|
O familie de tineri merge in vizita la niste prieteni mai in varsta.
Se aseaza la masa sa manance. Batranul ii zice sotiei:
– Luceafarul meu, adu felul intai.
Dupa ce termina batranul zice:
– Frumoasa mea, adu felul doi.
Dupa ce termina, batranul ii zice sotiei:
– Iubirea mea, adu desertul.
Dupa masa femeile merg la bucatarie iar barbatii raman singuri.
Tanarul il intreaba pe batran:
– Cum de reusesti dupa atatia ani sa-i mai spui cuvinte asa frumoase?
– Sa mor de mai stiu cum o cheama!
De pe net.
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|