??* 69 de ani, Horatiu Malaele (1952 august ziua întâi):**Cu toată scormoneala lui filosofico = religioasă, cu toată cercetarea lui speculativă și râvna lui dialectică, după atâtea și atâtea milioane de ani, omul nu a fost în stare să dea un răspuns clar în ceea ce privește scopul lui pe pământ. Și, dacă îmi permiteți excesul, nici pe alte pământuri. Nu a fost în stare sau nu a sosit timpul. Până una = alta, viața omului este măsurată doar de câteva acte administrative și de câteva amintiri subiective. Atât. Când apusul îi face umbră tot mai lungă și viața începe să aparțină imprevizibilului, omul se apucă, din tainice motive, să lase cui va dori, mărturii ale trecerii lui.** ( Horațiu Mălăele, volumul "Tahomir", All, 2020).
***
Pamflet :”A fi sau a nu fi...Aceasta e intrebarea. **Primul om care a fost abilitat să răspundă a fost Hamlet...nefericitul prinț al Danemarcei, nefericit, nefericit...dar Print, putea să răspundă orice, sau să nu răspundă, deloc, avea acoperire. Ce tărăboi ..s-a făcut cu acest “A fi, sau, a nu fi” până când, omenirea a fost tulburată de o altă întrebare: “Mă iubeste / Nu mă iubește" , întrebare care a decimat imense culturi ...de margarete. Și, ajungem astfel la cea de-a treia întrebare, și mai adâncă...și mai tulburatoare...și mai ..și ..“A lua...sau a nu.. lua” ..A lua ce? ...A lua .. ce se ia : în turcește ciubuc, în franceză purboar (pour boire), în germană Şperţ, în rusă, Davai minia,...în limba elevată ...Șpagă ..popular, simte-te cu ceva, sau.. Bagă Mare.“ A lua...sau a nu.. lua”. A lua = înseamnă vilă, opt camere, piscină, casă de vacanță, apă caldă, apă rece. A nu lua = apartament la bloc, două camere, baie,...la cadă, apa caldă, apa rece, vara caldă, iarna rece :. A lua = autoturism, ultimul tip, mereu alte fete, cu parfum “Madam" Rocha”. A nu lua = autobuz, lângă tine mereu aceeasi ...aceeasi, cu parfum..”Madam" Aragaz”. A lua = baruri, chefuri, noapte de noapte, mereu alt pat, când să mai dormi?, A nu lua = seară de seară la televizor, mereu în patul tău, cum să mai dormi? A lua = covoare scumpe, persane, nu se aude când vii, ...nici cu cine...vii. A nu lua = linoleum, se aude fiecare pas, ..Iar ai venit la ora asta stricatule...?!!. A lua = ţi se organizează un flagrant, te filmează, te dă pe micul ecran, și nici măcar fotogenic nu ești. A nu lua = liniște,, serviciul tau....munca ta...spaga ta ..na, că tot aici am ajuns“. A lua sau a nu ..lua” ..mare încurcătură; nenorocit a mai fost și Hamlet ăsta, si-a luat el intrebarea cea mai ușoară, aia cu “A fi sau a nu fi”, și ne-a lasat nouă pe asta mai grea “A lua, sau a nu lua”..
Vă multumesc!**
***
Volumul biografic, "Rătăciri", Ed. Allfa, 2012**Și copilăria..Și satul...Cu casa de la ţară casa tatălui meu, casa Tehomirului meu, care‐si trăgea numele după un copil de‐al lui Basarab îngropat în picioare- după cum spunea neica Ionel, ruda noastră majestuoasă din Capitală. Tehomirul meu cald şi nostalgic, cu oameni săraci dar gospodari, guralivi şi beţivi, olteni adevăraţi dintre dealurile ce despart Gorjul de Mehedinți, oltenii mândri ai fratelui Minulescu :
sunt cel din urma strop de vin
din rustica ulcică de pământ
pe care l-au sorbit la rând
cinci generații de olteni,
cei mai de seama podgoreni
dintre moșneni și orășeni ...
Cu moșu Lică, tata lu’ tata, cel care ne spunea povesti caraghioase, numai de el ştiute, rupte din noaptea care‐i furase prematur vederea, iar noi ne tăvăleam de râs printre porcii lui coloraţi care mergeau pe biciclete, şi dovlecii lui uriaşi plini de broaşte ce cântau la muzicuţa ca Vasilică - chioru’ din capu’ satului...Cu mama Domnica, mama lu’ tata, cea care ne spăla în copaie cu leşie ca pe cămăşi, şi care îl luase pe moşu’ pentru că într‐o noapte, pe când era şi ea tânără, frumoasă şi de măritat, îi apăruse în vis, în cojoc oieresc, însuşi Dumnezeu, care i‐a zis „du‐te după Lică al lu’ Mălăele“ şi ea s‐a dus. Cu mama Bănicoanea, străbunica mea dinspre mama, care bea ţuică povestind şi chiuind pe luncile Tehomirului, şi care a murit pe la nouăzeci şi ceva de ani pentru că n‐a mai vrut ea să trăiască..Cu mama Nicu, mama lu’ mama, cea muncitoare, caldă şi blândă ca un cozonac oltenesc...Cu moşu’ Hoară, tata lu’ mama, înalt şi umflat în piept, chiaburul satului, care nu s‐a dat cu comuniştii nici d’al dracu’, îndurând mai degrabă umilinţa de a merge unsprezece kilometri la o fabrică unde era portar, decât să fie slugă la <ăștia care mi-au furat pământul și casa.>. Cu mutu" satului, făcătorul de case. Cu Floarea, cea frumoasă și bogată"n trunchi. Cu nedeile satelor, unde mâncam colaci sfintiti, caltabosi, sugiuc, turtă dulce, dar mai ales înghețată colorată de la țigani. Cu mine, care mă țineam de mâna copilăriei, alergând încolo și încoace, fără nicio treabă. Copilăria = Cadoul ce ni=l face Viața pentru ce vom avea de îndurat.**
***
("Trecerea") :**Băiatul, după câteva ore de aşteptare, rămăsese abătut în faţa şcolii ţintuite în lacăte grele. Din spatele unui geam străjuit de grilajul îmbătrânit, mută şi parcă sufocată, îi făcea semne disperate Copilăria. De atâta aşteptare, unui creion din penar începură să‑i dea primii muguri. Resemnarea făcu loc oboselii şi se ghemui pe pavajul rece din faţa puşcăriei micului său trecut. Adormi. Un vis confuz şi trist îl însoţi o vreme. Se trezi senin şi împăcat, iluminat de gândul că nimic din ceea ce se petrecuse nu avea să se mai întâmple. Scuipă în palme, îşi aprinse prima ţigară din scurta lui viaţă, trase şapca pe ochi, traversă strada cu paşi mari şi, fără să bată, intră hotărât pe o uşă înaltă şi grea. Deasupra, pe o firmă obosită şi cu vopseaua spartă, se putea citi cu relativă uşurinţă:
<<„Viaţa – Societate pe acţiuni>>
***
Horațiu Mălăele, volumul "Rătăciri" :**de fi-va supărarea ta un punct în zare/ această perspectivă mă miră și mă doare,
de fi-va supărarea ta un pumn de cuie,
această răstignire mă moare și mă suie,
de fi-va supărarea ta perna de pat,
pe care somnu-ți sta culcat,
de fi-va ea, așa cum pare,
o mică sau mai mare supărare,
tu află acuma, mândra mea poveste,
ca dacă totu-i trecător,
și asta este**
***
(„În cinema, sau în ceea ce fac, fie că regizez, fie că joc, fie că desenez, nu caut să fac un lucru extravagant, extremist sau insolit. Eu lucrez cu armele mele estetice şi cu ceea ce mă reprezintă, asta înţeleg să fac.”)
***
https://www.digi24.ro/magazin/timp-l...ra-masti-79986