|
Desi nu e deloc un film de recreere, nu e un film usor de digerat, il incadrez in categoria filmelor de mijloc. Nici de neglijat, dar nici piatra de temelie.
Germinal (1993)
O poveste despre speranta, usor vizionara, intr-o societate in plin progres. Cat e speranta si cat e crudul adevar, nu prea putem sa realizam. Linia subtire ce despart cele doua lumi diametral opuse, este deseori trecuta, si intr-o directie si in cealalta in acest film. Gustul general e acela ca speranta ramane, pentru totdeauna doar o luminita de neatins la capatul unui tunel fara sfarsit. Drama filmului este totala. Este drama unei familii, (alese ca reprezentanta a unei intregi bresle). Impinsi de disperare, de foame, de boli, intr-un cuvant de saracia crunta, ajung sa isi puna in pericol chiar si viata, doar ca sa se faca auziti. Cum orice idee cere si sacrificii, acestea nu vor intarzia sa apara.
Se vrea o nuvela despre speranta. Filmul insa nu cerd ca are acest aer. Modul in care este realizat il transforma intr-o lucrare idealista. Visul de a vedea intr-o buna zi muncitorii organizati si uniti impotriva patronatului este doar o himera la care doar in teorie poti visa. Aidoma comunismului si altor miscari pentru egalitate si dreptate, toate aceste organizatii nu vor fi decat creerea unor alte clase de imbogatiti, iar imbogatirea se face efectiv din contributia directa a muncitorului, deci de pe spatele acestuia.
Drumul de la doctrina la aplicarea ei in societate este, in toate cazurile, imposibil de strabatut.
Ca realizare cinematografica, un 7,07!
|