Originally Posted by illotempore2002:
|
simpatica evolutia lui ca si caracter.
|
Illo,
never ever ever sä nu mai pui "si" între cuvinte unde n-are ce cäuta, doar ca sä eviti cacofonia. E la fel e gresit ca nesuferitul "ca-virgulä-caracter". Solutia e s-o aduci din condei altfel. Exemple:
- evolutia caracterului säu
- evolutia lui ca personaj
- evolutia lui la nivelul (în sensul / sub aspectul / din punct de vedere al) caracterului.
Originally Posted by illotempore2002:
|
Foarte tare mi-a placut tendentiozitatea cu care eroul incearca sa fie demitizat si pe langa asta, autoironia sau autodemitizarea. Exasperarea lui Beowulf ca este obligat, vrea nu vrea, sa fie erou si sa-i intre asta bine in cap, m-a amuzat teribil! Plus componenta sociologica referitoare la nevoia oamenilor de a avea eroi in care sa creada si imposibilitatea de a accepta si viciile unui erou!
|
Pe mine tocmai asta m-a dezamägit, cä aceste teme si subiecte, atât de ofertante, care s-ar fi putut dezvolta spre a avea în final un film bun, sunt tratate simplist, superficial, nedesävârsit.
Originally Posted by illotempore2002:
|
dragonii sunt o specie foaaarte aparte de "monstri" pe care eu ii iubesc foarte tare!
|
Si mie-mi plac mult dragonii (nu te mira, eu însumi sunt unul dintre ei - dar într-un univers foarte îndepärtat de al nostru; aici nu pot exista decât sub forma lui Pitbull). Tocmai deaia m-a supärat asa de tare cioara aia din "Planeta gigantilor" de care atârnä Beowulf si sä cu sabia ba-n cräci, ba-n sägeti, ba-n vräbii.