africa sau în România, pentru a-i ajuta pe cei aflaţi în suferinţă.

Motto-ul Adrianei: keep on keeping on.

Vom continua şi noi să luptăm pentru împlinirea viselor ei şi pentru viaţa ei. Un tratament oncologic pe care ar trebui să îl urmeze imediat în clinica Anadolu din Turcia ar putea fi şansa ei pentru supravieţuire.

456 Responses to Ce faci cu superputerea ta?

1. pompi :

   ianuarie 24, 2012 at 10:13 pm

   tu esti cel mai bun medic curant. dupa ce te vei opera in strainatate,moralul tau va fi cel mai bun tratament post operator,pentru ca te vei face bine numai datorita tie,maralului tau extraordinar si al Domnului. Mama mea a fost operata de neo mamar la inst.oncologic fundeni acum mai bine de 15 ani si traieste bine mersi.s-a vindecat datorita moralului ei extraordinar.pt.confirmare eminentul prof.dr,chirurg blidaru alexandru despre pacienta postelnicu, care dupa un timp de la operatie,la un control de rutina,l-a pacalit cu cresterea sanului.
2. Bianca :

   ianuarie 25, 2012 at 9:56 pm

   Adriana..nu stiu daca ma mai tii minte..am stat anul trecut amandoua in acelasi salon … sper sa te faci bine repede…stiu ca e greu..dar curaj…nu te lasa invinsa de o boala,stiu ca esti puternica..lupta in continuare…..ai grija de tine!!!
3. Grig Vuu :

   ianuarie 26, 2012 at 5:11 am

   Salutare
   De curand am trecut si eu peste o situatie dificila, in urma unui accident din noaptea de revelion am ramas fara un rinichi si fara o glanda suprarenala.
   In primul rand stiu cat de greu este sa acceptam ajutorul primit, atat timp cat am am fost oameni independenti este destul de dificil sa intelegem nevoia de care avem, dar trebuie sa nu uitam ca ajutorul este oferit cu dragoste si la fel trebuie sa fie si multumirea noastra.
   Este foarte important sa nu uitam de esenta noastra magica si ca totul vine din interior si ca atentia si rabdarea sunt lucruri importante la care trebuie sa lucram.
   Nu ar trebui sa uitam de Sisif care a reusit sa ii fenteze pe zei si sa se abata de la zadarnicie. Printre aceste randuri imi dau seama ca defapt am uitat de marea noastra problema, uitarea. Uitam cine suntem, ce puteri magice avem si de soarele care rasare din fiecare dimineata pentru noi. Se spune ca responsabili pentru asta sunt shamanii din Peru.(asta e filmul lor)
   Iti recomand cu caldura o animatie poloneza: Chronopolis.
   Stiu ca o sa te faci bine si ca o sa ne intalnim in Africa sau America de Sud la voluntariat.
   Life not dead!
   Pace si dragoste
   Grig.
4. calin :

   ianuarie 26, 2012 at 9:15 pm

   vreau sa fii curajoasa sa intelegi ca fiecare om trece printr.o incercare in viata sa, pentru tine dumnezeu a ales aceasta incercare …… lupta fii puternica si treci peste tot,
   toate gandurile mele de bine te vor insoti de acum forta sa lupti!!!!

Adriana are nevoie de tine: orice donaţie îi poate salva viaţa!