Originally Posted by danonino:
|
A murit Hitler si toti mai marii Reichului. Esti in padure, ii ai legati pe niste soldati pana recent inamici, condusi de un sentiment de razbunare. Le dai drumul soldatilor, le dai si arma ta, ii lasi sa iti puna catusele ca sa fii adus pe post de prizioner al unui razboi pe care tu l-ai incheiat.
Nu e nimic prostesc si naiv la scena asta. Dar absolut nimic.
|
1) Nu intelegi, singurul lucru pe care il pierde Landa e integritatea epidermei sale frontale...
Faptul ca i se pun catuse si trece de cealalta parte a liniei frontului ca prizonier nu inseamna ca va fi tratat ca atare; e doar o formalitate cu care a cazut de acord cand a facut pactul la telefon cu Harvey Keitel. In rest toate cerintele ii vor fi indeplinite - sau in orice caz, nu avem de ce sa credem altfel.
Acum ca am lamurit faptul ca singura teapa pe care si-o ia SS-ul e la propriu (varful cutitului) , de ce spui ca tre' sa fii cretin ca sa patesti asa ceva? Gestul lui Pitt e unul de unul de un tupeu extrem, complet imprevizibil, si nici macar el nu merge pana la capat - putea sa-l omoare in chinuri pe loc, dar isi cunoaste limitele... si Landa i le cunostea (aproape) la fel de bine.
- - - - - -
In leg. cu lipsa substratului si superficialitate pe care i le puneau unii in carca lui T mai devreme. Cand vorbim de substrat, vorbim de o semnificatie dubla sau multipla a povestii, vorbim de simbolism si metafore, iar asta e ceva foarte rar si nu vine mereu la pachet cu profunzimea. "The Godfather" e profund pana in centrul pamantului, insa n-are alte semnificatii decat cele concrete, cu sens propriu, rationale; daca vreti sa treceti malul spre poezie atunci luati aminte la "Blowup" si ... da, la "Inglourious... " . In substratul acestuia e o metafora despre puterea cinemaului, iar in spatele aventurilor razbunatoare ale Shosanei si a bastarzilor se ascund sugestii simbolice si aluzii care o sustin ( de ex. : peretii si tocul usii deschise prin care se vede Shosana fugind, la inceput, filomate in contre-jour e clar un ecran de cinema; replica lui Pitt cand ii refuza ofiterul neamt tradarea camarazilor:
" Frankly, watchin' Donny beat Nazis to death is is the closest we ever get to goin' to the movies. " )
Oricum, nu e prima oara cand T e profund, "Pulp Fiction" in aceeasi situatie.
- - - - - -
In alta oridine de ide, dupa 5 vizionari ale filmului eu am ajuns la urmatoarele concluzii:
- Hans Landa nu e doar cea mai buna interpretare actoriceasca pe care am vazut-o vreodata ci e si cel mai bun personaj care mi-a fost dat sa vad. Mai bun ca Vito Corleone al lui Brando, Lebowski al lui Bridges sau Alex de Large al lui McDowell.
- "I. B. " are cea mai buna coloana sonora facuta vreodata dupa "2001... " , "A Clockwork... " si "Pulp Fiction".
- are una dintre cele mai bune mizanscene pe care le-am vazut vreodata
- pur si simplu ador urmatoarele momente: travlingul circular in jurul mesei din primul capitol uramat de un travling vertical in jos care ne descopera evreii de sub podea; discursul lui Pitt; sunetul pe care-l face pantoful pus de Landa lui von Hammersmark cand atinge calcaiul; gestul pe care il face Landa cu degetul cand ii sugereaze sa-si aseze piciorul pe genunchiul sau; cadrul cu Pitt si un camarad aplecati deasupra scalpatului respectiv; ralantiul cu neamtul Werner indreptand-se spre negocierea cu Pitt; recrutarea lui Stiglitz - Dumnezeule, am spus-o de la inceput, e POEZIE acolo... etc. sunt prea multe, nu-mi ajung doua zile sa le enumer... si nici n-are rost.
PS. : Astea nu inseamna ca gasesc filmul perfect, sau cel mai bun, sau preferatul meu. Nu.