[Windom]

De wisselwachter este un film aparte care sfidează încadrarea într-un anumit gen. O experienţă unică.
O franţuzoaică coboară dintr-un tren, din greşeală, la dracu-n praznic în mijlocul pustietăţii, lîngă cabina părăginită a unui acar olandez. Tipa e stilată, elegantă, pare că a coborît din înalta societate tocmai în sălaşul omului nostru. Acesta, pe de altă parte, e un ciudat singuratic cu 0 experienţă la capitolul socializare. În plus, între cei doi mai există şi bariera limbii. Prin urmare, aproape întregul film este lipsit de dialog. Domnişoara mai scapă cîte o boabă pe franţuzeşte (la un moment dat, văzînd condiţiile în care îşi duce traiul acarul, aceasta exclamă: Degutant! Omul crede că asta-i numele ei...).
Între cei doi se înfiripă o relaţie extrem de curioasă: constrînsă de împrejurări să rămînă acolo, domnişoara îi dă omului peste cap întreaga existenţă, iar noi asistăm la un ciudat ritual de socializare între cei doi, constînd, exclusiv, din gesturi şi mimică (un omagiu filmului mut şi, în special, lui Buster Keaton, ale cărui slapstick-uri apar ici şi colo). Mai apar în peisaj două personaje, unul mai ciudat ca altul – un poştaş şi un mecanic de locomotivă, accentuînd umorul absurd şi împingînd anumite secvenţe pe teritoriul suprarealismului.
Finalul este năucitor, din categoria celor la care meditezi multă vreme după vizionare...