|
Fox and His Friends
Era total previzibil ce-o sa se-ntample cu bietul Fox la sfarsit, dar asta nu-nseamna ca n-am urmarit filmul cu sufletul la gura. Mi-a placut cum evolueaza reactia lui la noul mediu in care e practic obligat sa traiasca, de la acceptare oarecum indiferenta pana la respingere. Si mi-a mai placut rolul facut de Fassbinder, perfect in pielea personajului. Si ironia fina din faza cu “capul vorbitor” – exact capul ii lipsea, de fapt, omului. Si scenele savuroase “de familie”, in special masa cu supa de homar. Dupa cum se vede, mi-au placut multe. O sa-mi fie greu sa aleg intre Le feu follet si Fox, sunt doua filme foarte bune si foarte diferite. Unul e livresc, rafinat, atent slefuit, celalalt – destept, plin de viata, miscator.
|