Godfather-ul lui Oliver Stone - J.F.K.

[Windom]

Am revăzut aseară, pentru a treia sau a patra oară, J.F.K., unul dintre cele mai importante şi memorabile filme ale anilor ’90. Filmul este deconstrucţia minuţioasă a mitului asasinării lui Kennedy băgat pe gît publicului de către Comisia Warren în cele 28 de volume ale Raportului omonim.
Indiferent că esti suporter al teoriei conspiraţiei sau al variantei „oficiale”, filmul te va ţintui în scaun timp de 3 ore şi jumătate, fără a plictisi măcar o secundă. Nominalizat în 1991 la 8 premii Oscar, s-a ales doar cu 2 – Cinematografie şi Editare (a fost anul lui Silence of the Lambs). În cele două domenii, filmul excelează constituind un etalon. Este cel mai remarcabil film, din punct de vedere al editarii şi montajului, pe care l-am văzut. Se spune mai mult în 5 minute din J.F.K., cu ajutorul montajului, decît este spus în 1h 30min în cazul altor filme. E uimitor modul în care sînt prezentate, în paralel, mai multe straturi ale realităţii, modul în care ele sînt filmate, indiciile care sînt oferite într-o fracţiune de secundă, pentru a le descifra înţelesul mai tîrziu, pe parcursul filmului. Avem peliculă de 8, 16, 35 mm, o altă particularitate ce-i oferă un look aparte filmului.
Chiar dacă îi înlăturăm haina politică, filmul rămîne un exerciţiu investigativ de primă mînă, un thriller de cea mai înaltă clasă, cu un ansamblu actoricesc de excepţie, cum rar ţi-a fost dat să vezi într-un film. Practic, oriunde este îndreptată camera dai peste un actor important, peste un personaj mai mult sau mai puţin excentric (John Candy are o apariţie care-i pune în umbră toate rolurile de comedie pe care le-a făcut, ca să dau doar un exemplu).
În ceea ce priveşte subiectul propriu-zis, chiar dacă Stone speculează foarte mult pe marginea anumitor chestiuni (ceea ce şi recunoaşte pe comentariul audio), după ce stai puţin şi analizezi ceea ce ai văzut, e aproape imposibil să mai crezi varianta oficială. Există atîtea întrebări rămase fără răspuns, fapte care merg de la verosimil la ridicol, evenimente mai mult sau mai putin ciudate, care au avut loc fie în ziua asasinatului, fie ulterior, încît, după ce ai stat să le rumegi bine, îţi dai seama că ceva a fost într-adevăr putred în Danemarca. (Cel mai stupefiant mi sa părut momentul în care e dezvăluit faptul că întreaga biografie a lui Lee Harvey Oswald apăruse într-un ziar din Noua Zeelandă cu cîteva ore bune înainte de asasinarea lui Kennedy).
Comentariul audio al lui Stone e atît de plin de informaţii că te ameţeşte - am rezistat eroic aproape 7 ore (filmul fără, apoi cu comentariu), ce mai, un întreg Revelion cu J.F.K. Există şi un bonus disc ce cuprinde un documentar despre film, asasinat şi teoria conspiraţiei, 1 oră de deleted scenes (foarte interesante) şi un trailer.
Măcar nu m-am plictisit în noaptea dintre ani...