https://www.youtube.com/watch?v=iJFOm4kL0dw
Abia am vazut episodul, dar m-a dus cu gandul exact la discutia noastra.
In rest, imi pare rau ca nu pot raspunde mai pe larg, dar s-a cam dus timpul liber si sunt obligat sa revin la treburi care pentru mine sunt mult mai importante. Pe scurt:
Cum ziceam, vedem lucrurile diferit. Dupa cum vorbesti, regizorul pare pur si simplu un tehnician, de parca ar fi un om intr-o fabrica care pune o piesa la masina. Eu nu-l vad asa, de asta spuneam de autori adevarati. Ceea ce spui tu e adevarat la Hollywood mai ales, in general in sistemul de filme comerciale si foarte putin in cadrul cinemaului de arta. Mai exista si exceptii importante, un Scorsese de exemplu si alti mari regizori care provin dintr-un cinema de calitate mai accesibil, dar pentru autorii importanti, cu o cariera impresionanta si care au ceva de spus, inversul e mai degraba valabil. Si are sens, tocmai pentru ca pentru oamenii aia cinemaul nu e o productie in masa, ci au anumite viziuni pe care nu ar putea sa le puna in practica intr-un mod personal daca nu ar face-o utilizand propriile idei. Daca ne uitam prin toate festivalurile de film am vedea ca asa sta situatia. Uneori mai exista situatii de colaborare, cum ziceam, asa cum a facut Guerra cu Antonioni, Angelopoulos, Fellini, Rosi si o data chiar si cu Tarkovski. Daca ar fi sa iau la rand toti regizorii mei favoriti nu stiu daca as gasi vreunul care sa nu-si scrie scenariile.
O mica observatie legata de Taxi al lui Panahi. Filmul e simpatic, dar mi se pare sub Aferim. Asta pentru ca desi emana incredibila iubire a lui Panahi pentru cinema, e in acelasi timp incredibil de schematic. Nu exista injuraturi, dar nici subtilitate. Politica pe care o discuta prin film e prost ascunsa sub o idee de realitate a situatiilor, cand este evident aspectul scenarizat. Mai mult, ideile sunt pur si simplu aruncate intr-un didacticism care in alte parti n-ar fi acceptate. N-are incredere in spectator nici atunci cand vine vorba de a-i recunoaste referintele la propriile filme, astfel ca ajunge sa numeasca direct pe trei dintre ele, dand totusi indicii si pt altele. Poate lui nu i-ar prinde rau un scenarist, dar altfel s-ar putea pierde exact pasiunea din filmele sale, lucru care probabil i-a adus Ursul de Aur. Si sunt de acord cu tine, dat pe criterii politice mai degraba. Mi-a placut mult mai mult in Crimson God si This is not a film. Oricum, e la ani lumina de Kiarostami. Si pentru ca nu vreau sa ramana lucrurile prezentate chiar unidimensional (daca ar fi sa luam fiecare afirmatie din toate unghiurile n-am mai avea timp de altceva), nu vreau sa fie inteles ca ar trebui sa se puna un pret prea mare pe anumite premii (de fapt chiar imi cam displace ideea de a pune un film in fata altuia sau chiar de a nota filmele, mai ales la virgula
nu-i ca si cum te-ai duce la piata si le-ai pune pe cantar). Au o anumita importanta, dar uneori poate fi chiar irelevant. Exista destule lucuri care mie mi se par injuste si la Berlin, Venetia sau, mai rar, la Cannes.
@alali - Da, totul e atat de relativ. Relevant e ce-ti spune tie un film. Poate sa fie trantit de critici in cel mai urat mod posibil. Daca tu vezi ceva in filmul ala nu are importanta. Poate sa fie vazut de o mana de oameni, daca tu gasesti valoare in filmul respectiv asta conteaza. Nici numarul de spectatori, nici criticii, nici premiile nu primeaza asupra experientei personale cu filmul. Pot fi cel mult niste repere, pe care fiecare le foloseste dupa bunul plac. Am vazut ca ti-a placut mult In the mood for love, dar ti-a displacut foarte tare 2046. Mie imi plac enorm ambele. Din punctul meu de vedere ambele sunt atat de bune ca depasesc limita comparatiei. Pe de alta parte exista multe filme care nu-mi plac, dar le consider valoroase din anumite puncte de vedere. Nu e nimic alb sau negru. Nu e vorba de discernamant, uneori un spectator de rand poate judeca mai "corect" (in masura in care exista asa ceva, mai sus ziceam ca nu prea exista) un film decat un critic cu intreaga experienta a lui (ziceam intr-un topic cat de dezamagitoare mi s-a parut cronica lui Gorzo la Winter Sleep si am discutat cu prieteni cu mult mai putine pretentii cinematografice care par sa fi inteles filmul intr-un sens mult mai complex). Daca acel discernamant de care vorbesti ar fi ceva absolut atunci toate persoanele cu o cultura impresionanta si cu ceea ce am putea numi gusturi bune, ar trebui sa cada tot timpul de acord asupra valorii unui film. Ori niciodata nu se intampla asta, desi uneori exista un consens zdrobitor (vezi Boyhood). Lucrurile nu functioneaza asa si nu cred ca asta-i un lucru rau. Nu exista un singur mod de a face cinema si cu siguranta nu exista un mod "corect". Cu cat esti mai deschis cu atat ai mai mult de castigat.