[Mercutio]

Am reusit finally sa urmaresc filmul, dar nu am mare lucru de spus. Am vazut cateva desene animate japoneze, cele cunoscute, Princess Mononoke, Spirited Away, My Neighbor Totoro, plus altele, dar nu pot face o legatura decat in linii mari, privind forma dinamica, expresiva, colorata, a desenului animat si continutul stufos, specific japonez, asiatic, cu istorii complicate, diferite ca structura de cele occidentale. Daca in acestea din urma de obicei se poate distinge pana la sfarsit un personaj pozitiv de unul negativ, in cele japoneze, cum e si cel de fata, totul e relativ. Avem o multime de personaje, din care nici unul nu se contureaza ca principal si nici unul nu se delimiteaza ca strict pozitiv sau negativ. Misterul e ingredientul de baza al filmului. Atmosfera, sustinuta de imaginea rosiatica, denotand violenta, agresiune, de muzica si de efectele sonore accentuate, ca in filmele horror, contribuie semnificativ in acest sens. Povestea incepe cu o investigatie, ceea ce ar da de crezut la inceput ca e o istorie politista. Se dovedeste a fi altfel de istorie, care nu e importanta in sine, ci in modul de expresie. Altfel spus, plotul face coloana vertebrala a filmului, fiind desfasurat cu taraita, folosind flash back-uri si flash forward-uri, redand detalii ce trebuiesc potrivite la locul lor, ca intr-un un joc de puzzle, pentru a intregi imaginea de ansamblu. In stilul lui Lynch (dupa care personal nu ma prea omor) anumite situatii iesite din comun, la care astepti cauze normale, logice, se explica mai tarziu prin magie, paranormal, sau se dovedesc a face parte dintr-o schema mai larga – alte lumi, universuri paralele, etc. La inceput avem impresia ca e vorba de un tip care si-a omorat parintii. Aflam mai tarziu ca parintii erau niste marionete, chiar el era o marioneta: se face o trecere de la lumea realista la lumea experimentala a papusilor cu creier uman. Unul dintre personajele feminine este omorat, dupa care apare din nou si aflam ca era vorba de o clona: de la nivelul papusilor cu creier trecem la alt nivel, al clonelor. Desfasurarea e concentrica, in cercuri tot mai mari. Cam in asta consta trucul filmului, nu in substanta si consistenta scenariului. Pentru ca de fapt istoria e un amestec de literatura gotica cu SF tehnologic, un soi de Harry Potter intalneste Matrix, cu elemente de budism zen si traditie japoneza. Ramane totusi un film antrenant.

2.5 stele