Ars poetica

[gionloc]

Dupä aia, pot sä mor.

in acest caz, domnule Pitbull, trebuie aplicata sentinta care spune ca marile placeri trebuie amanate pana cand mor ele insele. astfel incat noi sa putem trai cat mai mult!

desi cantitatea nu aduce intotdeauna calitate, nici macar in viata, ci mai repede dilueaza, macar asa vom sti, precum Solon povestea odata, cand, unde si ce a insemnat fericirea, ce ar fi trebuit sa facem incat sa o fi avut (posedat ) deplin.

[Pitbull]

sa o fi avut (posedat )

In sens demonologic, sau futaiologic?

[Bulumulu]

frumos si ma inclin in fata ordinii ce pare a domni la dvs - a regasi chestii scrise long-agoo mai asteptam ce urmeaza

[Nightwane]

Pitburg, nu imi place. Daca nu e despre shopping, degeaba.

[Alex Leo Serban]

8) :happy: :lol:

[kasper hauser]

Am sa ma incumet si eu sa pun o poezie scrisa de mine...de fapt, doua

The Saddest Music in The World



Sãrutã-ne,
Alungã aceste, rãtãcitoare, mult prea
Umbre,
Ne du departe de valea crucificaþilor
Lãcrimãm
Lãcrimez
Lângã mine aud o inimã de sticlã
Cum se sparge
Trezeºte-ne
Corãbii
Pe când lunar se-avântã-n depãrtãri
Fãrã ultima ºoaptã
ªi mâinile cãzute trist în poalã,
ªarpele mã învaþã sã repet dupã el:
„ – Aceasta este ora Lupului”
Cuvinte pe când
În scaune cu rotile sângereazã
Sublimul amurg al agoniei noastre...

Ascultã!
Prin vis ºi albe prafuri
Moartea se aude cãlare
Sau cioburile
Geamului spart
A adormit acum,
Nu
Nu e dreptul tãu sã îl trezeºti
Din capãtul lui de lume
Unde cu grijã ºi-a închis inima
Spune-le ca nu mai existã
Nici albii amanþi de la capãtul pãdurii
Peste luna prãbuºitã
Deºertul naºte nefericite legende
În limba ceasurilor demult dispãrute
Priveºte...
Prin perdele
Fantoma ta se vede
Miºcându-se trist
Senzual
Ca lenta sinucidere
A unei balerine


Nimic nu se salveazã,
Zici
În pustie statuile
Predicã geneza naºterii,
Sexualitatea divinã
Sau avortul îmbrãcat în mireasã
La capãtul seringii se aflã scrisorile de dragoste
Epopeea unui prometeu de porþelan
Ce a gãsit focul între coapsele
Unei femei de lut
Pe care pânã ºi dumnezeu a uitat sã o nascã
Aminteºte-þi cã noaptea poartã semnul tãcerii
ªi visele sunt negre gânduri
Ascunse întrun colþ obscur al camerei
Felinarele sunt monºtri
Atunci când lumina lor te priveºte numai pe tine

Demult un înger mi-a ºoptit:
„ – Crucea sau pustiul”
Între ele se poate sparge un glob de cristal
O lume îºi poate schimba cursul
Fãrã ca nimanui sã îi pese
Iar noi,
Suntem mereu delãsãtori
În mersul sfidãtor printre amintiri
O viaþã ce s-a ni s-a ridicat împotrivã-ne
Fiindcã nu am învãþat nimic din ea,
O enigmã ce poartã un craniu în capãt,
Ca o ultimã capcanã a senzualitãþii
Picturile zac mute
Nicicând neputând sã alunge
Cancerul ce se târãºte în salã
Frigul infernal
ªi pereþii deun albastru de gheaþã,
Fiecare salon se preschimbã-ntrun azil
În care nebunii reinventeazã normalitatea
Sensul iubirii ºi al urii
Înalþã temple Morþii Supreme
Cãci numai ei ne mai putem închinã
Când am devenit cu adevãrat singuri

Acum eu plec
Te las cu umbrele tale
De improvizatã fericire
Cu decepþiile de foileton
ªi zeii tãi dezgoliþi
ªi aruncaþi în pat
Nu mai e nimic ce sã ne acopere
Sticla s-a spart
A rãmas Oglinda însãºi
Paºii albi ai morþii
Raful ºi visele zadarnice
Suntem doi paralizaþi în acelaºi scaun
Condamnaþi
Sã nu ne putem apropia unul de celãlalt
ªi nici sã nu ne putem despãrþi
E aceeaºi poveste de la începutul omenirii
Aceeaºi inimã în care ºerpi îºi clocesc ouãle
Aceeaºi orã... a Lupului.






Das Schlangenei


Sã nu uiþi,
Ceasul din perete îþi ascultã paºii,
Ameninþã fiecare vis,
Fiecare literã aplecatã spre iluzoriu –
Felinarele tac –
Nu mai plouã peste coasta lui Adam -
In catedralã, oul de ºarpe þine predici
ªi din pantecul femeii
ªopârlele iºi poatã cuvântul strivit de rugãciune –
Acesta nu mai eºti tu
Sau un altul...
Nu uita, ceasul din perete e viu,
Ca un revolver ascultã bãtãile inimii,
Ochii încremeniþi ºi mâinile albe,
Într-un pat de carne vie
Te-ai învelit cu propriul sânge
ªi nu mai plouã peste coasta lui Adam -
Felinarele tac
Pe strada mâncatã de cancerul preschimbat
în adâncul apelor, oul de ºarpe planteazã
Pomul Cunoaºterii
ªi ochii femeii se cufundã
Într-un prelung leºin
ªopârlele urlã la Dumnezeu
Îi aruncã în geam cu secole de foamete
ªi Isuºi scoºi la licitaþie
Acesta nu mai eºti tu
Sau un altul...
Sa nu uiþi,
Ceasul din perete are un glas,
Un tremur al cãrnii
În care toate îºi regãsesc liniºtea
Te întorci spre proprii-þi ochi
Te prinzi de mânã ºi te scoþi din oglindã
Felinarele tac
ªi moartea s-a tãiat în coasta lui Adam
Picurã rar peste fantoma ta de pe banca rece
Oul de ºarpe îl naºte pe Om
ªi îl culcã în pântecul Evei
ªopârlele naufragiazã peste divina iluzie
Acesta nu mai eºti tu
ªi nici un altul

[Pitbull]

Kaspere, bine c-ai readus topicul la poezie pe bune - de mult asteptam s-o facä cineva! Päi atunci, sä mai pun si eu una:


As vrea

Sä fii din nou fäpturä omeneascä,
Sä-ti väd în ochii lumina de demult,
Ferice iar sä fiu când te ascult,
As vrea din nou iubirea sä träiascä.

As vrea sä fie sufletul o poartä,
Al meu spre tine si al täu în fatä-mi.
Vezi-mi tristetea, bucuria-nvatä-mi,
In patru mâini tinând aceeasi soartä.

As vrea ca fiara urii sä-si ia zborul
Sä mi te lase blândä si curatä,
Mireasa mea din rai de altä datä,
Cu care-am stiut ce dulce-amar e dorul.

Dar, vai, cat doar spre un liman himeric.
Iubita mea rämas-a o nälucä
Si-astept ca altä doamnä sä-mi aducä
Un ultim dar: supremul întuneric.

29 septembrie, 1998
h. 23:45-23:58,
Bucuresti


I wish

A human being you to be once more,
Your eyes to have the light of long ago,
Happy to be when hearing you, sweet so,
I wish our love alive as was before.

The soul I wish to be a sort of gate,
Mine over you and yours in front of me,
To learn my sadness, and my joy to see,
Four hands together holding the same fate.

The beast of hate to fly away I wish,
To leave you pure and gentle as the snow,
My bride from heaven who made me to know
How bitter-sweet the longing is a dish.

But, oh, the shore I watch is bare and stark.
My most beloved is now only a wraith,
And from another lady here I wait
A final gift - supreme, eternal dark.

Translated, September 2000,
Bucharest

[kasper hauser]

Domnu' Pitbull sa stii ca imi placu poezia ta(am citit numai varianta in romana). Mi-au placut fluenta, modul direct si sinceritatea acesteia.

[Pitbull]

Drept gräiesti, cred cä e una dintre rarele mele poezii, mai degrabä decât versificatii, în termenii sinceritätii de care vorbeai - cäci a iesit cam de la sine, ca singurä cale de descärcare a unor stäri ce atinseserä masa criticä.
Se impune sä rostesc si eu câte ceva despre versurile lu' matale, si-ti multumesc cä m-ai scutit de o dilemä ingratä. Indiscutabil, acolo existä substantä poeticä, fior liric autentic si mijloace stilistice consistente. Poate cä, la o analizä foarte aplecatä pe text, s-ar identifica unele mici imperfectiuni (au existat imagini care mi-au dat o senzatie de soväire), dar nu mä încumet, dintr-un motiv ce-ti face cinste: orice criticä asupra versurilor tale nu poate porni decât de pe pozitia unui exeget, iar eu, oricât de familiarizat cu poezia, nu sunt totusi decât un amator.

[kasper hauser]

Si daca tot s-a pus si poezie cu rima, am sa pun si eu si ceva cu rima, also.

Corabia neîntoarsã

Priveºte! Prelinse-n zori, cum curg tãcute ape
ªi scaldã þãrmuri bãtrâne de-aºeptare,
Corabia pierdutã în trista depãrtare,
Ne-ntoarse vise þese... Strivite printre pleoape

Ne-ntoarse vise...trecutul sa-l(e) îngroape

Corabia-i pierdutã în trista depãrtare,
Ne-ntoase ºi albastrele catarge...
Sub miturile-i o lume se-naltã ºi se sparge
Un soare când se-ntinde pe hoitul altui soare

Unde te-ai dus, când ruga tremurândã
A noastrã, sub lumini închise-n reci ecouri
Te conjura, întoarce-te din celeste tablouri
Prin care ºi-acum lebãda oarbã cântã?

Erai de hianct...lunarã nãlucire
Printr-o olgindã-n care cuvinte ancestrale –
Corabie pierdutã – ecourilor tale
Le înãlþau palate, în lunga pribegire

Dar sticla-ncet se sparge ºi valsul se destramã
Sub ochii-atinºi, profetic, de lipsa de speranþã
Poemul pribegirii acum e doar o stanþã
Un stigãt sugrumat regatului din ramã

...

Priveºte! Prelinse-n zori, cum curg tãcute ape
ªi scaldã þãrmuri bãtrâne de-aºeptare,
Corabia pierdutã în trista depãrtare,
Ne-ntoarse vise þese... Strivite printre pleoape

Ne-ntoarse vise...pe veci ca sã ne-ngroape

[Alex Leo Serban]

am gasit si eu o poezie veeeeke-veke, cred k de prin liceu (we're talking anii 70 here!), i-o dedic lui pitbull - care pastreaza poezii kiar mai veki se pare...
k vorba ceea: nu e om sa nu fi scris o poezie

n-are titlu, n-are nimic si zice asha:

o tipã miºto cu un cîine de rasã
trece pe lîngã noi în timp ce stãm la coadã la benzinã

chiar în dreptul unui copac
femeia ridicã un picior
ºi-i spune animalului
"e ultima oarã cã-þi mai arãt cum se face pipi!"

[Pitbull]

@Kasper
Versul alb ti se leagä mult mai bine (slavä Domnului, cäci e si mai modern, si mai de substantä, si mai dificil!)
In formula clasicä, ritmul mai schioapätä, iar rima e mai säräcutä. Din fericire, imaginile poetice si fiorul liric sunt la fel de consistente.

@A.L.S.
Nu stiam bancul, iar punerea lui în versuri are ceva cärtärescian (nici nu-i de mirare)! Versul meu favorit e al doilea (äla cu benzina!).
Päi dacä tot veni vorba de poezii de pe vremea lui Pazvante, uite si cea mai veche atestare documentarä (ar mai fi ele si altele, da' nu se meritä), inspiratä din serile când tata stätea ciuci lângä radio, ascultând Europa Liberä:

Pace

Räu al tärilor, o, du-te!
Hai, iesi din Cehoslovacia,
Din Vietnam, tu iesi degrabä
Din întreaga noasträ lume!

Pace, hai, alungä räul,
Si ia-i locul repejor,
Sä se-nfunde-odatä häul,
Sä porneascä un tractor.

Tunurile-n foc sä piarä,
Hora sä se-ncingä, hei,
Räul sä disparä-odatä,
Alungat de porumbei!

1968
Bucuresti


Publicatä în revista "Mlädite" a Sc. Gen. 174, cu urmätoarele modificäri:
Versul 1.2: "Sä nu-ti mai aud de nume" - adicä, mä-ntelegi, Cehoslovacia...?
Versul 2.2: "Vino repede în zbor"

[Alex Leo Serban]

[quote="Pitbull"@A.L.S.
Nu stiam bancul, iar punerea lui în versuri are ceva cärtärescian (nici nu-i de mirare)! Versul meu favorit e al doilea (äla cu benzina!).
quote]

pai 'bancu' e tot de la mine, l-am inventat adicatelea, k sa dea bine la fabula absurdisto-suprarealista! n-am 'preluat' nimic - decit 'imaginea' cu coada de la benzina (eh, ce vremuri...) :happy:

[Pitbull]

A, deci si matale inventezi bancuri?
Mä rog, poeme, nepoeme, dacä tot suntem la cenaclu, uite si unul inventat de mine cândva (din seria celebrelor bancuri sadice):

Vaaai, Bulä, abia ieri ti-am adus surioara de la maternitate, si azi ai si vrut sä vezi ce-are înäuntru?

[Alex Leo Serban]

:love: 8) :lol:

GE-NIAL!!!
n-am fost atit de entuziasmat de la shoppoemele lu nightwane!

[Pitbull]

Nightyyyyyyy! :w00t:
Cum e corect, dragä? Shoppoeme, sau shoppopoeme? :?
(Sä-l vezi cä zice shoppopoeme - pe cât punem pariu?)

[Nightwane]

Poeme Shop-enhaueriene

[Pitbull]

Aaaa... asa mai vii de-acasä...! :happy:



Da, da... Asa DA! :hmm:






Asa... da. :sleep:

[Nightwane]

Da!



DA!



DAAA!!!


MAI TARE!!!



MAI ADANC!!!


IOI!!!!

[kasper hauser]

ceva scris acu vreo 5 ani

Poem naiv


Odata credeam ca as putea sa...,
Dar acel ceva ce-mi spunea ca...
Si-mi amintea ca am destin tragic
Datorita acelui fapt
Si-am scris ceva,undeva...
din care citez:"..."
Si ma prabusesc mort pe perna moale
Si ma gândesc cum ar fi sa...
Si amintesc:
"Cândva,
Undeva
Cineva
Spunea
ceva...”
Închei acum acest testament
Singurul capabil sa ma justifice
Si incet ma-ndrept catre acel loc
U...
N...
D...
E...
V...
A...