[mirodoni]

Aceasta nu înseamnă că eu consider că regizorul este doar un „simplu” tehnician, cum crede Liviu, și nici că am „carențe” în domeniu, cum afirmă Mercutio.
Eu am simplificat lucrurile, considerând că discut cu persoane avizate , așa cum am afirmat de câteva ori.

... hai s-o lasam mai moale cu arta doar in curtea scenaristului. nu suntem chiar asa de neavizati pe cat crezi tu ca s-o luam de buna.

Și mai afirm încă o dată: sunt convins că am de-a face cu avizați, doar că nu toți citesc integral sau cu suficientă atenție ce scriu eu.
Aici nu era vorba cine a fost mai întâi, oul sau găina, cine e mai artist, scenaristul sau regizorul, ci că realizarea unui film începe, inevitabil, cel puțin la români și la CNC, cu scenariul, neavându-l pe Terence Malik.
Ca urmare, dacă un film românesc nu e bun, discuția mi se pare firesc să înceapă de la scenariu.
Până și concluzia mea că selecția scenariilor este prima cauză este tratată cu scepticism, cum că nu aceasta ar fi cea mai importantă.
Nu înțeleg logica aceasta. Adică nu este evident că dacă ai o ofertă de 400 de scenarii, șansele de a le descoperi pe cele mai bune sunt mult mai mari decât dacă ai de ales din 20 ale regizorilor noștri?
Despre regie, imagine și altele nu are rost să mai discutăm dacă nu am epuizat primul punct! Nici despre „Legea cinematografiei” , cum zice rvn, care permite producătorilor să dea la CNC nu banii încasați, ci filmul realizat, să se spele cu el pe cap, contra mătreții!

Faptul că un scenariu are aceeași structură încă de pe vremea lui Aristotel nu se datorează scenariștilor, ci teoreticienilor, respectiv criticilor de film, care s-au gândit ei să structureze cumva, mai mult pentru a evalua un scenariu, decât să stabilească niște reguli de creație.
Apoi, regula cu cele „... trei acte, cu plot points si... ” e cum ai spune că un om se naște, trăiește și moare, nu se poate altfel!
Scenariul, altădată, se numea scenariu literar, și era definit ca fiind un text scris de cineva care vede un film pe un ecran imaginar.

Nu știu de ce scoți în față cărțile de scenaristică. Nu au nimic de-a face cu mine și nu rezultă de undeva că sunt adeptul lor. Și chiar dacă ele există, acestea nu dau o diplomă de scenarist cuiva.
Mai nou, avem o secție la UNATC care eliberează diplome pentru CAV. Absolvenții au pretenții de critici de film sau de scenariști. Dar nu înseamnă că sunt „meseriași”. Toți ceilalți primesc diplome fără de care nu pot să exercite funcția respectivă, ca să nu-i mai zic meserie!
Școală de scenariști e cum ai spune școală de poeți!
Scenarist ești dacă ai ceva de spus. Regizor ești dacă ai absolvit secția de regie. O poți absolvi mediocru, sau poți fi, sau poți deveni, artist, adică dincolo de „meserie”.
Manualele de scenaristică sunt scrise de persoane care nu au altceva mai bun de făcut. Nici măcar nu au la activ cine știe ce scenarii geniale.
Scrierea lor folosește autorului la CV. Așa am ajuns să avem „doctor în cinematografie magna cum laude”, iar cinematografia românească e praf!
Iată, au terminat cu manualul și mai scot un ban scriind „ Antimanualul de scenaristica”!
Cu toate că, și aceste „manuale”, un lucru util tot încearcă să te învețe: cum să intri pe frecvența unui regizor. Dar nu-ți asigură un bagaj de subiecte cinematografice. Pe acestea le iei din viață, din experiența, inspirația sau imaginația proprie.
Așa că nu-mi mai veni cu chestii d-astea, nu mă mai considera „neavizat”!

Spuneai undeva că un regizor bun poate salva un scenariu mediocru, sau poate ruina un scenariu bun.
Ești cumva regizor? Asta e o glumă care se spune la UNATC!
E ca la armată. Tanchiștilor li se spune că arma lor e cea mai puternică, pe infanteriști îi seceră cu mitraliera, iar avioanele le ia cu tunul. Infanteriștilor li se spune că ei sunt cei mai tari, se ascund în tufișuri, nici avioanele nu-i depistează, și ies în urma tancului și-i pun o grenadă la șenilă.
Dacă un regizor face un film bun după un scenariu mediocru, înseamnă că și scenariul era bun, dar insuficient de bine scris.Dacă face un film prost după un scenariu bun, înseamnă că nu a respectat scenariul.
Evident, dacă scenaristul ar fi știut pe mâna cui ajunge creația lui, ar fi avut mai multă grijă la redactare!

Un regizor a fost felicitat după vizionare: Magistrală secvența din final, i s-a spus, când cei doi tineri ies din patinoar!
Mulțumesc, a răspuns regizorul, în scenariu scria doar: cei doi tineri ies din patinoar!

Dacă am scris așa ceva, credeam că e limpede că acord regizorului ce e al regizorului!

P.S. De pe mobil mi-e greu să răspund din acuza semnalului slab. Așa că nu pot interveni decât atunci când ajung la un PC racordat la internet.