[charles]

cunosc cinefili care [...] citesc critică, atunci cînd mai au nevoie de o părere pentr a-şi clarifica ce au priceput dintr-un film cărora nu i-au întrevăzut toate iţele.

Da, cunosc tipologia . Îs genu’ de oameni care vor să se audă numai pe ei înșiși, oameni cu o logo(dia)ree năucitoare, în care și cel mai simplu răspuns e “customizat” în draci. Unu la mînă, nu poți fi sigur că ți-au/nu ți-au scăpat cîteva “ițe”, și doi la mînă - revin la ideea anterioară - în egocentrismul & individualismul ăsta atroce (un be you pervertit), singura interpretare posibilă și corectă e doar cea personală, de parcă ar fi vreo rușine sau de parcă aptitudinile de comprehensiune ar fi negate în cazu’ în care au de-a face cu „doxa” alterității (sau și mai rău, să coincidă!). Dialectica e crucificată din start, nici nu mai au răbdare să citească/asculte altceva pentru că sunt mult prea ocupați cu propria „afirmare”. exact așa se comportă și între ei.