[MinRep]

Am vazut filmul in urma cu cateva saptamani, ca reactie la prezenta (si premiul) lui Reygades la Cannes anul acesta.

Cu siguranta, "Japon" este un film care place ochiului. Grain-ul peliculei se simte in fiecare cadru si Reygades surprinde prin compozitiile sale, prin peisajele pe care le filmeaza (cateodata la nesfarsit) si prin formatul pe care l-a ales. Am citit despre comparatii cu filmele lui Tarkovski si vreau sa spun ca ele se justifica pe deplin in secvente precum cea in care personajul principal se intinde in iarba langa un cal mort sau in ametitorul cadru final. Raygades mai foloseste un truc interesant (mai Antonionian, parca) construind mai multe cadre mobile pe parcursul filmului dupa un anume tipar: miscarea camerei descrie un arc de cerc in care mai intai intra un personaj (care de obicei merge intr-o anumita directie), apoi - cand acesta iese din cadru - un peisaj, dupa care personajul reintra in cadru (de obicei asezat, contemplativ) odata ce miscarea camerei ajunge la destinatie. De asemenea, parca am detectat un usor aer de Sokurov, lentilele anamorfice distorsionand usor imaginile si, bineinteles, un pic de Kiarostami in secventa in care un grup de muncitori vorbesc despre berile care le sunt oferite de catre echipa de filmare.

Per ansamblu, insa, filmul este usor opac din punctul meu de vedere. Nu am reusit sa cuplez cu drama personajului principal si nici sa inteleg prea bine situatia femeii care il gazduieste. Nu ar fi neaparat o problema acest lucru (pentru mine), dar am avut impresia ca Reygades a ratat sansa de a pune cu adevarat in discutie cateva teme pe care de-abia le atinge in produsul final - moartea, intoarcerea inspre origini, forta creatoare etc. Ramanem cu imaginile frumoase si cu un stil lucrat, in care exista un sistem de imagini si un anume fler pentru experiment, dar care parca nu reuseste sa se concretizeze intr-o opera de arta adevarata. Asta ca sa nu mai vorbim ca de multe ori ai impresia ca Reygades is over-doing it (secventa fanteziei erotice, muzica corala de pe coloana sonora, filmarile din elicoper etc.)

Nu mi-a fost usor sa ma decid cum o sa votez. Pana la urma, cred ca Reygades avea ceva de spus cu acest film, dar nu a mai ajuns sa o faca. "Japon" este imbibat de referinte din toate partile si functioneaza in primul rand ca o creatie vizuala, in care puterea imaginilor si peisajelor surprinse de a crea atmosfera si de a induce o anumita stare de spirit primeaza asupra naratiunii si personajelor. La limita, dar are din partea mea un Thumbs Up.