[mirodoni]

Meseria de regizor, fără conotație peiorativă, și fără să mă uit în DEX, este o îndeletnicire atestată într-un sistem de învățământ instituționalizat, de pe urma căreia cineva poate trăi. Despre asta vorbeam, deocamdată! Scenaristica e altceva! Nu mai reiau!
Nici măcar „nu gândim diferit”. Poate doar ne exprimăm diferit. Se poate și varianta „doi în unu”, scenarist/regizor, dar nu e o condiție obligatorie.
Aceasta nu înseamnă că eu consider că regizorul este doar un „simplu” tehnician, cum crede Liviu, și nici că am „carențe” în domeniu, cum afirmă Mercutio.
Eu am simplificat lucrurile, considerând că discut cu persoane avizate , așa cum am afirmat de câteva ori.
Mercutio, spui că nu ești de acord cu mine, dar din ce ai scris rezultă pe dos. Fie nu ai citit atent ce am scris eu, fie nu ai fost atent ce ai scris tu.
Eu știu o poveste și mai elocventă.
Un regizor a fost felicitat după vizionare: Magistrală secvența din final, i s-a spus, când cei doi tineri ies din patinoar!
Mulțumesc, a răspuns regizorul, în scenariu scria doar: cei doi tineri ies din patinoar!

Cine ți-a spus ție că nu mă împac cu ideea că regizorul are viziunea lui privind un scenariu al meu? Eu tocmai asta susțineam; că scenaristul își face treaba lui, iar regizorul vine cu „meseria” lui, în completare. Adică ar fi de preferat să nu fie unul și același, tocmai pentru diversitatea de idei, dar nu am exclus nici „filmul de autor”. Am remarcat, însă, că subiectele de scenarii ale acestora au cam fost epuizate, mă refer la regizorii noștri, adică nu mai au inspirație, dar regie ar putea face foarte bine.
O să te surprindă, dar știu ce înseamnă „potențial cinematografic al unui scenariu”, dar aici era vorba despre altceva!
Mai repet încă o dată doar pentru tine: scenariile mele nu au fost refuzate pentru că nu sunt bine scrise, ci pur și simplu nu au fost primite. Când am putut participa la concursul TVR am câștigat. Mi s-au plătit drepturile, dar nu au mai fost bani de finanțare pentru scenariul meu. Nu numai al meu!
Mercutio, tu nu trăiești în România? Atunci citește mai atent. Repet:
Studiourile independente nu primesc scenarii de la nimeni. Și nici televiziunile.
Fata lui Gulea, regizorul Stere Gulea, a transformat un documentar de la absolvire într-un lungmetraj: „Matei copil miner”. Îl cunoștea pe producătorul Thomas, fiul lui Ciulei și i l-a dat. Bani nu au pus de la ei, ci de la sponsori. Nu știu ce sponsori au găsit și de ce aceștia dau bani pentru un film de 681 de spectatori, unde nici publicitate nu se poate face. Adică știu, e vorba tot de fiica sau fiul nu-știu-cui, sau părinții acestora, foști colaboratori sau prieteni apropiați, care, în loc să dea bani la taxe și impozite se folosesc de legea sponsorizării.
Văd că n-ai citit nici exemplul cu Ana Lungu și filmul „Autoportretul unei fete cuminți”. A fost secretară de platou la Anca Puiu, au devenit foarte bune prietene și… gata! Nu concurs, nu selecție, nimic!
Sau Nae Caranfil! A scris un scenariu despre cutremur, i l-a dat lui Mungiu, acesta i l-a citit imediat și l-a acceptat. Bani au luat de la „România creativă”, sau cam așa ceva.
I-am dat scenarii Adei Solomon, dar dacă i le citește Radu Jude, după cum vezi, sunt promovate ale lui.
La HBO nu pot participa pentru că se cere CV și nu sunt „tânăr cineast”.

Să încerc un răspuns și pentru rvn.
Cele două lucruri sunt strâns legate: românii nu mai sunt interesați să vadă filme românești pentru că acestea nu se ridică la nivelul așteptărilor lor din cauză sistemului de evaluare, respectiv a selecției scenariilor. În primul rând! Mai sunt și alte cauze.
Mie nu trebuie să-mi spui povestea aceea, o cunosc, dar mai sunt și alți cititori.
Repet a patra oară: nu mă interesează, aici, deocamdată, comparația cu succesul filmelor străine, nici cu situația când nu aveam programe la televizor, nici dacă regizorii străini sunt și scenariști, ci faptul că sunt unele filme românești cu o mie de spectator, altele cu 10 mii, și altele cu 100 de mii.
Dacă numărul spectatorilor are sau nu legătură cu valoarea filmului, este altă discuție.
Dar dacă cinematografia românească ar avea încasări mai mari, cred eu, s-ar putea face și filme mai bune și, de ce nu, mai multe