The Seven-Per-Cent Solution (1976)
Filmul de fata surprinde chintesenta cartii lui Arthur Conan Doyle, asa cum putini regizori ar fi putut sa o transpuna pe ecran. Marturisesc ca nu am citit cartea ce sta la baza acestui Seven-per-cent solution, dar o sa fac o paralela cu celebra carte a "tatalui" lui Sherlock Holmes. Din pacate productia de fata nu aduce nimic nou. Nu creaza o tipologie noua a celebrului detectiv, nu aduce la iveala fapte mai "speciale", nu creza un caz mai aparte. Practic totul este ca si in cartea de acum 100 de ani. Probabil ca din aceasta cauza m-a si plictisit filmul. Neaducand nimic nou, mai si are evocari din cazurile cartii lui Doyle... Iar asta face si mai trenanta povestea de fata. Este, pot spune, cu mult sub povestile detectiv-politiste a altor personaje poate nu atat de celebre ca batranul Holmes, dar cu o intriga mai abil tesuta, mai captivanta. Si aici o sa amintes cativa care la timpul lor m-au fascinat prin abilitatea deductiei: Columbo, Tom Barnaby, Miss Marple, Jessica Fletcher, Hercule Poirot, Jules Maigret, etc. Aici, si cand spun aici ma refer si la filmul de fata dar si la cartea lui Doyle, totul vine din observatie vizuala, totul vine prea banal. Imi amintesc un episod din carte unde Holmes cataloga o domnisoara ca fiind secretara sau dactilografa, nu mai tin minte exact, pentru ca avea o pata de cerneala pe deget sau maneca... Lucru ce noua, cititorilor, inainte, nici nu ni se pomeneste. Atunci de unde, va intreb eu, implicarea cititorului in deductie? Mai este si acea celebra remarca "Elementary, my dear Watson!", care desi nu apare nici o data in textul cartii lui Conan Doyle, este parca un motto al actiunii intregului roman, si care ulterior, in diferitele adaptari, devine un fel de marca inregistrata Sherlock Holmes.
Cam asa sta treaba si in film. Plus ca povestea este atat de previzibila incat parca tinde sa iasa din categoria filmelor detectivistice total!
Iar daca mai adaugam la toate aceste neajunsuri si titlul, unul in prima faza intrigant, ce iti creaza falsa idee a unei enigme foarte elaborate, care in final se dovedeste de fapt ca este compozitia solutiei cu care se droga Holmes... nici nu mai are rost sa ne obosim sa mai cautam minusuri, cand ele sunt practic peste tot.
Per total un film slab, de recreere o sa il cataloghez eu, care nu prinde, care treneaza, iar in multe locuri stagneaza chiar. Ncidecum un clasic asa cum se doreste sa fie si sub nicio forma un film care sa merite doua nominalizari la Oscar.
Un 6,83!
Ps. un alt neajuns este aceasta catalogare a filmului, care inainte de toate este declarat o comedie. Ori eu mi-am pierdut total simtul umorului, ori cei ce au facut-o nici macar nu au vizionat productia de fata? In afara acelui comentariu din genericul de inceput al filmului cum ca "aceasta este povestea adevarata a disparitiei lui Holmes, doar faptele fiind inventate", eu pe tot parcursul filmului nu am gasit nici o alta aluzie umoristica, daramite umor in adevaratul sens al cuvantului...
