Despre oameni si melci

L-am vazut asta seara la TIFF Sibiu. Sincer nu ma asteptam sa fie atat de comercial.

Fabrica ARO se desfiinteaza si directorul oneros incearca sa o vanda unor francezi la fel de dubiosi. Liderul de sindicat vine cu ideea donarii de sperma pentru a salva fabrica. Avem aici in esenta o comedie usoara, de consum, fara nici cea mai mica pretentie de film de arta. In conditiile astea adevaratul barometru e reactia publicului larg, iar in Piata Mare cei aproximativ 2000 de spectatori au parut satisfacuti. Au fost insa doar 1-2 momente in care s-a ras in hohote. Povestea de dragoste intre un francez tanar (interpretat foarte prost de actor) si o secretara nu functioneaza deloc. Mai mult succes au portretizarile muncitorilor din fabrica si a familiilor lor,.

Eu m-am plictisit de moarte, dar eram departe de audienta tinta a filmului. De fapt mi-e cam neclar care e audienta tinta - muncitorii care sunt personajele pozitive ale povestii si nu prea cred ca se vor inghesui in cinematografe ca sa-l vada.

[djinjis]

Si la sfarsit, nu ii ataca melcii?

Eu speram sa-i atace oricine, doar sa scap de mediocritatea de pe ecran. Dar n-a fost sa fie.

[marcusARCUS]

Eu am ras,iar din punctul meu de vedere asta isi propune sa faca.So it's ok in my book.

[varu]

Sleepless @ the cinema.
Efervescență cinefilă în miez de noapte în București. De când sunt în București, n-am văzut atâta lume într-o sală de cinema și era ora 1 noaptea. Filmul a meritat păcălirea somnului: ”Despre oameni și melci” e acea comedie românească așteptată, bine gândită, bine executată și dezbărată de orice ambiție auctorială marca Mungiu/Puiu/Porumboiu etc. N-are nimic de-a face cu categoria aia. E un fel de ”The Full Monty” balcanic (pe principiul noi donăm, nu dansăm), mai bun și mai cu vână.
Poate vreți să vă duceți să-l vedeți.

”Despre oameni și melci” e acea comedie românească așteptată, bine gândită, bine executată și dezbărată de orice ambiție auctorială marca Mungiu/Puiu/Porumboiu etc. N-are nimic de-a face cu categoria aia.

Da, are in schimb de a face cu categoriile "nu ne vindem tara", "sefu' e smecher, da' nici io nu ma las" sau clasicul umor universal "hi hi ha ha sperma".

[gionloc]

Da, are in schimb de a face cu categoriile "nu ne vindem tara", "sefu' e smecher, da' nici io nu ma las" sau clasicul umor universal "hi hi ha ha sperma".

bine punctat!

[bremen1980]

Da, are in schimb de a face cu categoriile "nu ne vindem tara", "sefu' e smecher, da' nici io nu ma las" sau clasicul umor universal "hi hi ha ha sperma".

speri mata ca un film bun vei vedea

[rvn]

acum ceva timp, un user binevoitor mi-a ciocanit la usa casutei de mail, spunandu-mi doar atat: "in caz ca nu l-ai vazut..." . am profitat de "mura in gura" si-am downloadat filmul lasand curiozitatea sa hotarasca pana venea dorul de vazut in film romanesc.
"Despre oameni si melci" este alt exemplu care respecta tiparele dupa care se fac filmele romanesti in ultimii ani. incercare stangace de a face haz de necaz, penibila pe alocuri..
cred ca marele handicap al filmelor romanesti il reprezinta "calitatea" scenariilor( inclusiv ideile de la care pornesc) si apoi celelalte neajunsuri tehnice, pe care, eu, oricum, nu sunt in masura sa le apreciez decat ca un simplu spectator.
asadar, scenariul mi s-a parut a nu avea deloc o finalitate si nici o abordare "documentata". parca mistoul de care a vrut autorul s-avem parte in timpul vizionarii a fost si modul in care a fost scris scenariul si realizat filmul. o drama sociala autentica, specifica anilor 90, transformata intr-o bascalie menita sa faca spectatorul sa rada, desi, nu stiu cati romani pot gusta glumele astea, atata timp cat, multi dintre ei chiar au trecut prin asta si n-a fost absolut deloc de ras, ci, de plans.
pacat ca, Tudor Giurgiu, n-a avut inspiratia de realiza un film mare. s-ar fi putut face o comedie reusita, renuntand la vesnicele mentalitati si manifestari propagandistice mostenite de pe vremea lui Ceausescu, insistand mai mult si pe povestea de dragoste dintre francez si Manuela, sau, s-ar fi putut realiza o drama reusita, in care, sa domine povestea personala a lui Petrescu, pe fundalul crizei sociale din acele vremuri, criza care, oricum,afecta viata lui si a familiei sale. interesanta descoperire facuta la clinica(infertilitatea), ar fi fost un original punct de plecare pentru un rol dramatic care ar fi putut avea mai multa vana.
toate rolurile au fost mediocre si mediocru interpretate. Dorel Visan n-a mai avut sclipirile de altadata, iar cei doi francezi,au fost jalnici. domnisoara Barladeanu a fost decorativa si neconvingatoare. personajul ei a fost, de fapt, insuficient definit, la fel ca si intentiile celor doi straini,care venisera sa cumpere mormanul de fiare....
nu mi-a placut mentalitatea muncitorului roman, condus ca oaia de sindicat. e adevarat, asa s-a intamplat in anii aceia, dar, nu stiu cat de naiv poti fi (chiar si fara scoala prea multa) ca sa poti crede ca,poti cumpara o cladire si cateva utilaje, in grup, ca sa pastrezi un loc de munca.
perpetuarea conceptiilor comuniste este atat de hilara, incat, asta face ca filmul sa devina o comedie, dar, una cam jalnica.

[keepwalking]

cred ca marele handicap al filmelor romanesti il reprezinta "calitatea" scenariilor( inclusiv ideile de la care pornesc)

pai cum altfel? scenaristul este tratat, in continuare, drept oaia neagra a cinematografiei romanesti.

[Mercutio]

filmul mizeaza in intregime pe smecheria cu donatul spermei. ca reclama la film cred ca merge, dar ca scenariu de film e prea trasa de par ca sa functioneze. trebuie prin urmare ca filmul sa-i descrie pe muncitori ca pe un soi de imbecili, capabili sa creda in chestia respectiva si sa plece cu gasca la bucuresti sa fie recoltati. ok, dar daca sunt prosti asta nu inseamna ca sunt si comici? nu, nu sunt. o comedia, mi se pare, e mult mai greu de realizat decat o drama.
unii cred ca un curs dupa manualul american ii face scenaristi. ca la hollywood, cauta si au impresia ca important intr-un film e trucul, gaselnita, high-concept-ul, cum i se zice, 'ce-ar fi daca?'. cearfidaca my ass, mai e nevoie de multe pana la un film mai acatarii.
as zice ca una dintre problemele cinemaul romanesc e lipsa unor autori angajati dpv social, opiniatri, care sa aiba ceva de spus si s-o spuna clar, chiar daca e vorba de o comedie. o alta problema e aceea ca nu au o cultura cinematografica. filmul acesta e un soi de imitatie la jafurile de comedii americane gen hangover. asta e cultura lor.

[rvn]

este adevarat ce spui. si asta este unul dintre aspectele neplacute ale cinematografiei romanesti actuale. eu cred ca scenaristii se scalda in superficialitate. nu fac referire la talentul lor. din contra, unii chiar sunt talentati, chiar au idei si ceva de spus. este mai greu atunci cand vine vorba de pus in practica aceste idei.
superficialitatea, dupa pararea mea, inseamna lipsa unei documentari minutioase despre subiectul scenariului. daca vrem sa facem filme realiste, cred ca este imperios necesar un studiu de caz. cati dintre ei o fac? care sunt sursele lor de inspiratie? la ce documente sau arhive au acces? au contact cu persoane care prin relatarile lor, pot ajuta la constructia scenariului?
acum, referitor la filmul in cauza si ceea ce reprosez eu scenariului: privatizarile in Romania, nu s-au facut nicicum asa. au fost chestiuni serioase, in care au fost implicate institutii ale statului, iar angajatii au avut dreptul de a cumpara o parte din actiuni, in functie de cum s-au negociat contractele. nici pomeneala ca scenariul sa aiba in componenta sa ceva ce ar putea avea legatura cu realitatea acestor proceduri. totul este atat de neverosimil in comportamentul celor doi francezi, care nici macar motivati nu sunt, Dorel Visan este plictisitor de ceausist in genul de rol care l-a consacrat, iar Monica Barladeanu are niste reactii contradictorii spre final, care, efectiv, strica tot farafastacul rolului. nimic nu i-a iesit lui Giurgiu. singura chestie care mi-a placut intr-adevar, a fost mizanscena. reconstituirea atmosferei din acei ani a fost fidela. imeginile cu Michael Jackson, filmarile in uzina, interioarele din apartamentele muncitoresti, biroul directorului, chiar si scena aceea din Bucuresti, cand in fundal aparea Casa Poporului, parca aducea a grup de mineri...
ideea cu donatul spermei n-a fost rea. numai ca, n-a fost valorificata la potentialul ei. secventele cand muncitorii faceau pozele si discutau intre ei cum sa le justifice in fata nevestelor, au fost chiar haioase, dar, numai pentru cine rezoneaza cu vesnicul umor propagandistic romanesc. si tot demna de retinut este si secventa cand Petrescu, la clinica, a avut acea reactie de ezitare, realizand parca, faptul ca, donarea spermei, nu este ca si cum ai bea o bere la crasma de la coltul fabricii, ci, inseamna ca, undeva, naiba stie unde, un copil se va naste din ea.

[Mercutio]

...
ideea cu donatul spermei n-a fost rea. numai ca, n-a fost valorificata la potentialul ei...

eu as zice ca ideea nu functioneaza, asa cum e conceput filmul. filmul vrea sa pastreze intamplarea ca fiind veromisila, vrea sa redea contextul social si problemele prin care a trecut muncitorimea cu adevarat. dar ori faci asta, adica un film serios cu accente comice, dar cu alta idee. mai realista. pentru ca ideea cu donatul spermei e exagerata, prea ii aduce pe muncitori la nivelul de idioti. ori, daca tineau neaparat s-o pastreze pe aceasta, trebuiau sa mearga cu absurdul pana la capat. adica clinica de la bucuresti ii recolteaza pe toti, sperma era transportata in strainatate, cu cisterna, banii sunt adunati, uzina cumparata. mai mult decat atat, sultanul din brunei le trimite si el un cec gras si ii pune in contact cu cei de la ferrari, care au nevoie de motoare fabricate la muscel. francezii sunt trimisi acasa la ei cu un sut in fund. george ajunge director, fostul director e retrogradat la postul de portar, productia creste vazand cu ochii, economia tarii e salvata. de ce nu? era mai comic cred. ca intr-o piesa de ionescu. ca doar e de-al nostru.

[rvn]

eu as zice ca ideea nu functioneaza, asa cum e conceput filmul. filmul vrea sa pastreze intamplarea ca fiind veromisila, vrea sa redea contextul social si problemele prin care a trecut muncitorimea cu adevarat. dar ori faci asta, adica un film serios cu accente comice, dar cu alta idee. mai realista. pentru ca ideea cu donatul spermei e exagerata, prea ii aduce pe muncitori la nivelul de idioti.

exact. ceva de genul acesta am vrut sa spun si eu in primul mesaj. au vrut sa le imbine pe cele doua, insa, fara succes. repet, din punctul meu de vedere, rezultatul a fost jalnic sau aproape jalnic..
si apropos de expresia "muncitori idioti". doctorita de la clinica chiar a spus-o fara menajamente. inca ne mai bantuie convingerea ca suntem o natie de oameni inferiori din punct de vedere fizic, intelectual si social fata de restul Europei civilizate.

[LUTARIM]

După părerea mea, un film nu este prost pentru că nu este „de artă”, sau dacă nu te tăvălești pe jos de râs.
Un film este prost dacă nu reușește să transmită ce și-a propus.
Că și-a propus prea mult, sau prea puțin, este altă poveste.

Nu vreau să-i fac o analiză la sânge, dar „Despre oameni și melci” cred că a reușit să transmită ce și-a propus, și anume, cât de idioți suntem. Sau, ca să fiu mai blând, să zicem... inconștienți, superficiali.
Că ne convine sau nu, este iarăși altă poveste.
Problema care se pune, ar fi dacă insistența cu care ni se spune ne va ilumina, sau ne va face să ne obișnuim și mai mult cu această idee.

Plictisitor poate fi atunci când intri într-o sală să urmărești un concert simfonic și ți se oferă muzică populară.
Chiar aș putea spune că filmul în discuție are un scenariu muult mai coerent și mai consistent decât muuulte alte filme românești, raportându-ne la temă.

Spunea cineva că rezultă din afirmațiile doctoriței că suntem urmăriți de complexul inferiorității și nu ar fi cazul, așa am înțeles eu.
Dar eu am reținut că motivul respingerii colectării spermei era tocmai acela că străinii căutau altfel de oameni.
Eu nu am remarcat „complexul inferiorității”, ci, dimpotrivă, muncitorii se băteau cu pumnul în piept că suntem un popor sănătos, cu oameni voinici, virili și fertili.
Ceea ce în final se dovedește a nu fi chiar așa.

Eu nu cred că filmul și-a propus să trateze o privatizare frauduloasă, cum ar fi vrut cineva, și nu e vorba de „nu ne vindem țara”.
Noi știm cum s-au făcut privatizările, iar pe străini nu-i interesează, nu aceasta era tema.
Așa, nici avorturile lui Mungiu nu se făceau la hotel.

Și eu sunt de părere că ar fi fost de preferat o secvență, cât de sumară, cu „autoritățile centrale”, decât una penibilă, care poate transmite senzația de penibil întregului film, ca film, cum a fost vizita francezilor la școală. Mai ales că astfel de vizite am văzut în mai multe filme rămânești.
Și totuși, „autoritatea centrală” a fost reprezentată, chiar prin președintele țării, dar acesta avea alte priorități, cum ar fi primirea unei vedete rock.


Interpretul fiului francezului nu mi s-a părut că joacă fals, personajul era fals, iar idila în care se implică este una vizibil parodiată.
E drept că nu știu spaniola iar filmul nu a avut subtitrare.
Din câte am înțeles, însă, pare că scenariul are o inconsecvență, pentru că tânărul îi spune fetei că tatăl lui are de gând să închidă complet fabrica, iar în final, muncitorii adună melci pentru fabrica de conserve.

Evident că valorificarea spermei e o ironie, o exagerare, dar este și o alegorie. Ce să fi făcut Tudor Giurgiu? Un „mare film” cu CeAPiștii care demontează conductele de irigații și fac garduri de separație între ei? Care demontează grajdurile, luând fiecare acasă căte o ușă sau o fereastră? Am văzut „filmul” ăsta la „știri” la TV, l-am văzut cu ochiul liber, uitându-ne peste câmpuri.
La ce-ar fi folosit un astfel de film? Ar fi folosit, poate, dacă lumea ar fi venit să-l vadă. Dar nu ar fi venit. Așa, ca să facă haz de necaz, tot a mai venit câte cineva. Oricum, 63 de mii de spectatori mi se pare o nimica toată, dacă ar fi să-l catalogăm ca film comercial.
Ca să i se pună o etichetă, i s-a spus comedie. Este, însă, amară.
Nu-i putem zice „jalnică” doar pentru că nu ne prăpădim de râs când alunecă cineva pe o coajă de banană.
Impactul comercializării spermei umane este tratat totuși și la modul serios, dar suficient de discret și destul de convingător, am apreciat eu.

Nu știu de unde a apărut ideea că în acest film muncitorii sunt personaje pozitive, nici vorbă.
Filmul începe și se termină cu sindicalistul „fu-te-tot” , aici e cheia, așa că are și finalitate. În timp ce el se ocupă de altele, nevasta lui face copii cu alții. Ba-i mai face și lui scene de gelozie!
Ca să fie tacâmul complet, soțul își însușește și copilul altuia.
Nu poți avea pretenția ca astfel de oameni să-și dea seama că nu e suficient să cumperi fabrica, trebuie să ai și piață de desfacere. Ceea ce au avut alții grijă să nu avem. Dar acesta e alt film.

[Optimvs]

cred ca marele handicap al filmelor romanesti il reprezinta "calitatea" scenariilor( inclusiv ideile de la care pornesc) si apoi celelalte neajunsuri tehnice, pe care, eu, oricum, nu sunt in masura sa le apreciez decat ca un simplu spectator.
asadar, scenariul mi s-a parut a nu avea deloc o finalitate si nici o abordare "documentata". parca mistoul de care a vrut autorul s-avem parte in timpul vizionarii a fost si modul in care a fost scris scenariul si realizat filmul. o drama sociala autentica, specifica anilor 90, transformata intr-o bascalie menita sa faca spectatorul sa rada, desi, nu stiu cati romani pot gusta glumele astea, atata timp cat, multi dintre ei chiar au trecut prin asta si n-a fost absolut deloc de ras, ci, de plans.

Prima afirmatie e 100% corecta. Nici nu mai conteaza insa cat de "subtiri" sunt ideile sau documentarea, pentru ca, pur si simplu, foarte multe dintre scenariile romanesti n-au cap si coada, sar de la una la alta fara nici o legatura si mai trantesc si cate o metafora-n gard fix cand s-ar cere de fapt urmarirea unui fir epic cat de cat conturat.

Pur si simplu scenaristul roman (sunt exceptii dar putine) pare a nu avea idee de abc-ul naratiunii. Zic pare pentru ca sunt convins ca multi au, dar li se pare ca asa trebuie sa arate un "film artisitic" Poate nu le-a explicat nimeni ca nu poti aplica retete destinate anumitor filme de arta unei comedioare usurele sau unei satire de moravuri...
Sau poti, doar ca rezultatul este penibil-grotesc...

[boris2001]

Un subiect bun, actorii au jucat bine, mi-a placut......dar:

Actiunea se petrece in 1992

1. Dacia cu zambetul lui Iliescu a aparut in 1998
2. Modelul acela de ARO expus acolo in fabrica visiniu a fost fabricat dupa 1995
3. In cabinet la doctorita erau jaluzele verticale (clar nu existau atunci)
4. Scaunele din sala de asteptare nu erau nici alea de pe atunci
5. La sfarsitul filmului intra in curtea aceea.... pe poarta era o placuta cu numarul 20 - tipul acela de placute a aparut dupa 2000
6. In 1992 un muncitor avea televizor color cu telecomanda?
7. Numarul de telefon al clinicii era ceva de genul 230.xx.xx, atunci numerele de telefon erau formate din 6 cifre doar.

Atat imi amintesc pe moment.

[rvn]

6. In 1992 un muncitor avea televizor color cu telecomanda?

da, tv-urile color au aparut chiar din 90 si primul lucru pe care si l-a cumparat romanul de rand cand a primit partile sociale, ghici care a fost? romanesti erau pe piata chiar dinainte de 89, dar fara telecomanda.