Am vazut aseara Hell and back again si Nathan Harris mi s-a parut un Forrest Gump dependent de medicamente si obsedat de arme.Cum as putea sa am pic de simpatie pentru un om care la 18 ani s-a dus sa se inroleze in armata doar pentru ca vroia sa omoare oameni?
Tipul devenise aproape o leguma de la toate pastilele care le lua dar cum iti asterni,asa dormi.
E destul de socant ca armata accepta sociopatii/psihopatii astia cand inroleaza dar nu-i nimic nou si daca stai sa te gandesti putin,Harris chiar se descurca ca lider desi avea o doaga lipsa.
Nu mi s-a parut prea serios si important ce au aratat din Afganistan,in ciuda discursului pe care l-a dat superiorul lor care zicea ca o sa schimbe totul ce fac ei acolo.Material de oscar nu mi s-a parut desi e interesant felul in care se duc in razboi si se intorc total schimbati soldatii iar faptul ca e impartial ajuta dar parca ii lipseste ceva.
E singurul dintre documentarele nominalizate pe care l-am vazut deocamdata.
@buticut:Unde ai vazut Undefeated?Pe net nu-l gasesc deloc.
