„Să nu ucizi!”-regia Cătălin Rotaru, Virginia Șarga

[mirodoni]

„Să nu ucizi!” - sau: De ce l-am împușcat pe Ceaușescu!?

Sinopsis: „Să nu ucizi” spune povestea lui Cristian, un chirurg tânăr şi ambițios, pe care pierderea unui pacient, în urma unei intervenţii de rutină, îl determină să pornească o luptă solitară împotriva sistemului, riscându-și familia şi cariera pentru a descoperi adevărul. Regizorii mărturisesc că este povestea unui Don Quijote care se luptă cu faţa umană a unui sistem care există pentru că noi îl acceptăm prin toate acțiunile noastre de zi cu zi.

Nici n-ar trebui să spun mai mult! Poate doar faptul că filmul durează aproape două ore. Dacă nu știi acest lucru, s-ar putea să ți se pară lung.

Nu are importanță nici cine a regizat, nici cine a scris scenariul, nici cine „joacă” în film. Aceste lucruri pot fi aflate de pe internet. Important este că nimic nu pare regizat, nimic nu pare jucat, nimic nu pare construit în imaginația unui scenarist, ci pare totul luat direct din realitate și adus pe ecran.

Deși declarat „după un fapt real”, filmul nu este o anchetă jurnalistică pentru ecran mare. Este un film în adevăratul sens al cuvântului. Pe ecran nu se văd interpreții, ci oamenii. Oamenii reali, din păcate.

Filmul nu este despre eroi, cum spun cronicarii, sau despre fața bolnavă a unui sistem de sănătate. Este mult mai mult. Este despre noi, cei care l-am împușcat pe Ceaușescu, deși era creația noastră, despre noi, cei care am votat Constituția pe care o avem, am adus la conducerea Țării președinții pe care i-am avut și partidele pe care le-am dorit, iar acum ne mirăm de rezultate.

Aici nu este vorba despre sistemul de sănătate, ci despre toate „sistemele”, inclusiv cel juridic. Este aceeași stare de neputință ca și atunci, și căutăm vinovați oriunde, dar nu în oglindă.