Interstellar
Interstellar s-a dovedit a fi un spectacol care în aproape trei ore ţine atenţia trează şi problematizează îndeajuns încât să treacă dincolo de bariera tipului de SF bazat numai pe obţinerea de trăiri primare. E un film greu de abordat critic, nu neapărat pentru că ar fi remarcabil, ci pentru că e lung, e întortocheat şi are pretenţia să fie magnific. Naşte discuţii pentru că poate fi plasat, cu argumente, atât în sfera capodoperei, cât şi mult în afara acesteia. Se foloseşte de acest tip nou de cinema, extrem de senzorial, care oferă noi posibilităţi, atât tehnice cât şi narative. Vorbim despre o actualizare datorată progresului tehnologic, de care cineaştii se folosesc pentru că li se potriveşte, dar şi pentru că încearcă să şocheze.
|