Go Back   Cinemagia Forum > De toate pentru toti > Cafenea

Reply
 
Thread Tools Search this Thread
Old 21 Jun 2019, 14:41   #1721
Chambord
x
 
Chambord
 
Join Date: Jun 2008
Posts: 3,706
Originally Posted by klute:
Krasznahorkai e un autor pe care încă nu l-am citit, dar care, recomandat și de alte surse de încredere, își face loc tot mai în față pe lista mea cu priorități de lectură. Din ce mi-a ajuns la cunoștință, pare să nu fie cu nimic mai prejos (desigur, în domeniul său distinct de cel al cinemaului) decît Tarr

He, tocmai aici e "problema" de care m-am lovit eu la Krasznahorkai. Am incercat sa citesc Satantango si n-am reusit nicidecum sa NU compar (subconstient) fiecare pagina cu filmul. Cartea (putinul din ea pe care l-am parcurs pana sa realizez ca nu pot continua asa) a iesit invinsa. Era cu siguranta si infrangerea mea ca cititor. O voi relua cand voi fi mai batran, mai rabdator, mai intelept, mai "before the final disappearance".
__________________
https://twitter.com/Chambordro
Chambord is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 23 Jun 2019, 11:53   #1722
klute
Veteran
 
klute
 
Join Date: Jan 2011
Posts: 275
Originally Posted by Chambord:
He, tocmai aici e "problema" de care m-am lovit eu la Krasznahorkai. Am incercat sa citesc Satantango si n-am reusit nicidecum sa NU compar (subconstient) fiecare pagina cu filmul. Cartea (putinul din ea pe care l-am parcurs pana sa realizez ca nu pot continua asa) a iesit invinsa. Era cu siguranta si infrangerea mea ca cititor. O voi relua cand voi fi mai batran, mai rabdator, mai intelept, mai "before the final disappearance".

Poate că The Melancholy of Resistance, în pofida titlului îndoliat, a rezistat cu mai mult succes ochiului și deochiului aparatului de filmat. Dacă nu pentru altceva, măcar pentru că Werckmeister Harmonies, pe care mi-l pot închipui cu ușurință ca pe un alt pericol la adresa cuvîntului scris, se limitează la a doua parte a romanului. În fine, om trăi și om citi - mai știi că nu?
__________________
Thanks to an ancient, closely guarded monastic secret, even the aged can learn to play the piano with no trouble at all.
klute is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 24 Jun 2019, 10:21   #1723
Chambord
x
 
Chambord
 
Join Date: Jun 2008
Posts: 3,706
Am The Melancholy of Resistance pe lista de "to read", nu mai tineam minte, a trebuit sa verific Imi aduc aminte ca la un moment dat, dupa ce am incercat sa citesc Satantango, am facut un scan al intregii opere a lui Krasznahorkai (nu doar ecranizari) si se pare ca am ramas cu TMOR ca the next stop in tara LK. Daca nu ma insel, n-a fost tradusa inca in romaneste.
__________________
https://twitter.com/Chambordro
Chambord is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 24 Jun 2019, 14:23   #1724
klute
Veteran
 
klute
 
Join Date: Jan 2011
Posts: 275
S-ar putea să-l știi deja, numai că, de dragul inutilității, al detaliilor pitorești și al coincidențelor cu efect de geometrie, tot am să postez un paragraf dintr-un articol apărut peste mări și țări, în urmă cu ani și care e în chestie: "For all their daring and austerity, these works cannot replicate the peculiar engrossment of Krasznahorkai’s prose (nor, of course, do they exactly seek to). 'Werckmeister Harmonies' simplifies considerably the political machinations of the villagers in 'The Melancholy of Resistance,' at the cost of pushing the story toward a Central European magic realism. So readers of English await more of Krasznahorkai’s fiction, and are, seemingly, reliant on Szirtes, his translator, and on the enlightened largesse - for that is what it is - of New Directions. His work tends to get passed around like rare currency. I first heard of 'The Melancholy of Resistance' when a freakishly well-read Romanian graduate student handed me a copy, convinced that I would like it. I opened it, was slightly excited and slightly alienated by that typographic lava flow, and then put the book on a shelf, in the resignedly optimistic way in which one deals with difficult work - one day, one day. The sense of somewhat cultic excitement persists, apparently. While I was taking notes on these books, a Hungarian woman stopped at my table in a café and asked me why I was studying this particular author. She knew his work; indeed, she knew the author (and had, she said, gone to see 'Pulp Fiction' with him in Boston, when it came out), and she wanted to talk to me now about this writer." (textul integral aici)

(Am impresia că, pînă acum, doar Satantango a fost tradus în română.)
__________________
Thanks to an ancient, closely guarded monastic secret, even the aged can learn to play the piano with no trouble at all.
klute is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 25 Jun 2019, 13:21   #1725
Chambord
x
 
Chambord
 
Join Date: Jun 2008
Posts: 3,706
"freakishly well-read Romanian graduate student" Cine a fost, sa marturiseasca !
Nu stiam articolul. Multumesc pt pont (ca si pt exegeza de la care a pornit discutia). Il salvez pt studiu.
__________________
https://twitter.com/Chambordro
Chambord is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 06 Jul 2019, 20:33   #1726
victor_homescu
Guru
 
victor_homescu
 
Join Date: Dec 2016
Posts: 506
-"Stoner",("Mai toată viața fusese un tip indiferent.Visase la un fel de integritate,la un fel de puritate neîntinată;găsise compromisul și diversiunea agresivă a banalității.Își închipuise înțelepciunea și,după atâția ani,găsise ignoranța"),publicată inițial anul 1965,chiar este,cum s-a scris şi în "The New York Times Book Review"-romanul perfect“,cartea lui John Williams,născut în 1922 Clarksville,Texas-decedat 1994 luna martie,scriitor,editor şi profesor universitar la Universitatea din Denver/,„În biblioteca Universității,se plimba printre rafturile de cărți,printre miile de volume,inhalând ca pe o tămâie exotică mirosul stătut de piele,pânză și pagini care se măcinau.Uneori se oprea,scotea un volum din raft și îl ținea o clipă între palmele mari care se înfiorau la atingerea încă străină a cotorului,copertelor și paginilor care se lăsau în voia mâinilor lui.Apoi răsfoia cartea,citea câte un paragraf la întâmplare,întorcând paginile cu degete țepene,ca și cum se temea că ar fi putut rupe și distruge cu stângăcia lor ceea ce abia descoperiseră cu atâtea eforturi.”/,romanul lui John Williams strânge ecouri ale unor scriituri marcante ale literaturii americane,precum Faulkner sau Steinbeck,se bucură,de o imensă popularitate,autorul de peste ocean primeste pentru"Augustus",cel de-al patrulea roman publicat-National Book Award în 1974,/**Cine ești tu?Un simplu fiu al pământului,așa cum pretinzi?O,nu.Ești și tu un infirm,tu ești visătorul,nebunul într-o lume mai nebună decât el,tu ești Don Quijote al nostru din Vestul Mijlociu fără un Sancho,care zburdă sub cerul albastru.Tu ești suficient de deștept,oricum mai deștept decât amicul nostru comun.Dar tu ești atins,suferi de eterna infirmitate.Tu crezi că e ceva aici,ceva de descoperit.Ei bine,în lumea largă o să te dumirești foarte repede.Și tu ești croit pentru eșec;nu că te-ai lupta tu cu lumea.Ai lăsa-o să te mestece și să te scuipe și ai zăcea acolo, pe jos,întrebându-te ce n-ai făcut bine.Pentru că te-ai aștepta mereu ca lumea să fie ceva ce nu e,ceva ce n-are nici o dorință să fie.Gărgărița din mălai,viermele din vrejul de fasole,carul din lemn.N-ai fi în stare s-o înfrunți și oricum nu te-ai putea pune cu ea;pentru că ești prea slab și în același timp prea puternic.Și n-ai unde să te duci în lumea asta**/,romanul,traducere de Ariadna Ponta,Polirom, 2016,,,fiind,scrie si Tom Hanks**Una dintre cele mai fascinante carti pe care le veti citi vreodata**-
***
William Stoner s-a născut în 1891,la o fermă micuţă din centrul statului Missouri,aproape de satul Booneville,la vreo şaizeci şi ceva de kilometri de Columbia,oraşul Universităţii,a intrat la Universitatea din Missouri în anul 1910,la vârsta de nouăsprezece ani.Opt ani mai târziu,în toiul Primului Război Mondial,şi-a luat doctoratul şi a acceptat un post de asistent la aceeaşi Universitate,unde a predat până la moarte,în 1956.Nu a ajuns mai mult de lector şi puţini studenţi şi-l aminteau cât de cât după ce încheiau un curs de-al lui.Când a murit,colegii au donat bibliotecii Universităţii,în memoria lui,un manuscris medieval.Manuscrisul se găseşte şi acum în Secţiunea de Cărţi Rare,cu inscripţia „Oferit Bibliotecii Universităţii din Missouri în memoria lui William Stoner,membru al Catedrei de Engleză.Din partea colegilor.Cîte un student care dă peste numele lui se mai întreabă poate,într-o doară,cine a fost William Stoner,dar rareori curiozitate trece dincolo de o întrebare indiferetă.Colegii lui Stoner,care nu-l stimau cine știe ce nici cînd era în viață,abia dacă îl mai pomenesc;pentru cei mai în vârstă,numele lui e o amintire a finalului care îi așteaptă pe toți;pentru cei mai tineri,e doar un simplu sunet care nu evocă nici un trecut și nici o identitate la care s-ar putea raporta ei sau carierele lor.*”
***
*S-a gândit mult la moarte în vara lui 1918.Pe de o parte pentru că dispariţia lui Masters îl şocase mai tare decât voia să recunoască,şi pe urmă pentru că începuseră să se facă publice primele liste cu soldaţi americani căzuţi pe fronturile din Europa.Înainte,când se mai gândise la moarte,era fie ca la un eveniment literar,fie ca la uzura lentă,tăcută a timpului asupra imperfecţiunii cărnii.Nu asociase moartea cu o explozie de violenţă pe un câmp de luptă,cu sângele care ţâşneşte dintr-o beregată sfârtecată.A cugetat la diferenţa dintre cele două feluri de a muri şi la semnificaţia acestei diferenţe;şi a simţit cum se naşte şi în el ceva din amărăciunea pe care o ghicise odată în inima încă bătând a prietenului său Dave Masters.Un război nu omoară numai câteva sute de mii de tineri.Ucide ceva în nația care duce războiul,ceva care nu se mai poate recupera.Și dacă o națiune trece prin destule războaie,foarte curând nu mai rămâne altceva decât fiara,bestia pe care noi, dumneata și cu mine și alții ca noi,am ridicat-o din mocirlă*(..)*Ce simțea Stoner era forța unei tragedii publice,o oroare și o durere atât de atotpătrunzătoare,încât tragediile personale și nefericiriile individuale erau exilate în altă dimensiune a ființei,dar în același timp intensificate tocmai de vidul în care se derulau,ca și cum impresia unui mormânt singuratic ar fi mai pregnantă dacă în jurul lui s-ar întinde deșertul.Nu trebuie să uiți ce ești și ce ai ales să devii și ce însemnătate are ceea ce faci.Stirpea umană duce războaie,suferă înfrângeri și se bucură de victorii care nu sunt de natură militară și nu sunt consemnate în analele istoriei.Ține minte asta când încerci să decizi ce ai de făcut.*
&
Stoner s-a ținut departe de compasiune și de iubire ca să nu fie prins în vâltoarea pe care o băga în seamă în jurul lui. Și, ca și în alte momente de criză, s-a întors din nou spre credința discretă întrupată în instituția Universității. Și-a spus că nu e mult, dar că e tot ce are.
***
(Claudiu Komartin : "Sunt cărți pe care le descoperi cu uluială și care-ți rămân aproape multă vreme, care te urmăresc un timp, în drumurile și în gândurile tale, în gesturile cele mai banale de peste zi, iar o astfel de carte care nu doar că m-a prins cât am citit-o (și am citit-o cu pasiune, cum mi se întâmplă mai rar azi), dar s-a și prins de mine durabil fiindcă a lăsat în urmă o senzație nedefinită, un ceva cu gust de rășină, de scorțișoară și de lemn dulce, un roman superb în simplitatea lui, pe care îl recomand")
victor_homescu is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 07 Jul 2019, 19:17   #1727
bremen1980
Guru
 
bremen1980
 
Join Date: Jun 2009
Posts: 2,354
Am citit-o și eu in urmă cu vreo 3 ani .Foarte bună .
Mi-a placut și " Augustus " chiar dacă e altă mâncare de pește .
bremen1980 is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 03 Aug 2019, 19:58   #1728
victor_homescu
Guru
 
victor_homescu
 
Join Date: Dec 2016
Posts: 506
Se naște pe 25 iulie,acum 114 ani la Rusciuc (Bulgaria),a trăit şi scris în Austria, Anglia,Germania şi Elveţia-Elias Canetti (1905–1994),anul1935 este publicat singurul său roman"Die Blendung" (Orbirea)-în 1981 primește Premiul„Franz Kafka“ și Premiul Nobel pentru Literatură -Motivaţia Juriului Nobel,1981"Pentru perspectiva cuprinzătoare,bogăţia ideatică şi forţa artistică din scrierile sale",anii săi vienezi 1913-1916,1924-1929,1938 sunt decisivi în formarea personalității,la Viena se înscrie la Facultatea de Chimie.o cunoaște pe Veza Taubner-Calderon,viitoarea lui soție,1966 primește Premiul pentru Literatură al orașului Viena,scrie în*Jocul privirilor Povestea vietii 1931-1937*-"Existau nenumarati oameni la Viena cu care veneam in contact pe atunci,pe care-i vedeam adesea,carora nu le cedam,si ei se imparteau in doua categorii,complet opuse.Pe unii,erau poate sase sau sapte,ii admiram pentru munca si seriozitatea cu care si-o indeplineau.Erau oameni mergand pe drumuri proprii,neabatuti de nimeni, neaserviti,ingroziti de succes in sensul obisnuit al cuvantului,care-si aveau obarsia,chiar daca nu pe cea straveche,la Viena,si ar fi fost greu de inchipuit in alta parte,dar nu se lasau,totusi,corupti de Viena.Pe acestia ii admiram,de la ei invatam cum sa realizez ceva fara sa platesc tribut,cu toate ca lumea nu voia sa auda nimic despre asa ceva.Desi toti sperau sa fie recunoscuti inca din timpul vietii,erau destul de constienti cat de nesigur era acest lucru,hotarati sa ramana in planurile lor,chiar daca ironia celorlalti avea sa-i urmareasca pana la sfarsitul vietii.O astfel de caracterizare suna,probabil,eroic;toti erau prea seriosi si prea inteligenti pentru a se vedea in aceasta postura,dar aveau curaj si o rabdare ce atingea uneori limitele surpaomenescului.Veneau apoi ceilalti,care reprezentau totusi opusul,si erau in stare de orice pentru bani,glorie sau putere.Si de ei eram fascinat,dar in cu totul alt mod.Voiam sa-i observ in profunzime,voiam sa stiu cum aratau pe dinauntru,sa le sondez adancimile,de parca fericirea sufletului meu ar fi depins de intelegerea si perceperea lor ca personaje complete,dorinta de a-i vedea e posibil sa fi fost chiar mai mare,caci neputand crede pe deplin tot ce observam la ei,trebuia sa-mi confirm tot mereu observatiile.Dar nu se intampla nicidecum sa ma compromit in societatea lor,nu ma adaptam si nu ma faceam placut;cu toate acestea,nu aflau imediat ce gandeam despre ei cu adevarat."
***
-Discursul lui Canetti la Banchetul Nobel,10 decembrie 1981"Maiestatea Voastră,Alteţele Voastre Regale,stimate doamne, stimaţi domni"-*Unui oraș cunoscut îi datorăm mult,și poate cu atât mai mult unuia pe care doar ne dorim să-l cunoaștem,după care zadarnic am tânjit vreme îndelungată.Dar există,cred,în viața unui om,și zeități urbane ieșite din comun,plăsmuiri sub semnul amenințării,al nemărginirii și al capacității de transfigurare.În cazul meu,acestea au fost trei-Viena,Londra și Zürich.Faptul că e vorba de acestea trei poate fi pus pe seama unei simple întâmplări,însă această întâmplare încă poartă numele de Europa.Acestei târzii,adevărate Europe i-au aparținut în viața mea patru bărbați,de care n-aș vrea să mă despart nici acum.Lor le datorez faptul că astăzi mă aflu în fața dumneavostră și de aceea doresc să le rostesc numele în fața dumneavoastră.Primul este Karl Kraus,cel mai mare scriitor satiric de limbă germană.De la el am deprins simțul auzului, capacitatea de a mă deschide fără reticențe sunetelor Vienei.Și, ceea ce e și mai important,tot el m-a vaccinat împotriva războiului, un vaccin care pe atunci încă le era necesar multora.Astăzi,după Hiroshima,oricine știe ce înseamnă războiul,și faptul că o știe oricine e singura noastră speranță.Al doilea este Franz Kafka,căruia i-a fost dat să se metamorfozeze în fi ințe mărunte și,astfel,să se sustragă puterii.La el am făcut o ucenicie de-o viață,care s-a dovedit a fi și cea mai necesară dintre toate.Pe al treilea și al patrulea,Robert Musil și Hermann Broch,i-am cunoscut în perioada vieneză.Opera lui Robert Musil mă fascinează până astăzi și poate că abia acum, de când am înaintat în vârstă,sunt capabil de a o înțelege în totalitate.Pe atunci,la Viena,era cunoscută doar o parte a ei și ceea
ce am învățat de la el a fost și lucrul cel mai greu:aceea că te poți apleca timp de decenii asupra unei opere,fără să știi dacă o poți duce vreodată la bun sfârșit,o aventură plină de risc ce ține în primul rând de răbdare și presupune o încăpățânare aproape inumană.Cu Hermann Broch am fost prieten.Nu cred că opera lui m-a influențat, dar în relația cu el am afl at de existența talentului care i-a permis să dea această operă:talentul acesta constă în memoria lui respiratorie.De-atunci am meditat foarte mult la respirație și preocuparea pentru ea m-a purtat tot mai departe.Mi-ar fi imposibil să nu mă gândesc astăzi la acești patru bărbați.Dacă ei ar mai fi în viață,de bună-seamă că unul dintre ei ar fi aici,alături de mine.Nu o luați drept aroganță, dacă rostesc un lucru asupra căruia nu stă în puterea mea să decid.Dar vreau să vă mulțumesc din inimă și cred că am acest drept doar după ce am exprimat public,în fața dumneavoastră,ceea ce le datorez acestora patru*
***

https://www.youtube.com/watch?v=8JDW...cxya9iy2-ExbuY
victor_homescu is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Reply


Thread Tools Search this Thread
Search this Thread:

Advanced Search

Posting Rules
You may not post new threads
You may not post replies
You may not post attachments
You may not edit your posts

vB code is On
Smilies are On
[IMG] code is On
HTML code is Off
Forum Jump


All times are GMT +2. The time now is 13:06.


Powered by vBulletin - Copyright ©2000 - 2019, Jelsoft Enterprises Ltd.
jinglebells