[silver_boy]

M-a indurerat teribil, TERIBIL, vestea dispariţiei lui Leo. Cat de multe se explica acum ( prin spectrul bolii) : dorinţa lui de izolare ( plecarea in Argentina ), "risipa" internaută, febra cu care comenta pe forumuri...Un om, realmente, exceptional. Nu cunosc maxima mai cretină decât maxima asta romanească care spune ( ahh, atat de otv-ist ) cum că: "nimeni nu e de neînlocuit". Ei bine, alex leo serban, e de ne-înlocuit. Dacă filmul era pentru el un compositum al artelor ( amestec de imagine, sunet , "literatura",) personalitatea lui era, şi ea, asijderea: ( adică, amestec de maistream, elitism, decadent, dandysm, spirit de fronda, altruism,hedonism etc într-un dozaj atipic care-l făcea ceea ce a fost: o personalitate atipică.)
Nu e vina lui că unii forumişti n-au stiut sa acceseze in el infinitele lui resurse de bonomie. Dacă aveai proasta inspiratie sa-l deranjezi, primeai ce meritai. Pamfletele lui ( loc unde, vorba lui Arghezi, " uritul si ocara se decantează în esenţe pure") deveneau simfoniile unor ciocane la capătul cărora oponenţii ieşeau turtiţi ca nişte doze goale de bere aşezate pe calea ferată. O fi fost, poate, şi nedrept. În fond, cine nu e ? Ar trebui operat, atunci când este " judecat" ( ce odios lucru să judeci pe cineva care nu se mai poate apăra! ) cu justa măsură. Căci Leo era şi de o generozitate iesită din comun. Oare, câte vedete culturale de la noi, ( iar el era, incontestabil, o "vedetă" culturală) acceptau să se întâlnească cu neica-nimeni, cu admiratorii, cu scenarişti obscuri, cu forumişti, cu regizori în devenire, cu cinefili de rând, etc., cu alte cuvinte, să-şi rupă din timpul preţios de dragul unuei şuete care nu avea niciodată garanţia că se poate transforma într-un dialog ? Să scrie, zeci, sute de mesaje, de emailuri? Nu e asta, oare, expresia desăvârşită a pasiunii, şi- de acolo- mai departe: a generozităţii însăşi? Dincolo de toate malentendu-urile, de toate umorile, rămâne talentul şi sensibilitatea lui literară inconfundabilă ( pt mine: un Truman Capote altoit cu Mihail Sebastian) laolaltă cu talentul critic ( speculativ) de cinci stele, căci .Alex Leo Şerban presta în eseurile sale asumate o hermeneutică de cea mai bună calitate. Reciţi-l în eseurile din Idei în Dialog, în Dilema, în Dietetica lui Robinson, în consideraţiile despre Proust etc. şi o să înţelegeţi ( mă refer la tinerii, noii, forumişti) că juca la categoria grea a celor ştiutori de carte, a cărturarilor ...Mă simt mândru că am avut privilegiul să beau o bere cu el şi să-i strâng mâna! Iar celor care s-au întîlnit cu el doar sub zodia umoral-virtuală, aş vrea să le spun doar atât: Leo, în ciuda măştilor, adesea strîmb purtate, avea o candoare de copil! Dumnezeu ( da, Dumnezeu, pt că Leo nu a fost niciodată un ateu, ci un agnostic) să-l ierte! Mie, unul, îmi va lipsi enorm!