Liviu Rebreanu,la 1921,povestirea**Dumnezeu**,pentru copilul din noi/“Adevăr zic vouă
e nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii,nu veţi intra în împărăţia cerurilor”(Matei,18,3),la 1922,despre credinţe,in Pădurea spânzuratilor**Când simti pe Dumnezeu în sufletul tău,nu mai ai nevoie nici de explicatii,nici de trecut si viitor.Dacă Dumnezeu e pretutindeni,n-ai nevoie să alergi la el fortând zăvoarele mortii!**si un documentat articol despre creatorul romanului românesc modern,semnat Monica Andrei,28 Noiembrie 2016 în Ziarul Metropolis -
***
Într-o tara indepartata a fost odata un imparat care cu cat imbatranea,cu atat simtea mai mare mahnire in suflet."in viata mea,zicea dansul,am gustat si am vazut tot ce este ingaduit omului sa guste si sa vaza.Ceva insa in toata viata mea n-am vazut
e Dumnezeu.Trebuie sa-l vad!"si dadu porunca mare boierilor,sfetnicilor si preotilor sai:-Daca nu-mi veti arata pe Dumnezeu,am sa va pun pe toti la inchisoare si am sa va pedepsesc strasnic!si le dadu un soroc de trei zile.in curtea imparateasca se stinse veselia.Curtenii umblau de ici-colo,cu capetele plecate,asteptandu-si groaznicul sfarsit.In ziua sorocului hotarat,toti boierii,sfetnicii si preotii fura chemati inaintea imparatului.Si boierii,sfetnicii si preotii pastrau tacere mare,iar imparatul tocmai se pregatea sa rosteasca osanda infricosatoare.In clipa aceea insa un copil de pastor pasi in fata imparatului si-i zise:=Da-mi voie,maria-ta,sa-ti implinesc eu dorinta!-Bine,raspunse imparatul.Dar baga de seama ca ti-e capul in joc!Si copilul de pastor lua de mana pe imparat si-l duse intr-o piata si-i arata soarele stralucitor si-i grai:-Priveste in sus!imparatul vru sa ridice capul ca sa arunce o privire spre soare,dar razele orbitoare ii pricinuira durere in ochi si-l silira sa plece capul si sa inchida ochii.-Vezi,stapane?Si doar soarele e numai o mica raza a marirei lui Dumnezeu,un coltisor neinsemnat al imparatiei lui Dumnezeu!Cum ceri tu atunci sa vezi pe insusi Dumnezeu cu ochii tai slabiti si inlacrimati?Mai bine cauta sa vezi pe Dumnezeu cu ochii sufletului tau!Aceasta placu imparatului, care grai astfel catre copilul de pastor:-Vad ca ai o minte luminata si un suflet inaltat.Mai raspunde deci la urmatoarea intrebare:Ce a fost inainte sa fie Dumnezeu?Pastorul statu pe ganduri o clipa si apoi vorbi
tapane,nu te supara,dar te rog sa numeri!imparatul incepu sa numere: Una,doua,trei=Nu,nu,intrerupse pastorul,nu numeri bine. incepe inainte de unu!-Cum asta?Nu stii ca inainte de unu nu este nimic?-inteleapta vorba ai rostit stapane;nici inaintea lui Dumnezeu n-a fost nimic!Aceasta placu si mai mult imparatului,care grai astfel:-Am sa-ti fac un dar imparatesc daca ai sa-mi mai raspunzi la o intrebare:Ce face Dumnezeu?Iar pastorul raspunse
ine,am sa raspund si la intrebarea aceasta,dar implineste-mi intai o rugaciune.Schimba cu mine hainele tale!Si imparatul isi scoase hainele imparatesti si le dadu pastorului.si pastorul se urca pe tron,lua sceptrul in mana,si,aratand spre imparatul imbracat ca pastor, care statea la picioarele tronului, glasui astfel:-Iata ce face Dumnezeu: pe unii ii ridica pe tron iar pe altii ii alunga.Si se imbraca iarasi cu hainele lui de pastor.imparatul ramase multa vreme pe ganduri,apoi zise inseninat:-Da,acuma vad pe Dumnezeu!
(...)
***Liviu Rebreanu,despre Dumnezeu,in Pădurea spânzuratilor,1922:
*Fericirea e totdeauna iubire,zise Apostol Bologa schimbat,privindu-l cu o usoară mustrare.=Si iubirea e Dumnezeu,adăugă Gross râzând ironic.Da,da,cunoastem!Începutul si sfârsitul e Dumnezeu,fiindcă habar n-avem de unde venim si unde mergem si,prin urmare,înlocuim întunericul cu un cuvânt mare si gol.=Când simti pe Dumnezeu în sufletul tău,nu mai ai nevoie nici de explicatii,nici de trecut si viitor,zise iar Bologa,linistit.Când crezi aievea,te-ai ridicat deasupra vietii!=Ce-i,Bologa,ai nebunit?întrebă brusc locotenentul,foarte serios.=Toate stiintele trecute si viitoare nu vor putea înăbusi în sufletul omului glasul lui Dumnezeu!urmă Apostol cu o înflăcărare umilă.Pretutindeni te izbesti de întrebări,numai în Dumnezeu găsesti împăcarea fără îndoieli! Vesnic te chinuieste rostul vietii dacă n-ai pe Dumnezeu în suflet si niciodată nu stii unde-i binele si unde-i răul,căci ce-a fost bine azi,mâine va fi rău.În clipa când Dumnezeu ar părăsi pe om,definitiv,fără sperantă,lumea ar deveni o imensă masină fără conducător,osândită să scârtâie infinit,fără rost,îngrozitor de fără rost.În asemenea lume viata ar fi un chin atât de cumplit,că nici o fiintă simtitoare nu ar mai putea trăi!Ar fi într-adevăr sfârsitul lumii.Gross îl privi cu dispret,zâmbitor mai întâi,apoi cu mirare si în sfârsit izbucni adânc indignat:=De mii de ani se zbuciumă omul implorând binefacerile Dumnezeului iubirii,si din an în an mai rău!Fiindcă iubirea e zestrea fricosilor si a neputinciosilor.Martirii întru Hristos primeau moartea preaslăvind pe Dumnezeul iubirii.Victoria crestinismului a fost dobândită prin umilintă si lasitate,de aceea a întronat pe pământ domnia falsitătii,prefăcătoriei,nedreptătii.Dumnezeul iubirii a ucis mai multi oameni decât toti ceilalti zei împreună!=Iubirea n-a ucis niciodată,Gross,zise Apostol netulburat.Numai oamenii ucid în numele ei!Dar când va veni adevărata stăpânire a iubirii.=Dragul meu,îl întrerupse Gross,mai agitat,stăpânirea iubirii adevărate nu poate veni niciodată,pentru că ar fi o absurditate.Când s-ar convinge omul că,în afară de viata de aici,de viata noastră pământească,îl asteaptă aievea dincolo de moarte o viată nouă,fericită,în clipa aceea,da,cu adevărat s-ar sfârsi rostul nostru pe pământ.De ce as trăi eu aici,în ticălosie,când,cu ajutorul unui glonte,pot ajunge,într-o secundă,în împărătia fericirii?Cine crede sincer în viata de apoi si totusi tânjeste aici,e imbecil,prietene!=Cine crede aievea e unit cu Dumnezeu aici ca si dincolo,răspunse Bologa.Dacă Dumnezeu e pretutindeni,n-ai nevoie să alergi la el fortând zăvoarele mortii!
https://www.ziarulmetropolis.ro/livi...tajat-o-viata/